KorAP: Find »[drukola/base=mediatic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...133 >

3,308 matches

Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432

asupra rolului sporit al banilor în politică. Transformările evocate vizează practicile, iar instituțiile și reprezentările modifică condițiile de funcționare ale spațiului public, înțeles ca mediu și proces de formare a agendei politice și a opiniilor exprimate. Intruziunea crescîndă a mijloacelor mediatice în viața politică modelează un spațiu public modernizat. Pentru un specialist renumit precum J. Blumler (in Ferguson), intruziunea crescîndă a mijloacelor media în viața politică este pe cale de a modela un nou spațiu public marcat de "procesul de publicitate modernă

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
publicitate modernă". Acest proces este o competiție pentru a influența și controla ceea ce publicul percepe din evenimentele și mizele politice, prin intermediul principalelor mass media. Noile forme ale acestei competiții ar fi caracterizate de atenția crescută a actanților politici față de strategiile mediatice, de profesionalizarea văzută ca industrializare a sectorului comunicării politice, de intensificarea concurenței dintre oamenii politici și jurnaliști și de puterea lor de a limpezi situațiile, de neliniștea crescîndă a jurnaliștilor în fața rolului lor de comunicanți politici. Tot astfel, proporția sporită

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
poziționării este limpezită de studierea concretă a imaginii candidatului, a preocupărilor și aspirațiilor electoratului și a plasamentului celorlalți concurenți. În cadrul unui studiu marketing, strategia de comunicare constă în identificarea țintelor prioritare, în fixarea conținutului mesajelor și în întocmirea unui program mediatic. Astfel, Lindon și Weil (Le choix d'un député, 1974) și-au propus să deosebească în rîndurile electorilor: segmentele critice alcătuite din alegători fragili sau potențiali; nucleul electorilor cîștigați de partea unei candidaturi și electorii îndepărtați, adică cei atrași de

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
aceste mize-cheie, mai ales pentru faza finală a campaniei sale: apărarea națională, fiscalitatea, jurămîntul pe drapel, pedeapsa cu moartea, permisiile pentru deținuți, lupta împotriva drogurilor. În mod cu totul special, aceste teme au fost exploatate în campania publicitară televizată. Mijloacele mediatice utilizate în marketingul comercial s-au deschis spre marketingul politic, sub rezerva cîtorva condiții regulamentare, variabile de la țară la țară. Partea leului revine suporturilor comunicării de masă, cu acces plătit sau gratuit, adică afișajului, presei scrise, radioului și televiziunii, cu

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
deschis spre marketingul politic, sub rezerva cîtorva condiții regulamentare, variabile de la țară la țară. Partea leului revine suporturilor comunicării de masă, cu acces plătit sau gratuit, adică afișajului, presei scrise, radioului și televiziunii, cu variante naționale ivite din particularitățile sistemelor mediatice. Dacă la reuniuni și mitinguri se practică o comunicare față către față, prin intervenție directă, marketingul telefonic și publicitatea poștală (mailing) permit o comunicare personalizată, însă de la distanță, pentru promovarea mesajului sau colectarea fondurilor. În general, se consideră că tehnicile

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
și Canal Plus), se va observa o creștere a distanței dintre informația americană și cea franceză, în această privință. Acest fapt confirmă succesul sondajelor politice în Franța, precum și contribuția acestora la transformarea spațiului public prin acțiunea lor indirectă asupra vizibilității mediatice.46 În general, marketingul politic supraevaluează, probabil, plasticitatea imaginilor politice și labilitatea cetățenilor. El cere ca, într-adevăr, reprezentările conferite oamenilor și forțelor politice să poată fi ușor modificate, iar memoria colectivă sau individuală să poată fi lesne indusă în

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
lor publicitară, candidații caută să definească situația electorală și să accentueze dinamica simbolică a campaniei. Exemplul lui G. Bush din 1988 corespunde acestei strategii publicitare, care își va impune definiția de agendă electorală grație reluării prin care se realizează acoperirea mediatică, mai ales în cadrul jurnalelor televizate cu largă audiență. Principiul constă în favorizarea la maximum a releului de informație controlată și plătită (care constituie publicitatea electorală), prin intermediul mijloacelor de informare care sînt gratuite și au mai multă credibilitate. Problema cea mai

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
nu numai de o singularizare prin imprimarea mărcii sale, ci și de o distincție prin demarcare."55 Însă nu ar fi corect să restrîngem comportamentele strategice doar la candidați, la cei din jurul lor și la forțele care îi susțin. Mijloacele mediatice și publicul au propriile conduite strategice. Organizațiile de informare, precum canalele de televiziune, stațiile de radio, publicațiile cotidiene și săptămînale trebuie să contracareze obstacolele ridicate de reglementările campaniei electorale sau de deontologie (egalitatea timpului de antenă, onestitatea informației, publicarea sondajelor

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
înțelegerea unei comunități de opinii sau de interese. Paralel cu efectul de agendă, efectul de amorsare 58 descrie procesul de influențare pornind de la criteriile întrebuințate de guvernați pentru evaluarea guvernanților. Insistența asupra unor probleme, teme sau mize, prezente în pătura mediatică actuală, ar incita auditoriul la evaluarea actanților politici din perspectiva capacității respective a acestora de a le întreține și de a le regla. Mult mai cunoscute sînt efectele sondajelor de tip bandwagon și underdog, potrivit cărora un curent de opinie

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
subordinea sa. Persoana care publică un anunț deosebită de un actant politic sau de o asociație de finanțare electorală nu s-ar lovi astfel de limitarea cheltuielilor, nici de interdicția materială. Afară de aceste posibilități, interesul privind publicitatea, mai puțin cea mediatică, sporește în absența interdicției privind demersul telefonic și poștal. În acest caz, constatăm că legea favorizează o modalitate de comunicare politică în mod cert caracterizată de personalizare și nemijlocire, dar facilitează și țintirea alegătorilor și concizia mesajului, care duc spre

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
de informație. În această perspectivă, este ușor de conceput orice interes pe care actanții politici îl manifestă pentru captarea atenției factorilor mass media, fie prin legături coerente de cooperare, fie prin operațiuni punctuale, prin pseudoevenimente (Boorstin) care vor atrage acoperirea mediatică prin caracterul lor spectacular, fie răspîndind "mici fraze" care își vor face auzită vocea prin intermediul undelor. Vedem deci că, prin diversificarea tehnicilor și prin generalizarea utilizării lor, reglementarea campaniilor electorale s-a dezvoltat în numeroase direcții precum sondajele, publicitatea și

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
constă tot mai mult într-o construire de identități strategice prin regizări mediatizate sub forma mesajelor publicitare (afișe, clipuri, spoturi etc.), dar și în forma informației, cu precădere audiovizuale, mai deschisă către spectaculozitate și dramatizare. Strategiile de comunicare și acoperirea mediatică a campaniei se combină pentru a surprinde realitatea politică, după cum și principiul plăcerii ar submina principiul realității. Aceasta este o eliminare fantasmagorică a constrîngerilor reale printr-o plăsmuire a dezbaterii politice. Nu se vorbește despre deficitul bugetar sau comercial, ci

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
a V-a Republici, alegerea președintelui prin sufragiu universal a avut ca rezultat "prezidențializarea" vieții politice, iar această evoluție a fost, probabil, facilitată de mediatizarea sa crescîndă. În Statele Unite, unde regimul prezidențial are de multă vreme un rol aparte, instituțiile mediatice au dobîndit deja o importanță strategică în jocul puterii. Separarea puterilor a făcut ca președintele să se sprijine pe opinia publică în depășirea dificultăților politice ridicate de Congres, iar, în acest efort, administrarea zilnică a comunicării prezidențiale a devenit o

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
Reagan, care a fost și managerul campaniei lui G. Bush în 1988, declara: "Nu îmi amintesc să fi asistat măcar la o reuniune mai mare de o oră, fără ca cineva să întrebe: Cum va fi primit acest eveniment de canalele mediatice?..."" (H. Smith, Le jeu du pouvoir). Instituția prezidențială oferă posibilități pentru controlul comunicării. Acest control operează în mod direct asupra construcției mediatice a scenei politice. Politica de comunicare se sprijină, mai întîi, pe organizarea și/sau pe participarea la evenimente

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
reuniune mai mare de o oră, fără ca cineva să întrebe: Cum va fi primit acest eveniment de canalele mediatice?..."" (H. Smith, Le jeu du pouvoir). Instituția prezidențială oferă posibilități pentru controlul comunicării. Acest control operează în mod direct asupra construcției mediatice a scenei politice. Politica de comunicare se sprijină, mai întîi, pe organizarea și/sau pe participarea la evenimente mediatice, mai mult sau mai puțin, spectaculoase, cum ar fi emisiunile politice de la radio și de la televiziune. Între 1958 și 1969, generalul

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
H. Smith, Le jeu du pouvoir). Instituția prezidențială oferă posibilități pentru controlul comunicării. Acest control operează în mod direct asupra construcției mediatice a scenei politice. Politica de comunicare se sprijină, mai întîi, pe organizarea și/sau pe participarea la evenimente mediatice, mai mult sau mai puțin, spectaculoase, cum ar fi emisiunile politice de la radio și de la televiziune. Între 1958 și 1969, generalul de Gaulle a recurs la 81 de intervenții de acest fel, dacă adăugăm aici și cele 18 conferințe de

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
75 ( 7 ) 76 ( 29 ) Ford 81% (n = 10) 76 ( 12 ) 78 ( 22 ) Carter 74% (n = 12) 67 ( 35 ) 69 ( 47 ) Reagan 62% (n = 28) 61 (32 ) 62 ( 60 ) Vizualizarea nu este comandată doar de accesul direct, ci și de acoperirea mediatică a acțiunii prezidențiale în cadrul programelor de informare, mai ales în jurnalele televizate. Astăzi, președinția americană este de departe instituția cu cea mai mare vizualizare în mediile de informare scrisă și audiovizuală. S-a stabilit că, în perioada 1969-1983, mai mult

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
cea mai mare vizualizare în mediile de informare scrisă și audiovizuală. S-a stabilit că, în perioada 1969-1983, mai mult de jumătate din articolele sau subiectele de natură instituțională vizau președinția. Rezultă astfel că administrarea agendei prezidențiale permite orientarea acoperirii mediatice spre actualitate, sau lucru preferat -, înspre crearea actualității. În Franța, structura bicefală a puterii executive pare mai favorabilă guvernului. Astfel, în primul semestru al anului 1990, președintele a beneficiat de un timp de intervenție în jurnalele și în flash-urile

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
așa cum a fost reconfigurată în urma experienței coabitării, la alegerile din 1988 și în anii care s-au scurs de la această dată, are o rază de acțiune suficient de dezvoltată, mai ales în exercitarea responsabilităților internaționale, pentru a suscita o acoperire mediatică nesolicitată. În diverse logici situaționale, strategia de comunicare este cerută de dimensiunile funcției prezidențiale. În perioadele de criză internă sau internațională, în conjuncturile electorale sau în timpul exercitării curente a puterii, vorbim despre administrarea diverselor aspecte simbolice ale rolului de: gardian

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
un instrumentar propriu foarte puternic, pentru că permite mobilizarea, sub comanda președintelui, simbol al comunității naționale, a segmentelor de opinie ostilă, în general, după cum au demonstrat și reacțiile la criza din Golf, din august 1990. Preocuparea de a controla conținutul acoperirii mediatice pentru președinte este foarte clar exprimată de D. Gergen, care a fost directorul de comunicare al lui R. Reagan: "Voiam să modelăm noi înșine informația și nu să lăsăm această misiune televiziunii... Prin aceasta înțeleg că aspectele esențiale ale guvernării

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
acțiune și a popularității persoanei rezidă în a îmbina prezentarea problemelor ce compun agenda politică, cu vizualizarea președintelui și a legăturii care se poate stabili între cele două aspecte. În concluzie, președintele fie poate îndemna în mod justificat la dezbaterea mediatică a unor probleme particulare, pentru a-și orienta agenda în această direcție, fie poate lua personal inițiativa de a promova anumite mize. În ambele cazuri, el poate conta pe o asociere între mize și rezolvarea acestora cu ajutorul funcției prezidențiale. În

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
timpul de intervenție al președintelui, în trimestrul al III-lea din 1990, se apropie de cel al guvernului, astfel încît raportul nu mai este decît de unu la doi, fără a mai număra și conferințele de presă. În concluzie, vizualizarea mediatică a președintelui a crescut considerabil în timpul crizei internaționale 64. Informațiile au ca efect amorsarea evaluării politice cu ajutorul mecanismului vizualizare/atribuție/popularitate. Acesta este și efectul de amorsare studiat de Iyengar și Kinder (1987): cu cît o problemă este mai dezbătută

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
a crescut considerabil în timpul crizei internaționale 64. Informațiile au ca efect amorsarea evaluării politice cu ajutorul mecanismului vizualizare/atribuție/popularitate. Acesta este și efectul de amorsare studiat de Iyengar și Kinder (1987): cu cît o problemă este mai dezbătută de mijloacele mediatice, cu atît se impun criteriile de evaluare specifice autorității indicate. Nu ar trebui să restrîngem comunicarea prezidențială la expresia ei televizuală. Deplasările în străinătate sînt cu precădere modalități de comunicare a mesajelor cu țintă internațională, dar și internă. Acestora li

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
în cursul evenimentelor din noiembrie 1990. Cu toate acestea, pentru marele public, logica funcționării ține de aspectul pe care tocmai îl vom analiza, adică de participarea la un eveniment sau de organizarea unui pseudo-eveniment care creează actualitatea prin declanșarea acoperirii mediatice. Într-o manieră mai generală, strategia de comunicare prezidențială nu se reduce la utilizarea cîtorva tehnici. Ea se prezintă ca un ansamblu de eforturi ale președinției, canalizate în direcția unui control prin cuvînt, tăcere și acțiune al definirii situației politice

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
zgomotos prim-ministru, pe toate canalele de comunicare. Coabitarea i-a impus obligația de a prezenta în permanență politica practicată, mai ales pentru a lupta împotriva concurenței președintelui, în perioada preelectorală. În sfîrșit, însuși președintele republicii și-a întărit prezența mediatică în perioada coabitării. El a avut intervenții atît la televiziune pe durata celor doi ani, cît și în perioada celor cinci ani anteriori. Aici se disting foarte limpede efectele unei conjuncturi politico-instituționale asupra intensificării comunicării la vîrf în cadrul statului. Însă

Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]