4,894 matches
-
vizibile ca smocuri de pe fiecare parte a capului, deși țiparul de Congo are branhii interne și fante branhiale. Unele salamandre terestre au plămâni, care sunt utilizați în respirație, deși aceștia sunt simpli, sub formă de sac, spre deosebire de plămânii comnplecși ai mamiferelor. Multe specii de salamandre, cum ar fi proteul, au și plămâni, și branhii la maturitate. Unor specii le lipsesc atât plămânii, cât și branhiile. Schimbul de gaze este realizat prin piele. La acest tip de respirație apelează și unele specii
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]
-
alimentate de pânzele subterane aflate la baza conglomeratelor și grohotișurilor. Izvoarele acestor pâraie se află la altitudini de 1200-1300m. Ceahlăul adăpostește o faună diversă și bogată: 180 de specii de păsări, aprox. 20 de specii de herpetofaună, numeroase specii de mamifere mari și mici, precum și o varietate de insecte. În pădurile Ceahlăului trăiesc aproape toate speciile de animale existente în Carpați: ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes Vulpes), râsul (Lynx lynx), căprioara
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
era altul: raportul între Omega-6 și Omega-3 era de circa 3:1 față de 12:1 cum este astăzi. Către sfârșitul ultimei ere glaciare, cu 15.000-9.000 de ani în urmă, a avut loc o extincție pe scară largă a mamiferelor mari (megafauna mamiferă) în Asia, Europa, America de Nord și Australia. Aceasta a fost prima extincție din holocen și ar fi putut modifica modul de alimentare al oamenilor din acea perioadă. O dată cu dezvoltarea agriculturii, alimentele din plante au început să joace, de
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
Sparganium erectum"), cimbrișor sălbatic (cu specii de "Thymus comosus" și "Thymus glabrescens"), "Waldsteinia geoides" (o specie din familia Rosaceae), obsiga transilvana ("Bromus erectus ssp. transsilvanicus"), lucerna ("Medicago prostrata"), rogoz ("Carex brevicollis"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexă I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexă I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), râs ("Lynx lynx"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"), vidra de rău ("Lutra lutra"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul lui Brandt ("Myotis
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
atât ziua, cât și noaptea, inclusiv și în timpul iernii. Cu toate acestea, când vremea este nefavorabilă, jderii pot sta retrași în ascunzișurile din scorburi și sub trunchiuri 1-2 zile; uneori, ei migrează la altitudini mai coborâte din regiunile muntoase. Sunt mamifere arboricole, cea mai mare parte a timpului o petrec în arbori, dar coboară și pe sol. Noaptea, în căutarea hranei, jderii pot parcurge distanțe de 16 km depărtare de culcușurile lor. Jderii vânează singuri. Sunt specii preponderent carnivore, dar care
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane; habitate ce adăpostesc, conservă și protejează o gamă diversă de floră și faună specifică estului lanțului carpatic meridional. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere: urs carpatin ("Ursus arctos"), lup ("Canis lupus"), cerb ("Cervus elaphus"), cerb lopătar ("Dama dama"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
gamă diversă de floră și faună specifică estului lanțului carpatic meridional. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere: urs carpatin ("Ursus arctos"), lup ("Canis lupus"), cerb ("Cervus elaphus"), cerb lopătar ("Dama dama"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), râs ("Lynx lynx"), jder de copac ("Martes martes"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigea"), veveriță ("Sciurus carolineansis
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
medulare. În ultimele două decenii, teoria acțiunii excitatoare a GABA în faza timpurie de dezvoltare a fost de necontestat, fiind bazată pe experimente în vitro, pe felii de creier. Observațiile principale au fost că în Hipocampul și Neocortexul din creierul mamiferelor, în primul rând GABA are efecte excitatorii, și de fapt este neurotransmițătorul excitator cel mai important în multe regiuni ale creierului, înainte de dezvoltare maturare a glutamatului ergic din sinapse. Cu toate acestea, această teorie a fost disputată din cauza că resultate
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]
-
X0. Sistemul XY de determinare a sexului este un sistem genetic de determinare a sexului prezent identificat atât la unele plante (Angiosperme dioice ca "Ginkgo") cât și la animale, protostomieni - unele specii de artropode - sau deuterostomieni - la marea majoritate a mamiferelor, inclusiv la specia umană. Sistemul XY de determinare a sexului a fost descris independent de Nettie Stevens și Edmund Wilson Beecher în 1905 . Acest sistem se bazează pe prezența de cromozomi sexuali (sau gonozomi) diferiți la indivizii de sexe diferite
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
cromozom X, fie un cromozom Y, cu o proporție egală între cele două posibilități. Astfel, organismul nou format va fi fie XX, fie XY, adică de sex feminin sau masculin, cu o probabilitate de 1:2 pentru fiecare sex. La mamifere, inclusiv la specia umană, cromozomul Y poartă una sau mai multe gene ce determină activarea cascadei de semnalizare ce duce la formarea sexului masculin. La om gena "SRY", localizată pe brațul scurt al cromozomului Y, inițiază activarea cascadei de semnalizare
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
procesul de sexualizare feminină. Ornitorincul (ce aparține ordinului Monotreme) are un sistem asemănător tipului XY însă cu cinci perechi de gonozomi (masculii au o constituție cromozomică de tipul XY iar femelele au zece cromozomi X), gonozomii nefiind, totuși, omologi gonozomilor mamiferelor. Segregarea gonozomilor în meioză se realizează prin formarea de multivalenți între gonozomii de același tip . Modul în care este determinat sexul este incomplet elucidat, gena "SRY" fiind absentă la această specie. La alte specii, cum ar fi Drosophila, deși sexul
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
determinat sexul este incomplet elucidat, gena "SRY" fiind absentă la această specie. La alte specii, cum ar fi Drosophila, deși sexul masculin, heterogametic, prezintă doi gonozomi, X și Y, mecanismul de determinare a sexului este diferit de cel prezent la mamifere. În acest caz sexul nu este determinat de o genă (sau de gene) prezente pe cromozomul Y ci de raportul între numărul de cromozomi X și numărul se seturi haploide de autozomi X:A (sistemul XX/X0 de determinare sexuală
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
Acidul octanoic (de asemenea cunoscut și ca acid caprilic) este un acid carboxilic, un acid gras cu opt atomi de carbon saturați. Compușii săi sunt găsiți în natură în laptele provenit de la diferite mamifere, și sunt constituenți minori în uleiul de cocos. Este un lichid uleios greu solubil în apă, cu miros și gust rânced. Alți doi acizi au denumiri asemănătoare: acidul caproic (C6) și acidul capric (C10). Împreună cu cel caprilic, acești acizi reprezintă
Acid octanoic () [Corola-website/Science/332363_a_333692]
-
și fauna zonei. Acesta dispune de două tipuri habitate naturale de interes comunitar: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum" și Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae"). Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, amfibieni, pești și insecte; dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
insecte; dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Mamifere cu specii de: cerb ("Cervus epaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), vidra de râu ("Lutra lutra"), pârșul de alun ("Muscardinus avellanarius"), pârșul comun ("Myoxus glis"), chițcanul de câmp ("Crocidura leucodon
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
temporale. Oasele bolții craniene sunt oase late. Baza craniului este formată dinainte de partea orizontală a frontalului și etmoid, după care urmează sfenoidul. Oasele bazei craniului s-au dezvoltat în cea mai mare parte prin osificare encondrală. La om, spre deosebire de celelalte mamifere, dezvoltarea craniului neural este mult mai mare decât cea a craniului visceral, datorită creșterii enorme a emisferelor cerebrale. Funcția de masticație, care apare la mamifere și care la om se modifică datorită schimbării felului de alimentație, omul devenind omnivor, precum și
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
s-au dezvoltat în cea mai mare parte prin osificare encondrală. La om, spre deosebire de celelalte mamifere, dezvoltarea craniului neural este mult mai mare decât cea a craniului visceral, datorită creșterii enorme a emisferelor cerebrale. Funcția de masticație, care apare la mamifere și care la om se modifică datorită schimbării felului de alimentație, omul devenind omnivor, precum și apariția limbajului articulat au determinat o nouă organizare și structurare a viscerocraniului. Viscerocraniul s-a situat treptat în evoluția sa direct sub neurocraniu. Viscerocraniul la
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
iar la partea superioară a interfluviilor apar pădurile - „Pădurea Liveni”. Biocenoza satului Liveni cuprinde o lume variată, în funcție de forma de relief și de factorul geobotanic. Astfel în zona de deal și terenuri agricole vom întâlni o populație numeroasă reprezentată prin mamifere din grupul rozătoarelor (popândăul, cățelul de pământ, soarecele de câmp, hârciogul etc.) iar din rândul rozătoarelor mari vom întalni iepurele de câmp. Între carnivore pot fi găsite: dihorul, vulpea, jderul etc. Aceasta biocenoză mai cuprinde o lume variată de păsări
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
câmp. Între carnivore pot fi găsite: dihorul, vulpea, jderul etc. Aceasta biocenoză mai cuprinde o lume variată de păsări reprezentată prin: prepelița, potârnichea, grauri, ciocârlii, cinteze, vrabii, sticlete, ciori etc. Biotopul din pădurea Liveni adăpostește o foarte numeroasă faunistică de mamifere: căprioara, porcul mistreț, bursucul, foarte rar lupul; iar păsările sunt reprezentate prin numeroase specii din care proprii pădurii Liveni amintim: coțofana, graurul, ciocănitoarea, cucul, pupăza etc. Fauna acvatică din Prut este reprezentată prin crap, șalau, somn, știuca, plătică, avatul, carasul
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubr" și "Bidention" și Zăvoaie de "Salix alba" și "Populus alba"; ce adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifice Bărăganului. Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și păsări, dintre care unele aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
și păsări, dintre care unele aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Mamifere: vidra de râu ("Lutra lutra"), căprioară ("Capreolus capreolus"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), viezure ("Meles meles"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), dihor ("Mustela putorius"), nevăstuică("Mustela nivalis"), hârciog european ("Cricetus cricetus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), bizam ("Ondatra zibethicus"); Reptile și amfibieni
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
helix"), păpădie ("Taraxacum officinale"), morcoveancă ("Pleurospermum austriacum"), pătlăgină ("Plantago gentianoides"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla") sau urzică ("Urtica dioica"). Fauna rezervației este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile și pești; dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), altele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: șapte mamifere din speciile: urs carpatin ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteinii") și liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"); trei amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]
-
Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, asfel: lacuri (luciu de apă), cursuri de apă, mlaștini și turbării, terenuri arabile cultivate și necultivate, fânețe și pășuni. Rezervația naturală dispune de elemente floristice (păpuriș, stufăriș, vegetație ierboasă) și faunistice (păsări, mamifere, reptile, pești) specifice zonelor umede. La nivelul ierburilor sunt întâlnite rarități vegetale cu specii de: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), odolean ("Valeriana simplicifolia"), ligularia ("Ligularia sibirica"), șapte-degete ("Comarum palustre"), trifoiște ("Menyanthes trifoliata"), mlăștiniță ("Epipactis palustris"), precum și o orhidee din specia
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]