4,482 matches
-
te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o partitură tematică divergentă. Între notele ei își fac loc corporalul și intelectualul, epidermicul și rahidianul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neputincios ca o mătasă,/ Doar sufletul îmi lunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă.// Intrarea lui în vis e-ngăduită/ De mult. S-a pregătit cu sârguință./ Hainele mele fragede palpită/ Să-i înfășoare lirica ființă"), ambele incluse în aceleași memorabile Versuri, dau seama de faptul în spatele viziunilor gracile ale debutantului Emil Brumaru se află o conștiință perfect trează, care, tentată fiind de finalitatea inerentă oricărui act artistic, atingerea purității absolute ("să ating iar cerul pur"!), construiește, cu rigoare și paciență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și sângerează" (amiază cuminte). Titlul următoarei cărți, Existență acută (Cartea Românească, București, 1994) comprimă într-o expresie memorabilă tocmai necesitatea de a da trup liric unei realități individuale "acutizate", transfigurate de viețuirea decisă pentru și întru poezie. Noutatea versurilor din Existență acută nu provine, însă, din prelucrarea "aventurii în plan conceptual, poetic și existențial a cuvântului", așa cum crede
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Viața fără sentimente. Sobrul decupaj de imagini pare executat fără greșeală, de o instanță poetică aproape absentă din propriile texte, în virtutea unui principiu bine cunoscut al liricii moderne: eludarea "trăirii", a sentimentului. Obligația desentimentalizării, pe care o anunțau, în fraze memorabile, unii dintre cei mai mari poeți moderni (Gottfried Benn: "Sentiment? Sentiment nu am"; Arthur Rimbaud: "Nu am inimă" ș.a.), pare a fi cea mai solidă dintre convingerile poetului ieșean. Încă de la început (și elementul peritextual joacă, aici, un rol esențial
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
romanelor care au tematizat efectele interacțiunii timpului cu individul uman, "procesele sociale fiind relevante prin destinele personajelor" [Tiutiuca, p.235, subn.n.]. Este de subliniat în această ordine de idei capacitatea românului "de a contopi problemele timpului în caractere umane memorabile" [Bilețchii, p.10, subn.n.]. Revoluția din 1789 transforma statuile și rolurile, răstoarnă valorile, remodelează identitățile, dă naștere mai multor mișcări de emancipare. Revoluția socială, pariziana prin excelență, a antrenat, în urma sa, alte revoluții demografică 17, industrială, morală și estetică
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că i s-ar face un deserviciu respingea cadențele și imagologia recanatezului. Totuși, în ciuda diferențelor evidente de etică și poetica, D'Annunzio recunoaștea în Leopardi pe unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii italiene din toate timpurile. A rămas memorabilă replică adresată lui Umberto Saba prin care ne informează că Italia avusese, înainte de el, trei poeți: Dante, Petrarca și Leopardi.76 Vădita apreciere pronunțată de poetul din Pescara cu scopul de a se include pe șine printre cei mai de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Dacă nu ești poet nu poți traduce versurile unui poet adevărat opinie care se reflectă și în cea quasimodiană.460 Ugo Foscolo, care i-a inspirat atât pe Leopardi, cât și pe Quasimodo, respinsese activitatea de traducător cu o frază memorabilă: Nu, nu, eu nu sunt făcut de Mama Natură ca să slujesc; iar traducerea, nu este ea oare o sclavie de care trebuie să mă dezbar?461 Pentru Leopardi acest exercițiu nu are funcția nociva pe care i-o atribuie celălalt
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de rivalul său: Non ho battuto ciglio și a dezmințit implicarea sa în publicarea ofenselor. Atmosferă glaciala s-a menținut până în ultima clipă, iar unele încercări din partea lui Quasimodo de a o elimina par, în esență, lipsite de succes. Rămâne memorabil gestul sicilianului de reconciliere, relatat cu răceală de Montale: Fummo invitați ad andare a Romă per onorarlo (Giuseppe Ungaretti compiva 80 anni). E infatti, andammo; non șo con quanto entusiasmo, non perché avessimo dell'antipatia (almeno da parte mia) per
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Eternei Reîntoarceri eliadian. Repetiția produce un declic și întreg mecanismul se pune apoi în mișcare: diferirea implicită, tensiunea care se degajă în urma suprapunerii (niciodată complete), evadarea din timpul profan în cel sacru. 2.1. De la Intertext la Mit Intertextualitatea fost memorabil surprinsă de Julia Kristeva, Roland Barthes sau de Phillippe Sollers. Sunt formulări consacrate, dar nu întotdeauna și cele mai exacte. Versiunile de definiții, dacă le putem numi astfel, se bucură de o redare plastică a termenului intertext, însă prezintă neajunsul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lungul timpului, la conturarea unei opere epice impresionante prin dimensiuni și, deopotrivă, prin succesul de public internațional. Scriitoarea se lansează cu "trilogia Lacey" alcătuită din romanele Wideacre (1987), The Favoured Child (1989) și Meridon (1990) unde constru iește un personaj memorabil în figura Beatricei Lacey (o Lady Macbeth post-shakespeariană). Totuși, Gregory cunoaște succesul (și, într-un anume sens, "mondializarea") literară abia cu volumele din seria "Tudorilor": super-popu larul The Other Boleyn Girl din 2001 (tradus și la noi, cu titlul Surorile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
comunist și de efectele lui asupra societății civile intelectuale, îndeosebi, Ana Blandiana se va ocupa, după Revoluția din Decembrie 1989, împreună cu soțul ei, Romulus Rusan, de crearea, la Sighet a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței 81. Toate aceste evenimente, memorabile pentru Ana Blandiana, i-au influențat poetica, "plină de trimiteri sarcastice la adresa dictaturii"82, mai mult sau mai puțin subversive, care i-au atras, totodată, pedeapsa de a i se interzice să mai publice în România. Într-o remarcă sugestivă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cunoaștere „coduri morale” pe care n-au nici cea mică intenție să le respecte, În absența monitorizării sociale; este ea o formalitate lipsită de conținut menită să confere respectabilitate unor activități umane mai puțin onorabile sau reprezintă o autentică construcție memorabilă; În sfârșit, putem vorbi de principii (fundamente ale oricărei morale, cu pretenție de universalitateă acolo unde nu par posibile decât simple reguli? În fapt, răspunsul la toate aceste Întrebări este dat de noua orientare a eticii În afaceri, de a
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
reflecție aprofundată asupra naturii negative, dar și cu privire la virtuțile fondatoare ale violenței, se confruntă. Cu atât mai mult cu cât sensul distincției dintre violența legală și cea ilegală nu este atât de evident. Asumându-și critica violenței, Într-un eseu memorabil cu același titlu scris În preajma celui de al II-lea război mondial, Walter Benjamin nu ezită să sublinieze - ceea ce Derrida nu face! - și faptul că este posibilă o aplanare nonviolentă a conflictelor: „Mijloacelor legale și ilegale de orice fel, care
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
stilistice a narațiunii cu noimă morală", caracteristică spiritului românesc, Profesoara concretizează prin "stilul marcat de conflictul dintre om și istorie, între supus și suveran, între autohton și străin, creștin și păgân", spre a închide amplul arc temporal într-o concluzie memorabilă: "Vine înspre noi, din text, vocea unui cărturar care scrutează sever și comparativ viața de aproape două secole și jumătate a propriului popor". Ne-am putea întreba, succesiv, cât de surprins va fi fost studentul începător să afle cum, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în realitate, insensibilă la trecerea anilor a figurii distincției, de o carismă cuceritoare? Impunătoare prin prezența sa radiantă, Doamna Elvira Sorohan a răspândit mereu fluxul unei simpatii imediate. Eleganța nobilă, inteligența pregnantă, ironia neașteptată în orice relație, spiritul critic, replica memorabilă și, nu de puține ori, puterea de a te țintui locului s-au îmbinat mereu într-o retorică personală inconfundabilă. Iubitoare a spiritului ascuțit și cultivatoare a celui independent, liber de constrângeri și de clișee sau automatisme de gândire, prețuind
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se face în cel mai ne-intermediat mod posibil. Sau, ca să ne exprimăm altfel, autorii primelor nuvele și romane istorice românești, trăitori în secolul al XIX-lea, vor beneficia de fapte, chiar vorbe ale secolului al XVlea (de exemplu) transpuse memorabil de cărturarul-cronicar al secolului al XVII-lea. Subliniem motivarea lingvistică bine mediată a primilor creatori români − autori de nuvele și romane istorice. "Întoarcerea romantică spre istorie" a prozatorilor români 44 se face acum cu o adevărată lăcomie benefică, recuperatoare, tezist-demonstrativă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Gheorghe Asachi, Vasile V. Urechia, Alexandru Odobescu, Pantazi Ghica. Aceștia, în toate romanele și nuvelele lor istorice, prelucrează în diverse grade, pe paliere lingvistico-narative diverse, exprimări ale marilor cronici. În primul rând, sunt preluate o serie de cuvinte, frazeologisme, vorbe memorabile etc. De cele mai multe ori, se citează sursa în subsol sau în text ("cum zicea și cronicarul", "vorba cronicarului" etc.). Alteori fragmentele de cronică sunt ușor schimbate, stilizate conform limbii literare în plin proces de modernizare și adaptate, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ne cunoașteți, cum că ne sârguim pentru folosul obștii...". Autorul Vom selecta aici, punctual, câteva atitudini autorefe-rențiale ale predoslovilor configurând și alte modele ideale, umane și cărturărești deopotrivă, lăsând citatul să vorbească elocvent, cu impresia schițării fugitive, dar în tușe memorabile, a unor portrete de erudiți în cabinetul lor de lucru, reactualizând, parcă, imaginea Sfântului Ieronim, traducătorul Vulgatei, în meditatie asupra scrierilor sale, fie în interiorul cabinetului de studiu, ca în picturile lui Ghirlandaio, Caravaggio sau Rubens, fie, ca la Bellini, Palma
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
că oamenilor iaste dată datoriia greșalei și numai acela nu va greși carele nu va nice scrie [s.n.] ", Biblia de la 1688). Pe de altă parte, sunt soluții oratorice de amplificare a laudei, precum la Gheorghe Maiota, care, într-o secvență memorabilă, insistând, prin repetiție, pe faptul că tace, printr-o negație a negației, cu arta de a spune contrariul a ceea ce mărturisește că nu poate spune, enumeră generos virtuțile mitropolitului Theodosie. Dăm un fragment mai amplu din acest panegiric, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
unui erudit al timpului sunt prezente aici: înainte de toate, darul elocvenței (de două ori marcat în aceeași propoziție, dar cu referenți diferiți în relație de coordonare sintactică), cinstea și capacitatea de a discerne, dreapta credință, iubirea de învățătură. Portrete similare, memorabile, regăsim și în alte predoslovii, așa cum Biblia de la 1688, evaluând calitatea traducerii lui Milescu Spătaru în descendența cărei se și așezau autorii grandioasei întreprinderi schițează, cu două epitete, profilul cărturarului, "dascăl și învățat în limba elinească". Gheorghe Radovici, propunând modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o realizare a inteligenței, și abia după aceea una a sensibilității. În schimb, metaforele scripturale ale interpretării încearcă să descrie o explicație de tip total, cu conținut aproape mistic, așa cum vom arăta în continuare. Metafore scripturale Cea mai clară și memorabilă metaforă scripturală din Întâmplări în irealitatea imediată este cea a tablourilor acoperite cu litere de la începutul capitolului al șaptelea al cărții. Eroul găsește în camerele de la etajul casei bunicului său niște stampe foarte șterse, dar de o remarcabilă finețe de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de fond. Așa se face că scopurile cele mai înalte ale monahismului apar imaginate în expresiile grotescului. Asceza radicală e cultivare deliberată a murdăriei (D. Micu), iar adâncirea în lumea spiritului, pentru că trebuie arătată, nu poate îmbrăca decât expresiile burlescului. Memorabile sunt paginile grotești dedicate protosinghelului Macarie sau protosinghelului Visarion, caracterizat scurt și nemilos: Nu-i plăcea să vorbească, dar îi plăcea să asculte și să râdă. Orice i-ai fi spus, îi făcea plăcere, afară de bârfeli și de critice. Râdea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Junimea, 2000, p. 29 41. 43 Elvira Sorohan, Geneza personajului istoric, în vol. cit., p. 139-171. 44 Nu ne vom referi pe parcursul acestor pagini la poezia românească a vremii care, prin atitudini poetice de înaltă ținută artistică, prin nuclee metaforice memorabile, înglobează programatic secvențe de istorie națională. 45 De exemplu, se consideră de multe ori că exotismul anulează caracterul de roman istoric al lui Salammbô (aceste considerații au la originea lor afirmațiile lui Gustave Lanson din L'art de la Prose, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
persoana politicianului: acesta ajunge să spună: „Îmi place cântecul ăsta”, „Îmi petrec vacanța în cutare loc”, ba chiar, în anumite cazuri, se extinde și asupra vieții sale intime, chiar a practicilor sexuale (în acest sens, ne putem aminti de ieșirea memorabilă a lui Michel Racard...). În toate cazurile, e determinat să vorbească despre el la persoana I, într-un mod care favorizează judecata, aprecierea personală și gusturile subiective. Studiile lui P. Marchand au arătat că, pentru ca un cetățean să se angajeze
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
asupra lor ar apăsa un fel de "culpabilitate colectivă". Din întîlnirea naratorului cu acel soldat-artist s-a născut, după părerea cvasiunanimă a presei, o capodoperă. Entuziasm explicabil din multe puncte de vedere, și totuși... Sobrietatea excesivă a stilului inhibă formulele memorabile sau imaginile plastice înălțătoare, iar perfectul simplu utilizat în exces încetinește adesea fluiditatea narativă. Dar mai ales, documentația istorică, altminteri abundentă, solidă și bine digerată, sterilizează și mumifică în mare măsură "viața" romanului, privîndu-l de acea prospețime și autenticitate conferită
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]