3,725 matches
-
-și va apăra tomberonul În fața acelui intrus ci, cu coada Între picioare, va fugi schelălăind. Altă jumătate de milion va trebui investită În apa sâmbetei... Mai bine ați bea o bere. E cu mult mai ieftină și căpătați timp să meditați. La ceva aparent sentimental și la altceva pragmatic. Sunteți totuși de un sânge cu el: codul genetic e unic de la bacterie până la voi. Via câine și, desigur, pisică. Iar el, câinele, face ceva ce vouă vă repugnă: depoluează, descotorosindu-vă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ecologia. Dar recunosc că vreau să trăiesc mai mult decât e menirea speciei - vreo două-trei decenii acolo -, dar nu degeaba. Dar să ți explic. Poate ai să-mi dai dreptate... pisică ranchiunoasă ce ești. - Nu mă insulta. Mai bine ai medita: unde ați fi fost, cu civilizația voastră cu tot, dacă n’ați fi avut o ghiulea legată de picior? De pildă scăderea randamentului tău, ori tat’tu, acela cu care nu prea te Înțelegi - zice el că Înțelepciunea lui nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În Evanghelie, că ăștia sunt imaginea mântuitorului... - Ți-ai găsit, tu și Evanghelia. Bașca că, dacă o citești mai atent ajungi să pui semnul identității Între el și dracu’: amândoi ispitesc... Dar citește și - Gata, că mai avem treabă. Dar meditează la ceva: Că asimetria, semn de progres deși adesea e ascunsă chiar la nivel biochimic, precum la bacteria de mai Înainte, sare În ochii dispuși s’o privească, și În alt plan, care sunt sigur că te măgulește. E vorba
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe catafalc, vreți să transformați și planeta Însăși În mausoleu, În care s’o Îngropați și În care s’o meniți veșniciei, consumând oxigenul din el și umplându-l cu bioxidul de carbon conservant al hoitului, nu al vieții. Dar, meditează Cristi la ce-am mieunat altă dată: Natura e mai inteligentă decât voi, bipezilor. Și vă găsește nu un ac, ci mai multe, de cojocul vostru, chiar dacă el Îmi pare o scoarță ori un șoric, adică o imensă nerușinare... Că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
găzduire În decursul timpului. Capitolul 1. „Antume“, adică difuzate 1. Istorie și adevăr Peste Bahlui se arcuiește Podul Roș; ceva mai Încolo, e strada Manta Roșie. Cândva, În primul loc se tăiau capete, În fața barierei capitalei; dincolo locuia călăul... Pe când meditam la aceasta toponimie unică Între orașele moldovenești, ca și capitala, cineva, fără sânge moldovenesc, m’a silit la vrajbă cu prietenii mei băcăuani, fără să mă Împace cu neprietenii ieșeni. Punând În discuție un adevăr istoric: acela că o capitală
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de o parte, patru mese de altă parte. La o masă intră douăzeci de persoane; deci acolo puteau să mănânce cam 160 de călugări. Pe pereți erau pictați călugări cu ocupațiile lor: unul citea texte religioase, altul se ruga, altul medita, altul bătea toaca sau trăgea clopotul, ori sculpta în lemn, etc. Cu greu a ieșit Janeta din transpunerea ei în timpuri străvechi, ca să mergem la camera butoaielor. Acolo am văzut butoaie de diferite mărimi în care se păstra vinul. Aveau
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
notele dulci ale unui clavir: I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde 256. Crezul geniului său poetic îl face să mediteze de tânăr la contrastul dintre ce este formal și ce este profund în ființa sa; și o face cu atâta profunzime, încât pasajul care urmează pare să fie scris în deplina sa maturitate artistică: Crezi tu or toate sufletele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al unei posibile voci universale, Nichita Stănescu se întreba: De ce fiecare vrea să fie Eminescu dar nu vrea să trăiască viața lui? Și cum vrem cu toții să semănăm cu Dostoievski, dar să nu fim condamnați la moarte ?46 Iar altundeva medita: Odată, când am reușit să scriu un vers într-adevăr bun și când mi-am dat seama că el nu reprezintă nici a suta parte din tristețea care l-a provocat, m-am rugat lui Dumnezeu: "Dă, Doamne, să n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
numește icoana ce-a iubit 118. Singura care poate mântui durerile iubirii este Moartea care vindec-orice rană/ Dând la patime repaos 119. Nici măcar Kamadeva, zeul indic, Fiul cerului albastru/ Ș-al iluziei deșerte 120, nu i-a adus alinare. Poetul meditează adânc la singurul lucru prin care toți muritorii trebuie să treacă atotputernicia morții. Călăuzit de luciditatea gândului, poetului, în numele sfântului, nu-i rămâne decât tăcerea, pentru a auzi cum latră/ Cățelul pământului/ Sub crucea de piatră 121, căci e vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a marcat semnificativ traiectoria destinului scriitoricesc prin tipărirea "cărții cărților" sale, intitulată " Taina care mă apără". Încep să cred că impulsul pentru construcția acestui volum-lespede ce-i tezaurizează întreaga operă i l-a dat premoniția sfârșitului. De altfel, mereu a meditat pe tema definitivei plecări: "Mor în fiecare clipă. Îmi trăiesc moartea ca pe o imensă responsabilitate". Întrebându-se: "Cine știe dacă moartea este sau nu partea noastră de cer și lumină; cine știe dacă sufletul nostru nu-i mușchiul verzui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
primă impresie: nu și-a îngăduit intervenții în piesele adunate din nordul Bucovinei, păstrând autenticitatea, spontaneitatea și naturalețea unor creații puțin ori chiar deloc cunoscute specialiștilor. În fine, se pare că Filimon Taniac a fost petrecăreț și vesel. Dacă a meditat pe tema "sic transit...", nu-i străin nici de "carpe diem". A scris sumedenie de "glume chipărate", a compus textele unor cântece studențești, precum și lucrări în versuri cu subiectul rezumat în titlu: "Să nu stăm cu guri uscate!", "Ergo bibamus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ți-ai făcut o plăcere de m-ai crescut și mă crești, eu nu știu dacă am să am tot așa o plăcere!” Și a avut dreptate! L-am crescut 15 ani, cu doi profesori de limba germană și engleză, meditat de ofițeri pe la birou la istorie că-l îndrăgiseră, cu alte teme, duminica îl luam cu riscuri mari la biserică unde conduceam un grup de cântăreți la răspunsurile preotului, iar Mario era mai mult prin altar cu preoții. Preoții au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mapa în care, de obicei își ținea cursul, rămăsese în față liniștită, neclintită. Numai privirea se fixase, ca și-n alte dăți, undeva în mijlocul tavanului. Veți deveni profesori! Vă dați seama câtă răspundere apasă pe umerii Dumneavoastră? Ați stat și meditat îndeajuns, înainte de a vă alege și înțelege, cât de cât, această profesie? Dacă n-ați făcut-o până astăzi mai aveți încă vreme s-o faceți, până ce terminați studenția! Un profesor este mai răspunzător pentru ceea ce face decât orice alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Dumitale vei avea privilegiul să vezi Suedia, să gândești și să trăiești 31 de zile într-o țară minunată, poate cea mai avansată, paradisul lumii contemporane!... Și până să-mi dau bine seama, să receptez tot ce-mi spunea, să meditez la cele auzite, Ea s-a repezit spre mine ca o furtună, încât pe moment, aproape m-am speriat, crezând că o să-mi sară de gât, să mă îmbrățișeze; dar, mi-am dat seama, la timp, că nu voia decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ai pasiune pentru cercetare, judecată limpede pentru a selecta, ordona, ierarhiza noi detalii, ori să asamblezi și să sintetizezi într-un întreg armonios, ce să completeze și să nuanțeze ceea ce se știa până la această dată. Într-un cuvânt, trebuia să meditezi la nimicnicia, precaritatea, efemeritatea celor mai multe lucruri din jurul nostru și să poți să-ți răspunzi cât mai bine, ce rămâne după tine? Prin ce poți să-ți însemni clipele, minutele, orele, zilele, anii? În primul an de după plecarea la muzeu, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
instalat în "Veneția Nordului", la Hotel Astor. Ne revedem peste două ore, pentru cină!, ne-a zis doamna Mariana, promițându-ne să ne aștepte în hol, împreună cu colega ei, pe la ora 17, ora Suediei. 2. Intrând în labirintul istoriei și meditând la cele ce-au fost odinioară Din Hotel Astor, de la etajul II, unde mă aflu singur, se zărește la vreun sfert de milă, Marea Baltică. Am fost găzduit pentru o noapte, într-o cameră elegantă, foarte curată, cu aer condiționat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dau ceasul cu exact o oră în urmă spre a fi în ritm cu noul fus orar și mă întind în pijama pe canapea, încercând, profitând și de un mini-ghid de pe noptieră, să zbor cu gândul la trecutul Suediei, să meditez la istoria zbuciumată și complicată a acestei țări. După o experiență bogată, învolburată și-a găsit, oare, poporul suedez o anumită stabilitate, armonie, prosperitate, pace internă, înțelegere cu vecinii și celelalte popoare din comunitatea internațională? Ce voi putea vedea, înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-lea (1844-1859) a fost unul dintre primii suverani ce a ridicat oficial problema neutralității Suediei. Iar actualul nostru suveran, Carol al XVI-lea Gustav, urcat pe tron anul trecut, în 1973, este un înflăcărat susținător al acestui statut de neutralitate... Medităm încă la o astfel de "lecție" de istorie despre regalitatea Suediei și ne continuăm plimbarea. Cele două ghide, Gertrud și Mariana, își cer scuze de prelungirea dialogului pe-o astfel de temă și ne invită într-un restaurant, la cină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
restaureze. O treabă anevoioasă, complexă, migăloasă, îngreunată de faptul că în 1961 vasul a crăpat și tot efortul s-a reluat, acțiunea de restaurare și consolidare durând mai bine de două decenii. Stăruința, răbdarea și ambiția restauratorilor te fac să meditezi la tenacitatea acestui popor și să te duci cu gândul la unele vase chinezești de artă, la care lucrează mai multe generații în șir, până la finalizarea lor, ceea ce nu e în firea multor popoare. Suedezii au recuperat și restaurat nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
salbă de statuete ușoare, abia fixate în stâncă, vrând parcă să zboare spre cer, simboluri umane, de o zveltețe și frumusețe aparte, chintesență a unor stiluri și influențe variate, încorporate de autor într-o concepție originală după ce, la Paris, Milles meditase și lucrase câtva timp chiar în atelierul lui Rodin și luase apoi un îndelung contact și cu diverse școli artistice din Lumea Nouă, din America. Iar, pe de altă parte, în această ambianță, poți participa la spectacole diverse, concerte, simpozioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a născut în sudul Suediei și are o casă muzeu și în localitatea din sud, care îi poartă numele, și o grădină de 47 ha, unde, probabil, Linné s-a jucat în copilărie, s-a plimbat în studenție și a meditat în vacanță și concedii la descoperirile sale științifice efectuate la Uppsala este și savantul Anders Celsius (1701-1744), astronom și fizician, care a inventat scara temperaturii, care-i poartă numele și termometrul de 100˚C. Tot el a instalat la Uppsala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
acea pace și egalitate la care visa odinioară Emmanuel Kant atunci când, plimbându-se seara pe străzile orașului său natal, Königsberg, când ajungea la periferia urbei se oprea și privea inscripția de la intrare în cimitir, pe care scria "Spre pacea eternă"... Meditând și visând la atât de necesara pace și pe pământ, Kant elabora un proiect ideal al unui organism mondial, de înțelegere, cooperare, armonie și pace, pe baza unor principii umaniste și raționaliste. Din meditațiile acestea s-au născut principiile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
trăiești de două ori. ... Doamne, Gertrud! Te iubesc în taină! Pentru cum m-ai găzduit, pentru tot ce mi-ai spus, Tu, care puteai să-mi fii mamă; ți-ai deschis inima mie, unui străin; și m-ai obligat să meditez și să descopăr o parte din comorile poporului suedez. DIPLOMA DE DOCTOR Toamnă... Toamnă în dulcele târg al Ieșilor... Bătrânii tei de pe Copou își scutură frunzele de-aramă prin grădini și pe caldarâm, sub un cer îmbrobodit cu nouri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prin a-i spune oricui ce-i în gușă și-n căpușă, încearcă să-și exprime nemulțumirea pentru "calitatea și precaritatea hârtiei" ce ni s-a înmânat: Domnule prorector, definiția ca definiția, o fi, n-o fi potrivită, o să mai medităm noi la dânsa; dar, eu unul, întocmai ca Moș Ion Roată, am o nedumerire: de ce, onoratul nostru Minister nu s-a gândit la ceva mai trainic, mai rezistent, și-a tipărit diplomele pe un astfel de cartonaș buclucaș, subțire, pirpiriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mergea să preia noua lui funcție, gândea la ceea ce avea de făcut. Își fixase câteva principii de la care era hotărât să nu se abată. Pe unele le învățase și le fixase în adâncurile ființei sale, de la tatăl său. La altele meditase el. Spre a le aplica și respecta, spera că va afla în el însuși energia, voința, tăria necesare. În toți anii de până acum simțise că avea în adâncurile sale ceva din râvna și fermitatea țapinarilor și gospodarilor săi de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]