6,722 matches
-
mâță; verzi, cu stele de aur. Când a venit, la noi stătea deja (convenabil) domnișoara Tuza, dar Încă nu mă chema la arătat. Nici nu aveam ce arăta. Nu știam ce și câtă am. Dimineața, În bucătărie (ciudat: și Basarabeanca Mătușa Domnica, și Ardeleanca Domnișoara Tuza Îi zic bucătăriei: cuhnie). Nu prea am chef să mănânc (așa-s copiii!). Mama i-a spus Teclei să insiste, la nevoie, să mă silească (c-așa se face binele: cu de-a sila) dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fimeì’! Domnică, un’e eș’? Ian vină, de-mi trage ciubotele din picioare! Și dă-mi o coșâlcă, ceva, ori două, că nu strică! Ș-on fanar să-mi dai... - Da tu ești premare, Iacobe, nu să cade să..., protestează Mătușa Domnica, opintindu-se la buza prispei, la scosul cizmelor. Că ce-ai să raportezi tu, mâne, când te-or căta, de să le raportezi? Ce-ai să dai raportu, cu datoria ta de premare al comunei? - Mâne-a fi mâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să mai aștepte, că nu i-o cădè rangu’! Mâne-l dau - că ce era să fac sângur-sângurel... Pe-ntunerică șî pi ploai’? Că era așa de bezneală, de nu-ți vidèi ceafa din... Din asta, ’tunericeală - hă-hă-hă! - Hă-hă-hă!, Îl imită Mătușa Domnica. Tăț’ o apă ș-on pământ, Mănenii! Numai la ciupeală și la chicuș le șăde mintea... D-ap’ la noi, la Chistruieni, am fi ieșit cu mic cu mare la-astupat! Nu la furat! - La voi, la voi, la Chizdruieni! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe-al lor! Da-i degeaba: s-o dișărtat pe raza noastră - n-ar fi păcat de moarti, de nu ne-am Înfrupta și noi din ce ne-o trimăs Dumnezeu? Ăsta-i Moș Iacob: premare, premare, dar tot mănean. Mătușa Domnica e venetică - de asta lucrează toată vremea, de parcă are să ieie pe lumea cealaltă sudoarea, cu tot cu frunte... De asta Îl bodogănește fără istov pe bărbatu-său, mănean get-beget. Stau În calidor și tremur. A ieșit mama, În mai multe rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de grele Încercările prin care trecuse). Nu-mi mai rămânea decât să-l salut, să aștept răspunsul, să mă Întorc În casă, să mă spăl repede-repede, să-mi iau lingura și să mă Înfățoșez la pește; Între noi, bărbații (nici Mătușa Domnica, deși Îl gătea - și Îl făcea Într-o sută de feluri - nu punea gura pe el). Moș Iacob mă Întâmpina: - He-hei, băițălu moș’lui, bine-ai venit În ospeție pe la noi - da ia șăz’, să ne șadă norocu - și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mè s-o facă știe - pi negustate, aista-i sicretu! Ș’ dacă mai rămâne loc la burdihoc, mai Întâi ș’ mai al treilea, niște chișcari În spuză, știi còle, cu mojdei din cel... Moș Iacob Își zicea poezia - poezie, fiindcă Mătușa Domnica nu ne dădea chiar ce zicea el că are să ne deie. Dar Într-o zi, când să ne-așezăm la masă - cea rotundă, scundă, cu trei picioare - el mă Întreabă, ca de obicei, la sfârșitul „poeziei”: - Adus-ai pitacu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ne jucăm și noi... - De ce să ne jucăm, dacă nu-s nici, nici? De ce mă pui să plătesc peștele, fie și În joacă? Moș Iacob n-a răspuns; n-a găsit ce - el, Moș Iacob, care avea răspunsuri la toate! Mătușa Domnica a prins a-l bodogăni - că i-a spus ea, Măneanului, dar Măneanul: tot sălbatic! Am uitat povestea cu peștele. Nu m-a mai poftit niciodată la pește. Stau În calidor și știu: nu sunt boer, dar sunt domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
saraiului: - Sidite, sidite! Cei doi tunși se așează. Ascultători, cu mâinile pe genunchi și privirea drept Înainte. Sunt murdari pe obraz, au mâinile murdare, picioarele goale, negre, zgâriate. Se vede de-aici. Moș Iacob intră-n casă, iese, urmat de Mătușa Domnica. Bătrâna umple două străchini cu polonicul dintr-o oală și le trece lui bărbatusău. Acesta le Întinde tunșilor Întovărășite și de câte un coltuc de pâine: - Cușite, cușite! Harașo, harașo! Cușite, că-i bun, Măt’șa Domnica l-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
luaț’ cu pâne, măi băieț’! Cu hleba, hleba! - și arată, pe rând, pâinea din mâinile tunșilor. Tunșii dau din chilug, râd oleacă, dar continuă să mănânce borșul gol, pâinea o țin strâns, sub fundul străchinii. - Câte bordeie, atâtea obiceie, zice Mătușa Domnica, așteptând cu polonicul. A’ fi strângând pâne albă pintru zâle și mai negre... - Dă, Domnică - dacă vin din Țara Pânii..., oftează Moș Iacob. Ce pâne se făcè la ei ș’-amu mor de foame... Harașo?, Îi Întreabă pe ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de foame... Harașo?, Îi Întreabă pe ruși. Harașo, cușania? Cum alt’, decât harașo...? Rușii nu răspund prin cuvinte, au gurile pline. Dau din căpățânile lor - și ele murdare (cine știe de când rătăcesc prin pădure) - că da, cușania-i harașo. Și horpăie. Mătușa Domnica le umple iar străchinile. Acum scurge oala, bate cu polonicul În doagă, ridică din umeri: - Puțân d’ la noi, mai mult d’ la Dumnedzău! - Spasiba, spasiba!, se reped Rușii cu gurile pline. Spasiba! - Cum să nu fie spasiba, dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-o cu drag șî cu suflet ș-am dres-o șî cu doo oo?! Cușite, că-i spasiba! - Spasiba de cușite!, o corectează Moș Iacob. C-o fost strașnic de harașo! Spasiba-i când Îți mulțămește. - Atunci, spasiba de spasiba!, râde Mătușa Domnica, știrb. - Spasiba, spasiba! - Rușii râd, dau din căpățâni, au dinții foarte albi. Moș Iacob Îi spune nevesti-si ceva În șoaptă, apoi scoate tabacherea-cu-țigări, cea din argint - le-o Întinde, pe rând: - Tabaciok! Tabaciok! Curite, curite! Rușii râd și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
câte două pachete de Naționale pentru fiecare și cu câte o cutie de chibrite. Rușii spasibesc, cu țigările aprinse În gură, căutând - și negăsind unde să pună pachetele... - Da du-te, măi fimèi’-odată!, strigă la nevastă-sa Moș Iacob. Mătușa Domnica iese din casă, trece pârleazul la noi - dar nu intră prin față: se duce la ușa din dos - acum o aud vorbind cu mama, În bucătărie, nu aud ce-și spun. După un timp, iese de la noi prin față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Așa o fi. Din pricina gionatelor bolnave stau În calidor, Învelit În pături pân-la brâu. Și trăznesc a pucioasă, de parc-aș fi râios. Dar nu-s. Nu râie am adunat de la vale, la scăldat - altceva. Cu bube. Mi-a descântat Mătușa Domnica de-râie, e cel mai curat, nu-i cu balegă, nu-i cu cap di șărpe de-o săptămână - numai cu untură de porc, curată și cu acul de cusut - ce-i mai curat, pe lumea asta, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Vatici. În așteptare, mi-a dat cu alifia-de-toate; cea care rău-nu-poate-face - Însă pute a pucioasă, de-ai zice că ești În iadul dracilor, nu la noi, pe calidor. Azi n-au căzut - parașute. Și eu mă gândesc la descântecul-de-râie al Mătușii Domnica - doar cu untură și cu ac. O fi su-per-sti-ție, cum silabisește mama, dar, ca și alifia nu-face-rău, unde mai pui că nu pute! Ieri mi l-a făcut. Azi ar fi a doua - pân-la nouă, așa se face, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa se face, ca să se vindece. Mama zice: sigur că-i nevoie de nouă zile - atâta durează vindecarea științifică! Da, dar științifica dùhne a pucioasă, pe când superstiția pe lângă că nu pute, sună bine - am fost foarte-foarte atent la ce spune Mătușa Domnica și cum ea e descântătoare-În-mahală (adică: de-duminică) rostește descântecul destul de clar - și cum Îl zice de nouă ori... Stau În calidor, aștept parașutele de azi, o aștept pe mama, cu doc torul, de la Vatici, Îmi descânt singur, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Domnica și cum ea e descântătoare-În-mahală (adică: de-duminică) rostește descântecul destul de clar - și cum Îl zice de nouă ori... Stau În calidor, aștept parașutele de azi, o aștept pe mama, cu doc torul, de la Vatici, Îmi descânt singur, după Mătușa Domnica, de-râie: „S-o-nsânicat, S-o mânicat, Pi cale, pi cărare - Paulică S-o dus la vânat Ș-o prins o vacă neagră, Ș-o tăiet-o Ș-o făcut bucate din è, S’ facă bal! Ș-o chemat la bal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spun - fetei de rus: «Hai să ne luăm, fată de rus. Să facem și noi niște copii. Eu te cunosc oleacă pe dinlăuntru, de la Bălana, așa că o să-nvăț pe dată limba ta...» Și dacă nu și nu - o pun pe Mătușa Domnica să descânte. De-dragoste. Mie Încă nu mi-a descântat, dar am tras eu cu urechea și am auzit - și țin minte. Și, dacă nu vrea Mătușa Domnica, Îmi descânt singur: Iau agheazmă, o pun În ceva, un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe dată limba ta...» Și dacă nu și nu - o pun pe Mătușa Domnica să descânte. De-dragoste. Mie Încă nu mi-a descântat, dar am tras eu cu urechea și am auzit - și țin minte. Și, dacă nu vrea Mătușa Domnica, Îmi descânt singur: Iau agheazmă, o pun În ceva, un vas și, Într-o duminică dimineața mă rog la icoana Maicii Domnului de la noi din salon: „Cum nu poț’ tu făr’ de sfânta icoană, Așa s’ nu poț’ făr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era un-fel-de, dar ea știa limba noastră. Eu aș vrea o Bălană care să nu știe românește, s-o-nvăț eu, bine-bine - după aceea mai vedem noi ce facem și nu spunem la nimeni. Ieri, tot așa, stăteam În calidor, Mătușa Domnica Îmi descântase de-râie, mama zicea că su-per-sti-ții! - dar n-o oprea pe babă să mă descânte: de ce? De-aceea! Ieri a fost cu asta - cu descântecul și cu Rusoaica cea mare; parașutista - cu devușka, bre! C-așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
parașutista - cu devușka, bre! C-așa-i zice la fetișoară, zice Moș Iacob că se zice, la ei, la Ruși. Ieri: Stau În calidor. Aud, dinspre spatele casei lui, glasul cunoscut de Moș Iacob vorbesc. Cum o tot cheamă pe Mătușa Domnica, aflată la noi, În calidor - dar nu ca de obicei, să audă tot satul; ca de neobicei: ai fi zis că a căzut Într-o groapă cu urzici, În curu-gol și i-i rușine să fie ajutat să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe rochie și să cadă. Tâlharii iștea di Măneni... - Ce-au mai făcut Mănenii-iștea?, o Întreabă mama, indiferentă. - I-o luat tătului-tăt... - Cui?, Întreabă mama. - ... o lăsat-o-n chel’cica goală... - Pe cine, femeia lui Dumnezeu?!, ridică mama tonul. Mătușa Domnica s-a speriat. Își scuipă de trei ori În sân - apoi: - Pe-o fetișoară. Că de-amu ne trimăt și fetișoare, păgânii! - Cine trimite, ce? - mama tot nu Înțelege (las’ că nici eu). - Păgânii iștea di Ruș’! De-amu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ori... Spune ori nu spune ce le-a spus tâlharilor de Măneni de-o mie de ori, nu contează. Bine le face, tal’arilor de Măneni - i-or fi făcut ceva fetișoarei. Un copil. Iese pe calidor și mama. Și Mătușa Domnica la călcâiele ei. Bătrâna tresare, Închide ușa, Îi șoptește mamei: - Ș’ dacă fuge pin dos? Îi tare mare, nimeni n-o poate opri dacă... - Nu fuge, zice mama, dintr-o dată foarte Înaltă, deși nu-i mai Înaltă decât bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dintr-o dată foarte Înaltă, deși nu-i mai Înaltă decât bătrâna moșului. Fii pe pace... - o bate pe umăr. - Un’ să fugă? - Moș Iacob a auzit. ’Napoi, În stuhării? ’N pădure? Tot o prind ei, jăndarii... - Ori Mănenii voștri, zice Mătușa Domnica. - Or Mănenii noștri, ș-atuncea-i vai di cur’lețu’ ei, i-l fac hărmăsarii iștea strec’ătoare! - Moș Iacob!!, răcnește mama la el - prea târziu. Bătrânul Își dă, spășit, cu palma peste gură, baba chicotește după băsma - ah, ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ajunge ea... - urcă pe calidor și povestește: Cân’ m-o văzut, o vinit la mine cu mânurile-ntinse, de parcă la tătâne-său venea... Asta mi-i crucea, de nu venea cu mânurile-ntinse și cu lacrămi pe obraz... - Acolo, -n stuh?, Întreabă Mătușa Domnica, piezișă. - D-apăi un’e, alt’? - Asta nu mi-ai spus-o... - Când, fimeia lui Dumnezeu? Ț’ spun amu: Vrasăzâcă, aflu că Morcov a prins o fată trimeasă de Ruș’ - Îmi zic: Să vezi c-o țâne la el, pintru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el, Curtea-marțâială-l Înghite! Ce să fac: caut singur - caut și strig: Devușka!, devușka!... Ș’ numa ce-o văd... Măi oamini buni, mai să zâci că-i... - Moș Iacob!, Îl trezește mama. - Măi fimèi!, strigă, la rându-i, Moș Iacob la Mătușa Domnica. Ian du-te ș’adă niște oțăt cu bureni de-ale tăli, s-o ungem, c-o ucis-o țânțarii și lichitorile! Pe fetișoară! - Aduc, aduc... Numa vreme s-avem - l-ai chemat pe blăstămatu de Grabenko? - I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]