10,807 matches
-
the unilateral dependence between random vectors. Analele Universității București, 65-69 [102] Purcaru, I. (1982). Elemente de algebră și programare liniară. Editura Științifică și Encicloedică, București [103] Purcaru, I. (1983). Asupra unor măsuri ale organizării unui joc strategic. Studii și cercetări matematice, 6, 503-517 [104] Purcaru, I. (1984). On the measuring of the unilateral dependence. Bulletin Mathématique, 2, 165-167 [105] Purcaru, I. (1987). Considerații asupra unei bune măsuri a dependenței unilaterale. Studii și cercetări matematice, 1, 55-59 [106] Purcaru, I. (1988). Note
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
organizării unui joc strategic. Studii și cercetări matematice, 6, 503-517 [104] Purcaru, I. (1984). On the measuring of the unilateral dependence. Bulletin Mathématique, 2, 165-167 [105] Purcaru, I. (1987). Considerații asupra unei bune măsuri a dependenței unilaterale. Studii și cercetări matematice, 1, 55-59 [106] Purcaru, I. (1988). Note sur l’énergie informationnelle Onicescu. Analele Universității București, 1,50-52 [107] Purcaru, I. (1988). Note sur le concept d’organisation entropique d’un système aléatoire. Mathématica, 2, 171-174 [108] Purcaru, I. (1988). Informație
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
I. (1988). Informație și corelație. Editura Științifică și Enciclopedică București [109] Purcaru, I. (1989). Note sur la mesure de l’information. Bulletin Mathématique, 2, 137-139 [110] Purcaru, I. (1990). Sur un estimateur entropique d’une variable aléatoire. Studii și cercetări matematice, 5-6, 465-469 [111] Purcaru, I. (1990). Entropie aux poids et stratégies optimales. Analele Universității Timișoara, 1, 59-63 [112] Purcaru, I. (1990). Mesures généralisées de l’information. Mathématica, 2, 169-171 [113] Purcaru, I. (1990). Note sur l’entropie aux poids et
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Studia Universitas Babeș-Bolyai, 2, 99-102 [114] Purcaru, I. (1991). Note sur des possibilités d’aproximmation de l’entropie d’une distribution continue. Analele Universității Iași, 3, 399-404 [115] Purcaru, I. (1991). The weighted relative information generating function. Studii și cercetări matematice, 1-2, 61-66 [116] Purcaru, I. (1992). Distributions de type gamma et le principe de l’information maxime. Analele Universității București, 1, 61-63 [117] Purcaru, I. (1992, 1993; vol. 1, 2). Matematici financiare. Editura Economică, București [118] Purcaru, I. (1993). Stratégies
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
1, 2). Matematici financiare. Editura Economică, București [118] Purcaru, I. (1993). Stratégies entropiques optimales utiles. Analele Universității Iași, 1, 43-47 [119] Purcaru, I. (1993). Enérgie informationnelle ponderée d’ordre α et type )],...,,(,[ 2 nm βββ d’Onicescu. Studii și cercetări matematice, 4, 339-341 [120] Purcaru, I. (1994). Note sur une généralisation de l’énergie informationnelle d’Onicescu. Mathématica, 1, 95-97 [121] Purcaru, I. (1994). Matematică și asigurări. Editura Economică, București [122] Purcaru, I. (1998). Matematici financiare. Teorie și practică. Editura Economică
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
personal (2.08.73) la campionatul național de sală tineret și seniori, bucurești, în proba de 800m. Rezultatul obținut stimulează activitatea de pregătire a sportivei, a trăsăturilor moral-volitive pentru participare la Universiada ed. 25, 4 9.07. 2009 Belgrad. Metode matematice de aproximare a rezultatelor competiționale Întrucât în marea majoritate a cazurilor testele conduc la o funcție reală de variabilă reală, aproximarea acestei caracteristici, în cazurile precizate, constă în aproximarea unei funcții reale, aproximare numită și interpolare. Aproximarea funcției reale oarecare
ANALIZA METODELOR DE PROGNOZARE COMPUTERIZATĂ ÎN CADRUL PERFORMANȚELOR SPORTIVE A ATLEȚILOR ÎN PERIOADA COMPETIȚIONALĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Elena Rață, Dan Milici () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_810]
-
principala competiție a sezonului. Pentru a prognoza aceste valalori s-a utilizat aproximarea graficelor de evoluție a rezultatelor competiționale folosind patru tipuri diferite de funcții: logaritmică, exponențială, polinomială de gradul doi și polinomială de gradul 3. Tabelul 2 prezintă funcțiile matematice obținute pentru cele două probe, unde cu y este notată performanța evaluată a sportivei, iar cu x timpul scurs de la începerea perioadei competiționale. Tabelul 3 prezintă valorile numerice obținute în urma realizării prognozării folosind funcțiile din tabelul 2. Pe ultima coloană
ANALIZA METODELOR DE PROGNOZARE COMPUTERIZATĂ ÎN CADRUL PERFORMANȚELOR SPORTIVE A ATLEȚILOR ÎN PERIOADA COMPETIȚIONALĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Elena Rață, Dan Milici () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_810]
-
acolo ca să tragă un pui de somn. Iar cei doi marinari puși să frece cazanele își fac multe confidențe, peste buzele de fier ale uriașelor căldări, pe care le lustruiesc de zor. Ele sînt un loc prielnic și pentru meditațiile matematice: tocmai cînd mă aflam în cazanul din partea stîngă a vasului Pequod și frecam cu rîvnă pereții de jur-împrejur, am avut revelația faptului că, în geometrie, toate corpurile care alunecă în lungul unui cilindru, așa cum aluneca atunci piatra mea, cad exact
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
organizarea cunoașterii, în timp ce în al doilea caz se ia ca referință o idee sau un principiu integrator care transcende granițele dintre disciplinele științifice și grupează cunoașterea în funcție de noua perspectivă. De exemplu, principiul codificării informației poate grupa cunoștințele de genetică, teoria matematică a informației, chimie, fizică, informatică, microelectronică, lingvistică, sociologie etc. pentru a analiza informația, codurile, comunicarea sau prelucrarea informației în domeniile biologice, fizice, sociale și tehnologice. Dificultățile de definire sunt îngreunate chiar și de terminologia imprecisă: este vorba de predarea integrată
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
adoptă noi atitudini. În zilele noastre se preferă metodele avansate, bazate pe aprecieri calitative cunosute sub numele de aprecieri alternative (Iucu, 2001). Schimbarea de atitudine a evaluării este substanțială: de la paradigma psihometrică ce folosește aprecierea fixă, rigidă, standardizată prin modele matematice, s-a trecut la paradigma contextuală care apreciază cu metode mai puțin fixe. Ea evaluează procesele învățării și rezultatele (metoda portfolio), ceea ce permite o evaluare a progresului elevului în cursul timpului. Această metodă are sprijinul psihologiei cognitive și a suferit
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
de evaluarea unor interpretări alternative și nu o dată de angajarea în discuții asupra conflictului interpretărilor. Oricine încearcă să stabilească care a fost poziția lui Kant într-o problemă, fie ea relația metafizicii naturii corporale cu filosofia transcendentală și cu știința matematică a naturii din vremea sa, fie dreptul oamenilor de a minți cu intenții bune, nu se va putea limita la studiul textelor relevante ale filosofului. Va fi necesar ca el să-și confrunte concluziile cu punctele de vedere ale celor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
maturitate a lui Kant, în filosofia lui critică. Ne putem, prin urmare, întreba: care sunt acele elaborări teoretice prin care a dat Kant curs acestor interese? Care este relația dintre întemeierea kantiană a metafizicii și elaborarea principiilor metafizice ale științei matematice a naturii? Răspunsul la prima întrebare este simplu. Legitimarea metafizicii ca știință a fost înfăptuită de Kant prin elaborarea filosofiei sale transcendentale, expusă în Critica rațiunii pure (prescurtat CRP) și în Prolegomene (prescurtat Pr.), iar cercetarea fundamentelor metafizice ale științei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
experiențe posibile sunt legi universale ale naturii, care pot fi cunoscute a priori. Metafizica naturii corporale este numită de Kant fizică rațională sau, de cele mai multe ori, fizică pură. El atrage atenția asupra distincției dintre fizică rațională (physica rationalis) și știința matematică a naturii, numită pe atunci și fizică generală (physica generalis)2. În Cuvântul înainte la Pmsn, autorul revine asupra unora dintre aceste distincții. Kant precizează încă o dată că „partea transcendentală a metafizicii naturii” nu se raportează la obiecte determinate ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
capătă anumite specificări atunci când sunt aplicate genului aparte de obiecte și relații ale simțului extern, desemnat de Kant prin expresia „natură corporală”. O relație de dependență în sens invers a metafizicii generale de metafizica specială și, prin urmare, de știința matematică a naturii nu este avută în vedere. O observație care, în contextul discuției asupra relației dintre filosofia transcendentală și cercetarea condițiilor de posibilitate ale științei matematice a naturii poate căpăta funcția unui avertisment este cea care se găsește in scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în sens invers a metafizicii generale de metafizica specială și, prin urmare, de știința matematică a naturii nu este avută în vedere. O observație care, în contextul discuției asupra relației dintre filosofia transcendentală și cercetarea condițiilor de posibilitate ale științei matematice a naturii poate căpăta funcția unui avertisment este cea care se găsește in scrisoarea lui Kant, din septembrie 1875, către Chr. G. Schütz („Înainte de a trece la promisa metafizică a naturii, eu a trebuit să o stabilesc pe aceea care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
aceea care este o simplă aplicare a acesteia...”) nu a atras mult timp atenția comentatorilor. S-a presupus în mod tacit că filosofia transcendentală elaborată în CRP este în mare măsură independentă de reflecția lui Kant asupra posibilitătii unei științe matematice a naturii, mai precis asupra posibilității unor corelații legice care au atributele universalității și necesității. Mult timp, până în ultimele decenii, elaborarea dată de Kant principiilor metafizice ale științei naturii nu s-a bucurat de atenția comentatorilor filosofiei sale teoretice. A
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Hermann Cohen, care propune drept cheie pentru înțelegerea filosofiei transcendentale cercetarea relației ei cu fizica newtoniană, mijlocită de principiile metafizice ale științei naturii. Faptul că filosofia secolelor XVII-XVIII nu înfățișează în mod clar relația ei internă cu noua știință matematică a naturii a fost apreciat de Cohen drept o „trăsătură tragică” a celei dintâi. Fundamentele metafizice ale științei matematice a naturii nu ar fi fost bine înțelese înaintea lui Kant. Autorul CRP ar fi întreprins, pentru prima, dată o cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
principiile metafizice ale științei naturii. Faptul că filosofia secolelor XVII-XVIII nu înfățișează în mod clar relația ei internă cu noua știință matematică a naturii a fost apreciat de Cohen drept o „trăsătură tragică” a celei dintâi. Fundamentele metafizice ale științei matematice a naturii nu ar fi fost bine înțelese înaintea lui Kant. Autorul CRP ar fi întreprins, pentru prima, dată o cercetare sistematică a acestora. În acest sens, Newton este caracterizat de Cohen drept „precursorul” lui Kant, iar cel din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care „a desăvârșit” opera celui dintâi 9. Cohen susține că, pentru Kant, prima îndatorire a filosofiei era determinarea conceptului științei newtoniene. Această determinare ar fi fost centrul in jurul căruia se învârtea filosofia lui teoretică. „Orientând ... interogația filosofică spre știința matematică a naturii, el o precizează, mai întâi, drept întrebare nu cu privire la cunoaștere pur și simplu, prin care fiecare poate să înțeleagă ceva diferit, ci cu privire la cea oferită de știința matematică a naturii.”10 Aceasta este o temă care va reveni
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se învârtea filosofia lui teoretică. „Orientând ... interogația filosofică spre știința matematică a naturii, el o precizează, mai întâi, drept întrebare nu cu privire la cunoaștere pur și simplu, prin care fiecare poate să înțeleagă ceva diferit, ci cu privire la cea oferită de știința matematică a naturii.”10 Aceasta este o temă care va reveni în discuție abia în ultimele decenii. Într-un articol publicat în 1961, E.W. Schipper 11 constata că în interpretarea curentă, acreditată și de reputați comentatori de limbă engleză ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unei clădiri, vor fi cunoscute drept corelații necesare abia prin intervenția principiului cauzalității. Prin urmare, pe terenul observației comune nu va putea fi depășit scepticismul lui Hume. Răspunsul dat de Kant lui Hume se sprijină pe analiza posibilității legilor științei matematice a naturii. Tocmai această analiză este cea care a susținut formularea analogiilor experienței, în particular a celei de-a doua analogii a experienței „principiul succesiunii în timp după legea cauzalității”. În lipsa ei, Kant nu ar fi putut trece dincolo de un
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
afirmația că sistemul de concepte și principii al Analiticii în general și răspunsul pe care l-a dat Kant lui Hume în particular se sprijină pe analiza condițiilor de posibilitate ale unor corelații legice, cum sunt cele formulate de știința matematică a naturii 14. Ce anume se urmărește prin acestă subliniere a irelevanței cercetării condițiilor de posibilitate ale unor enunțuri cum sunt cele ale științei matematice a naturii pentru elaborarea filosofiei transcendentale transpare cu mai multă claritate într-o lucrare din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe analiza condițiilor de posibilitate ale unor corelații legice, cum sunt cele formulate de știința matematică a naturii 14. Ce anume se urmărește prin acestă subliniere a irelevanței cercetării condițiilor de posibilitate ale unor enunțuri cum sunt cele ale științei matematice a naturii pentru elaborarea filosofiei transcendentale transpare cu mai multă claritate într-o lucrare din aceeași perioadă a lui Lothar Schäffer. Ca și Hoppe, Schäffer respinge orice asociere a filosofiei transcendentale cu fizica newtoniană și se referă apoi la consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
elaborată pornind de la analiza fundamentelor metafizice ale științei newtoniene, rezultă că ea nu va fi în nici un fel afectată de evoluția ulterioară a gândirii fizice. Această concluzie a fost adesea susținută prin sublinierea că cercetarea condițiilor de posibilitate ale științei matematice a naturii a fost întreprinsă de Kant în Pmsn, și nu în CRP. Iată de ce schimbările în fundamentele cunoașterii fizice, care au avut loc îndeosebi în secolul XX, nu ar afecta câtuși de puțin filosofia transcendentală formulată în CRP. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoașterii fizice, care au avut loc îndeosebi în secolul XX, nu ar afecta câtuși de puțin filosofia transcendentală formulată în CRP. Printre autorii angajați în susținerea ideii autonomiei depline a „Analiticii transcendentale” față de preocupările lui Kant pentru cercetarea fundamentelor științei matematice a naturii se numără Lewis White Beck, considerat pe bună dreptate, în anii ’60-’80, drept decanul cercetătorilor kantieni de limbă engleză. Din acest punct de vedere semnificative sunt îndeosebi unele dintre considerațiile sale asupra conceptului cauzalității la Hume și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]