3,109 matches
-
asemenea realizată din calote semisferice. Naosul are o calotă foarte aplatizată pe patru arcuri susținute pe patru stâlpi care formează un pătrat în partea centrală. Altarul este de formă semicirculară, boltit cu o semicalotă. Tot aici găsim proscomidiarul săpat în masivul de zidărie. Spațiul diaconiconului este sugerat de o simplă nișă. Despărțirea altarului de naos se face printr-o catapeteasmă de lemn. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei, în stil brâncovenesc, fiind pe jumătate înlocuită datorită acțiunii din zonă și
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
m, la aproximativ 2,2 km vest de vârf, pe marginea a ceea ce apare din fotografii pentru a fi o pantă descendentă abruptă. Această a fost prima dată filmată în timpul unui misiuni UȘ Force Air de recunoaștere aeriană în 1949 - masivul Ararat se află pe fosta granița dintre Turcia și URSS, fiind un punct de interes militar. Astfel, fotografiile luate în 1956, 1973, 1976, 1990 și 1992 de aeronave și sateliți au fost clasificate top secret. Șase cadre din filmul 1949
Anomalia Ararat () [Corola-website/Science/329499_a_330828]
-
din Belgrad, Turnu Severin și Băneasa și cere informații privind poziția avionului, pe care însă nu le primește. Avionul nu poate menține altitudinea și, după 7 minute, la ora 15,35'56" (după ceasul lui Ivanovici) percutează vârful Zglivar al masivului Vlașcu Mic din Munții Cernei. Întregul echipaj, pilotul Ivanovici, pilotul secund Ion Nicolae și radiotelegrafistul Serdie își pierd viața. Ancheta ulterioară nu poate stabili precis cauza defecțiunii, dar accidentul seamănă cu unul ulterior al unui Potez 560 în care a
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
a Moldovei - raionul Cahul, 200 ha în raionul Criuleni din regiunea centrală a țării, circa 130 ha în preajma orașului Cricova și 90 ha de viță de vie la Găvănoasa. Deși sunt delimitate geografic, podgoriile companiei Cricova reprezintă, de fapt, singurul masiv gospodăresc, scopul căruia este de a asigura întreprinderea principală în termen, cu volumul necesar de struguri de calitate superioară la cel mai înalt nivel. Diversitatea geografică a podgoriilor care aparțin combinatului mai are o prioritate importantă - posibilitatea cultivării diferitor soiuri
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
este o brânză franceză din lapte de vacă, cu pastă cu mucegai. Se produce în regiunea Forez din Masivul Central, în special în comuna Ambert, al cărei nume îl poartă. Originea brânzei datează din Evul Mediu Timpuriu, când era produsă în cabane de munte denumite „jasseries”. Se prezintă sub forma unui cilindru, cu diametrul de 12,5-14 cm, înălțimea
Fourme d'Ambert () [Corola-website/Science/334987_a_336316]
-
Cantal-ul este o brânză franceză din lapte de vacă, presată și nefiartă, produsă în Masivul Central, în special departamentul Cantal, al cărui nume îl poartă. Este cunoscută din antichitate, fiind menționată de Plinius cel Bătrân. Se prezintă sub forma unui cilindru (în ) cu marginile rotunjite, cu diametrul de 36-42 cm și cu greutatea cuprinsă între
Cantal (brânză) () [Corola-website/Science/334978_a_336307]
-
(cunoscută și sub termenul etnofolcloric și geografic de Țara Buzaielor), este o depresiune intramontană cu origine mixtă - tectonică și de eroziune situată în Carpații de Curbură, între Munceii Întorsurii și masivele Podu Calului, Siriu, Tătaru și Ciucaș. Deși considerată inițial numai de origine tectonică, este în realitate formată în sedimentele cretacice ale flișului unității de Teleajen (șisturi cu intercalații grezoase masive) și prin contribuția Buzăului împreună cu afluenții săi din cursul superior
Depresiunea Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331974_a_333303]
-
zile anual, mai ales în decembrie-ianuarie și mai puțin în aprilie-mai) Cea mai mare parte a ariei este ocupată de pășuni și pajiști, pădurile găsindu-se cu predilecție spre periferie. Principala apă curgătoare este Râul Buzău, care după ce izvorăște din Masivul Ciucaș curgând spre nord-nord-est, străbate depresiunea și după un cot strâns - "Întorsura" - își continuă curgerea spre spre sud-est pentru a traversa Munții Buzăului. Accesul intradepresionar se face prin câteva trecători: la nord pasurile Barcani (Zagon) (DN13E) și Hămaș (Hagău) (DJ121A
Depresiunea Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331974_a_333303]
-
centrale prin ministrul secretar de stat Lucia Varga și directorul agenției Zsolt Nagy, cât și cele locale (din județele Brașov și Prahova); însă reprezentanții "Regiei Publice Locale a Pădurilor Kronstadt" și "Ocolului Silvic Ciucaș R.A. Tărlungeni" s-au opus proiectului. Masivul Ciucaș a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
827, "Vârful Zăganu" 1.817, "Vârful Muntele Roșu" 1.765, "Vârful Tigăile Mici" 1.717), abrupturi calcaroase și grohotișuri, rezultate în urma mai multor procese de eroziune (îngheț-dezgheț, vânt, spălare, șiroire) desfășurate de-a lungul timpului. Din punct de vedere geologic, Masivul Ciucaș face parte din zona flișului (marnocalcare, gresii, șisturi argiloase) lanțului carpatic al Orientalilor, desfășurată din nord-estul Carpaților Maramureșului și Bucovinei până la izvoarele Văii Dâmboviței și prezintă un areal montan cu o mare variație reliefală, distribuit pe trei niveluri; astfel
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Teleajenului (Pârâul Berii) cu râurile: Telejenel, Boncuța, Pârâul Cetății, Zăvoarele, Pârâul Alb, Șipotele și bazinul hidrografic al râului Tărlung: Babarunca și Ramura Mică. Pe suprafața teritorială a sitului se află Barajul Măneciu, lac de acumulare executat pe râul Teleajen. Clima Masivului Ciucaș este una temperat-continentală, caracterizată prin temperaturi (cu valori mai ridicate față de celelalte masive înalte ale lanțului carpatic) medii anuale cuprinse între 2 și 4° C în culmi și vârfuri și ușor crescute (4 - 6° C) în luncile văilor și
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
bazinul hidrografic al râului Tărlung: Babarunca și Ramura Mică. Pe suprafața teritorială a sitului se află Barajul Măneciu, lac de acumulare executat pe râul Teleajen. Clima Masivului Ciucaș este una temperat-continentală, caracterizată prin temperaturi (cu valori mai ridicate față de celelalte masive înalte ale lanțului carpatic) medii anuale cuprinse între 2 și 4° C în culmi și vârfuri și ușor crescute (4 - 6° C) în luncile văilor și depresiuni. Precipitațiile atmosferice (ploi, grindină, lapoviță, ninsori) ocupă între 150 și 180 de zile
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
150 și 180 de zile din an, cantitatea medie anuală atingând 1000-1200 mm. Viteza medie anuală a vântului este de 4-5 m/s în văi și lunci, ajungând până la 7-8 m/s pe culmile și crestele cele mai înalte ale masivului. Vânturile dominante sunt cele vestice și nord-vestice și mai rar cele sud-vestice. Situl Ciucaș prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
care să conecteze Sinaia de Pietroșița, în județul Dâmbovița, cu scopul de a crea magistrala CFR Târgoviște - Pietroșița - Sinaia și de a realiza astfel o a doua legătură feroviară între București și Sinaia. Principalul obstacol între Sinaia și Pietroșița era Masivul Păduchiosu, iar Căile Ferate Române (CFR) au contractat compania germană Julius Berger în scopul realizării unui tunel în linie dreaptă, lung de 5.918 m, prin acest masiv. Termenul de predare către beneficiar era de 28 de luni. În 1913, directorul național
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
doua legătură feroviară între București și Sinaia. Principalul obstacol între Sinaia și Pietroșița era Masivul Păduchiosu, iar Căile Ferate Române (CFR) au contractat compania germană Julius Berger în scopul realizării unui tunel în linie dreaptă, lung de 5.918 m, prin acest masiv. Termenul de predare către beneficiar era de 28 de luni. În 1913, directorul național al CFR a împrumutat în numele companiei suma de 480 de milioane de lei pentru mai multe proiecte feroviare mari, printre care și acest tunel, iar construcția
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
de lei pentru mai multe proiecte feroviare mari, printre care și acest tunel, iar construcția a demarat efectiv în 1914. Constructorii germani au hotărât să înceapă perforarea tunelului de la ambele capete, dinspre Sinaia și dinspre Moroieni. Locul de străpungere a Masivului Păduchiosu dinspre Sinaia a fost ales chiar înainte de intrarea în oraș, pe Platoul Izvor, în apropierea cimitirului orașului. Din acest motiv, în presa sau literatura tipărită tunelul este denumit „Izvor”. Lucrările la tunel au fost oprite în august 1914, din cauza
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
cel mai înalt masiv muntos din Carpații Ucrainei. Este situat în estul Carpaților Păduroși. Creasta principală se întinde pe o lungime de circa 40 km între văile râurilor (la vest) și Ceremușul Negru (la est). Din punct de vedere geologic, este compus din gresie
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
km între văile râurilor (la vest) și Ceremușul Negru (la est). Din punct de vedere geologic, este compus din gresie și fliș, cu filoane de . Există și zone cu roci vulcanice, și se întâlnesc frecvent grohotișuri. O mare parte din masiv servește drept cumpănă a apelor între bazinele hidrografice ale Prutului și Tisei (multe secole, pe aici a fost și o frontieră între diferitele state cărora le aparțineau regiunile istorice Galiția și Transcarpatia). Partea de vest, cu vârful (2020 m) se
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
stâncoase și deschideri largi, uneori umplând lacuri (sub Gutinul Tomnatic se află ); văile au declinații inegale (uneori cascade, de exemplu ), și morene laterale și terminale. Marginea Muntelui Negru este acoperită cu păduri. La marginea de nord în dealurile de la poalele masivului, cresc păduri de fag (până la 1300 m), și mai sus — brad (exclusiv până la 1600 m); în marginea de sud este foarte răspândit fagul, care, preponderent, creează limita superioară a pădurii. În peisajul Muntelui Negru, limita superioară a pădurii atinge cele
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
0,5 % din suprafață, în timp ce pădurea acoperă aproximativ 70 %, fînețele 5 %, pajiștile și pășunile 22 %. Pentru conservarea naturii, după Primul Război Mondial s-au înființat mici rezervații; în 1964 — fiind comasate într-una singură, de 7702 ha. Acum există rezervația Masivul Muntele Negru, care intră în compoziția unei mai mari rezervații a biosferei Carpatică, înființată în 1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic, zona făcând parte dintr-un sit natural în patrimoniul UNESCO, numită „Pădurile primare de
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă un afloriment (abrupt în versantul râului Supan, afluent de dreapta al Trotușului), unde în masivul stratelor de rocă (argile, gresii, nisipuri) s-au descoperit importante depozite de faună constituită din resturi fosilizate cu cochilii de anghilă de mare ("Conger conger") și gasteropode.
Strate tip pentru „Formațiunea de Supan” () [Corola-website/Science/328448_a_329777]
-
lungi și abrupte și multe curbe, inclusiv spirale. Tunelurile, care erau străpunse cât mai spre vârful muntelui pentru a li se reduce lungimea, erau numite "tuneluri de vârf," spre a fi deosebite de tunelurile de bază construite uneori prin același masiv muntos. Tunelurile de bază pornesc de la o filozofie complet diferită, eliminând complet sau minimizând declivitățile și evitând curbele, rezultând în final tuneluri mai lungi pe un traseu, dar distanțe totale de călătorie mai scurte. În plus, ele permit viteze mai
Tunel de bază () [Corola-website/Science/336468_a_337797]
-
Orogenezei hercinice, Avalonia - în timplul Orogenezei caldoniene) fie sudul Europei (Iberică, Apuliană, Moesică - în timpul orogenezei alpine). Coliziunea a determinat - în vest ridicarea Munților Apalași din America de Nord, a Munților Anti-Atlas din nord-vestul Africii și, a catenelor muntoase din Europa de Vest din aliniamentul Masivul Central Francez - Munții Vosgi - Pădurea Neagră - Masivul Boemiei. Este posibil să fi apărut inițial un singur ansamblu de lanțuri muntoase, care mai târziu a fost spart de către deschiderea Oceanului Atlantic. Ulterior structurile hercinice europene și africane au fost despărțite de către geosinclinalul
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
fie sudul Europei (Iberică, Apuliană, Moesică - în timpul orogenezei alpine). Coliziunea a determinat - în vest ridicarea Munților Apalași din America de Nord, a Munților Anti-Atlas din nord-vestul Africii și, a catenelor muntoase din Europa de Vest din aliniamentul Masivul Central Francez - Munții Vosgi - Pădurea Neagră - Masivul Boemiei. Este posibil să fi apărut inițial un singur ansamblu de lanțuri muntoase, care mai târziu a fost spart de către deschiderea Oceanului Atlantic. Ulterior structurile hercinice europene și africane au fost despărțite de către geosinclinalul alpin care a ocupat o poziție mediană
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
acestea fiind în dinamică încorporate geosinclinalelor carpatice. Tocmai rigiditatea acestor blocuri a impus aspecte de horsturi și grabene (exemple fiind cele din Munții Apuseni, din Munții Banatului sau dintr-unele zone aflate în Carpații Meridionali sau în Munții Rodnei). Vechile masive hercinice din arealele Câmpiei și Dealurilor de Vest (microplaca Panonică) precum și din cel al Depresiunii Transilvane (microplaca Transilvană - desprinsă din microplaca Transilvano-panonică de către riftul Apusenilor de sud și de est), pe lângă procesele de nivelare au fost afectate prin scufundare ulterioară
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]