18,914 matches
-
tovarășe. Trecută binișor prin viață, domnișoara de chimie avea părul alb, ca marchizii, mergea bățoasă și se făcea foc dacă-i ziceai doamnă. Nea Toni, administratorul, m-a rugat, cunoscându-mi aplecarea mea către caligrafie cel puțin așa mi-a mărturisit, măgulindu-mă, deși abia înțelegeam eu ce scriam să aștern cu litere de-o șchioapă, pe-un carton, niște cuvinte foarte curioase: "Latră numai la fete mari". M-a mai rugat ca a doua zi, la prima oră, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mare nedumerit... Spune mă, nu mi-ai zis că nea Toni știe ce este fata mare?... Timid, cu ochii la Tony: Da, am zis"... De ce-ai zis, mă?... Mâna aceea prietenoasă era așezată deja pe creștet. Trebuia să mărturisesc repede, dacă nu voiam să ajung ca Vasile Fotea... Pentru că, zic eu pe nerăsuflate, toți copiii spun că nea Tony este cel mai deștept din școală. Nu se poate să n-o știe și pe asta... Tony, care arăta ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
perfect să aibă handicap]. Sex modern. Antu, colegul meu într-ale culesului de nuci de cocos, m-a întrebat, cu un aer foarte natural, ca și cum mi-ar spune bună dimineața lady, de când n-am mai făcut sex... Omul mi-a mărturisit că de peste o lună de zile n-a văzut în preajma mea un "bărbat pentru sex" și, poate că nu știu asta, dar sunt în ochii caymanilor o femeie foarte curioasă, pentru că, "la noi, în Cayman, lucrurile stau cu totul altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este același ins pe care l-am întrebat cât de aproape să mă mut de el și pentru câte nopți, replică la care am crezut că nu va avea răspuns. În Little Cayman m-a căutat șeiciorul și mi-a mărturisit, ca un adolescent întârziat, că s-a îndrăgostit de șapca mea nonconformistă, de modul meu de viață diferit, căci, m-am întrebat, cărui locuitor de lux din Insulele Cayman i-ar trece prin cap să se ocupe de cocotieri, cot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
păcate, îmi simt și eu libertatea în pericol, pentru că tocmai în căutare de libertate am venit aici unde am crezut că se află liniștea de la capătul Strigătului lumii. Atunci șeiciorul m-a dat gata cu declarația lui de potențial mire, mărturisindu-mi că vrea să mă ia de soție. Am râs de-am crezut că voi provoca un cutremur de proporții pe Little Cayman. Vai, Majed, și a câta soție voi fi? Tonul măsliniu al înaltei fețe arăbești s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dă mare: "Ce-i cu voi aici? Cum vă permiteți să?..." Nu-i răspunde nimeni. Cineva, de la blocul vecin, strigă de sus: "Bă, îl săltați chiar și mort pe Onuț?"... Apoi se tot aude... Nenorociții dracului!!!!... Onuț, să nu le mărturisești nimic nici măcar mort, ha, ha, ha, ha!.... Bă, v-a tras clapa Onuț!... Unii strigă ca pe stadionul Progresul, unde săream mereu gardul, ca să văd golurile lui Damigeană: "O-nuț! O-nuț! O-nuț! O-nuț!"... E groasă rău de tot. Devotatul șef aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la supermarket, ca să-mi fac rost de vopsele și pânză, ca să trag cu ochiul la expozițiile de pictură, la clocotul cotidian și mizer al vieții, oare asta ar însemna, pentru mine, viață de mănăstire? Nu crezi că dacă i-aș mărturisi toate aceste gânduri duhovnicului mănăstirii m-ar ține la post negru pe termen nelimitat?... Încep să am o vârstă și încă sunt cuprinsă de febra clarificărilor. Cred că asta a fost și boala fundamentală a căsniciei noastre. Am fost mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și se ocupa de problema sfinților, tatei îi plăcea să amintească de cupluri precum sfinții mucenici Macarie și Gaian, sfinții mucenici Filimon, Apolonie, Arian și cei dimpreună cu ei. Chiar așa: și cei dimpreună cu ei. Ca să fiu puțin răutăcios, mărturisesc faptul că atunci când era în pană de memorie, tata cam așa zicea și cei dimpreună cu ei cum spuneam eu, la școală, din două în două propoziții: etcetera, și așa mai departe, și alții. Dar să nu credeți că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aflat că ne-au obosit sentimentele... Uneori mă gândesc în ce punct al existenței mă aflu și-mi răspund mereu la fel: În căutarea reinventării, al acelui nou punct zero al ființării, ai uitat?" Dar eram pregătită pentru singurătate?... Îți mărturisesc faptul că, la un moment dat, voiam să solicit dreptul de proprietate pentru ceea ce eu credeam că reprezintă invenția noastră: singurătatea în doi. Eram o naivă. Cred că aceasta este invenția cuplului celebru: Adam și Eva. Este cea mai tiranică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
examina cu privirea. Era foarte frumoasă. Purta un taior bej, pantaloni albi și bluză albă. Avea în mâini un teanc de dosare la care el se uită cruciș. Nu ți-a spus Petru? Sunt noua secretară. Da? Trebuie însă să mărturisesc ceva. Ce s-a întâmplat? Veneam oricum la tine acasă, să văd ce faci. Vroiam s-o fac din ziua în care am auzit că n-ai venit la servici. Da... Bei ceva? Nu, mulțumesc. Doru se așeză la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înșelat, că el nu vroia să o piardă, că ea aștepta un copil, nu știa al cui era, însă nu-i păsa. Și ea a murit într-un accident de mașină. La sfârșit mă conduce acasă. Și ne sărutăm. Îmi mărturisește că se simte atras de mine, fascinat de mine. /2 Te conduc? Bine. Ce zici? Vrei să ne continuăm întâlnirea în împrejurări mai intime? întreabă. Sorry, nu sunt interesată de o astfel de relație. Greșeala mea. Îmi cer scuze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Bine ați făcut. Vă mai așteptăm. Elvira Codreanu era una din persoanele care o vizitau des și când Silvia se simțea rău și când avea stări mai bune. În acea zi, Silvia a avut o bună dispoziție pe care ia mărturisit-o Ceciliei. —Azi m-am simțit în rândul lumii. Am comunicat în voie cu Elvira. Nu este prima oară când ai vorbit cu ea. Știu că am vorbit des cu ea și cu cele și cei care m-au vizitat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am prins. Volumul este “Dreptul la timp”. —Ai dreptate. Mă gândeam la sensul versurilor recitate de tine și la faptul că și volumul “Sensul iubirii” anunța o sensibilitate și o încercare de înnoire a limbajului poetic, efortul pe care-l mărturisește N. Stănescu și în “Ars poetica”. Se înserase de-a binelea. Cecilia se ridică de pe bancă, îl prinde de mâini pe Matei ca să plece, deși el nu s-ar mai fi urnit, atât de fericit era și nerenunțând la umorul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
m-ar putea înțelege nicicând, căci gândurile omului sunt făcute ca să conteze numai pentru cel care le posedă. Audiența este de prisos aici, fiindcă ea, uitâdu-se asupra sufletului tău, ca asupra unei răni deschise, te va asculta atentă, îți va mărturisi că te înțelege, poate că se va și înfiora un pic, dacă are aptitudini teatrale, va vărsa și câteva lacrimi pentru tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat, după care te va părăsi pe nesimțite și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca asta! Până acum, cu toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine. Totuși, nu-i deloc așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe lume. Trebuie să le dau eu cumva de capăt. La muncă!” Lucra mult, dar, totodată, era și o femeie mondenă, informată și bine pusă la punct cu cele mai multe dintre ideile contemporane, care circulau. Acum, cred, a venit momentul să mărturisesc că nici nu știu și nici, de închipuit, nu-mi pot închipui defel cine anume, mai exact, a fost cel care și-a dat el cu părerea despre asemănarea izbitoare (și aproape obligatorie, dacă stai să constați) dintre mamă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am spus, mai demult și în mai multe rânduri, numai mamei ce anume mă supără, dar îmi amintesc prea bine că ea a râs de mine mai întâi, iar acum nici nu mă mai ia în seamă. Le-am mai mărturisit și altora despre boala mea, cu nădejdea că o să mă creadă; bineînțeles, însă, lucrurile nu s-au petrecut deloc diferit (de altfel, trebuia să mă aștept). Absolut toți, fără nicio excepție, mă cred doar un bolnav închipuit, un prefăcut și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui Șerban), avusese un bun răgaz să consume cu mult mai mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el până și atât cât știa deja! Într-adevăr, a doua zi, când se trezi Șerban din somn, după ce se dezmetici din amorțeală cât de cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi drogat foarte multă vreme, ca să fi putut acumula tu această sumă ca datorie. Mi este scârbă doar și când mă gândesc cât de putred ai ajuns pe dinăuntru, din cauza ticăloaselor ăstora de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am să-ți fiu din nou pe placul inimii tale, ca în vremurile bune, ca în vremurile de demult. Știu că le ții minte. Acum, cred în miracole, mamă, îți jur!, mai spuse el, înecându-se în propriile-i lacrimi. Mărturisește-mi că nu mă urăști - așa cum mi-ai spus mai devreme - și că mă ierți pentru isprava cu drogurile; a fost o prostie din partea mea, o scăpare de moment, atât! - O scăpare de moment, spui? - Da, întocmai, mai are omul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
arta noastră este fără valoare; m-a făcut s-o spun eu în locul lui. Și, ca o ironie finală, mi-a regretat spusele. Un gest civilizat, abia schițat, de părere de rău, când a auzit adevărul de la mine". Trebuie să mărturisesc că și eu am trăit, de mai multe ori, experiențe care mi-au îndreptat gândurile spre același făgaș. În spatele măștii lor afabile și a bunăvoinței fără margini, a amabilității excesive, care i-ar lăsa, cu siguranță, unui oltean neaoș impresia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a-ți da cartea de vizită și a te asigura de întreaga lui solicitudine în caz de nevoie. Deși urăsc generalizările inutile (poetul englez William Blake avertizează, într-un rând, că a generaliza înseamnă a fi idiot), trebuie să vă mărturisesc absolut sincer că, de când sunt aici, nu am citit sau auzit de vreun caz de corupție în rândul poliției, care continuă să-și facă datoria în cel mai discret mod posibil. Datoria?... Pe undeva, o voce perversă îmi șoptește că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
apa fierbinte pentru ceai"). Prestigioasă încă în cercurile de inițiați insulari, ea și-a pierdut totuși vechea aură inițiatică, fiind practicată de cei mai mulți dintre străinii curioși ca pe un soi de sport popular, la concurență cu judo sau cu sumo. Mărturisesc sincer că extractul din plante al copilăriei mele, celebra tisane preparată de bunica, precum și ceaiul negru englezesc, pe care, ajuns în Anglia, aveam să-l consum îngrețoșat, într-un amestec revoltător de lapte și zahăr, mă lasă indiferent. Să nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
între dânșii câteva priviri de o iubire nedescriptibilă, șezură pe o sofa de postav roșu cu ciucuri albi de Veneția [...]". Pe cât de mult își iubește părintele fata, pe atât de mult îl urăște pe Dinu Păturică. De ce oare? Mândra ne mărturisește, cu sfâșietoare candoare, că "ura cea neîmpăcată" pe care o nutrește față de postelnic îi vine "mai mult din prevedere". Ne amintim, firește, ce ne învață imbatabila zestre paremiologică autohtonă, anume că "prevederea este mama înțelepciunii". Abia acum înțelegem că aluziile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
își închide repede picioarele, zvâcnirea întunecată a marii promisiuni. Între două astfel de jocuri, mama își face apariția, deși rămâne nevăzută, ni se arată doar tava cu două cești de ceai pe care o împinge între cei doi, pe tatami. Mărturisesc că mi-a scăpat semnificația acestui mic amănunt și, toată seara, m-a obsedat întrebarea: ce rost are aici mama? Să mărească tensiunea situației, inducând fetiței o și mai mare stare de frică, să nu fie surprinsă de părinți, iar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]