4,293 matches
-
inconștient colectiv structurat sub forma unei inescapabile "matrici stilistice", Blaga devine filosoful permanenței abisale a etnicului românesc. Prin fixarea duhului etnic într-o matrice stilistică apriorică și inalterabilă istoric ce îi pecetluiește inconturnabil orice expresie culturală, Blaga elaborează o seducătoare metafizică a permanenței existențiale românești. Seducătoare metaforic și răpitoare poetic, teoria filosofică a identității naționale întemeiată în "apriorismul românesc" construită cu atâta migală analitică dublată de măiestrie artistică de L. Blaga este minată, totuși, de ceea ce logicienii numesc "obscurum per obscurius
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu calificativul "raționalism ecstatic" (Ghișe, 1969, p. viii). Sub efectul lecturii filosofiei sale antropologice, în care chintesența omului este găsită în actul creației culturale, înțeles ca acțiunea specific și exclusiv umană de "revelare întru mister", ne permitem să sugerăm că metafizica spiritualității românești elaborată în paginile Spațiului mioritic (1969) [1936] degajă mai curând un "naționalism cultural extatic" cultivat de filosoful poet. Scriitura lui L. Blaga este deconcertantă în cel mai înalt grad. Experiențial, lecturarea scrierilor lui filosofice are forța de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cadru spațial inconștient al spiritualității noastre etnice; ii) orizontul temporal al românismului definit de o încăpățânată sfidare a provocărilor istoriei exprimată printr-un recurent "boicot al istoriei" (p. 230). Cele două axe orizontice spațio-temporale constitutive matricei stilistice românești fuzionează în metafizica blagiană a românismului pentru a rezulta ceea ce poate fi numit cronotopul matricial în coordonatele căreia se desfășoară drama istorică românească. Dacia Traiană este orizontul spațial în cadrul căruia s-a precipitat țâșnirea în "istorie" a românismului. Tragedia originară a destinului românismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
încrustrează indelebil în orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană a românismului aprioric desăvârșirea stilistică. Cuplată cu ideea la fel de tare a "unității stilistice" a spiritualității românești, care adaugă încă un contrafort doctrinei unității neamului românesc, avem în filosofia lui Blaga o teorie cronotopială a identității etnice românești cea mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au cunoscut o explozie bibliografică fără precedent. Dispariția cenzurii de stat a deschis porțile pentru reeditarea lucrărilor canonice ale intelectualității interbelice. Numeroasele Cursuri universitare ale lui Nae Ionescu (Curs de logică, 1993; Curs de istorie a logicii, 1993; Curs de metafizică, 1995; Curs de filosofie a religiei, 1998 etc., toate la prestigioasa editură Humanitas, ea însăși metamorfozată din vechea Editură Politică) au fost repuse în circuitul intelectual ca restituții cardinale ale culturii române. Demascarea cursurilor lui Nae Ionescu ca plagiate de către
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Merian) s-au afiliat repede la noua direcție psihologică, cu dublul ei sens disciplinar diferențiat de Christian Wolff: că empirica (al carei obiect îl constituia studiul proceselor spirituale) și că rațională (axată pe cunoașterea părților operative ale sufletului studiate de metafizica specială)48. În etapa precriticistă, Immanuel Kant înțelegea prin facultăți subiective doar intelectul și voință 49 (fără a nega posibilitatea existenței sau poate întrevăzând-o deja vreunei a treia)50, care apar menționate, de altfel, și într-o scrisoare din
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
151. Înzestrarea înnăscuta a poetului geniu, spirit, gust (reluare a atributelor de perspicacitate intelectuală, forța imaginativa, vitalitate particulară și simt estetic, susținute de Baumgarten în această temă) trebuie cultivata, deci, prin studiul autorilor latini și francezi, al teoriei frumosului, al metafizicii, moralei și istoriei. Această idee a formării culturale ample a artistului era prezenta, în linii mari, si in repertoriul enciclopediștilor francezi (care vorbeau nu numai despre necesitatea unei cunoașteri serioase și adânci, de către acesta, a societății și a pasiunilor umane
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
al ei în afirmarea conștiinței autonomiei și libertății subiectului 163. Omul, spune Kant, este scop în sine și nu poate fi folosit de nimeni, nici chiar de Dumnezeu, ca mediu, fără să fie totodată finalitate 164. (Mai mult, arată în Metafizica obiceiurilor și în Prelegerile de etică, el are datoria de a vigilă că acest drept al lui să fie respectat. Neglijarea acestei datorii ar echivala cu renunțarea la umanitatea să, "sfântă", cu desconsiderarea semnificației condiției sale de ființă umană.) Acest
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
El fin de todas las cosaș [Sfârșitul tuturor lucrurilor], în En defensa de la Ilustración [În apărarea Iluminismului], Barcelona, Albă Ed., 1999. Kant, Immanuel, Lecciones de etică [Prelegeri de etică], Barcelona, Ed. Crítica, 1998. Kant, Immanuel, La metafísica de las costumbres [Metafizica obiceiurilor], Madrid, Ed. Tecnos, 1994. Kant, Immanuel, Briefwechsel [Corespondență], Hamburg, Felix Meiner Verlag, 1972. I. b. Apitzsch, Arthur, Die psychologischen Voraussetzungen der Erkenntniskritik Kants [Condițiile psihologice ale teoriei kantiene a cunoașterii], Halle, s. d. S., 1897. Baeumler, Alfred, Das Irrationalitätsproblem în
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
y verdad. Sobre la estética entre la Ilustración y el Romanticismo [Frumusețe și adevăr. Estetică între Iluminism și Romantism], Barcelona, Albă Ed., 1999. Morawski, Ștefan, Fundamentos de estética [Fundamente de estetică], Barcelona, Ed. Península, 1977. Nicol, Eduardo, Metafísica de la expresión [Metafizica comunicării], México, Fondo de Cultură Económica, 1974. Paraschivescu, Miron Radu, Poezii, București, Ed. Minerva, 1973. Paz, Octavio, El arco y la lira [Arcul și lira], México, Fondo de Cultură Económica, 1986. Petronio, Giuseppe, L'attività letteraria în Italia [Activitatea literară
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizica și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Muncă și tehnică, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Politică de securitate în mediul internațional
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Kant s-a înscris la Universitatea din Königsberg, pentru a-și continua studiile la facultatea de filosofie. Disciplinele care se predau pe atunci în această facultate, fiecare dintre ele sub regenta unui profesor permanent, erau ebraică, matematică, greacă, logica și metafizica, filosofia practică, poezia, elocinta și istoria.] Eusebi Colomer, El pensamiento alemán de Kant a Heidegger, I: Kant. La filosofía trascendental [Gândirea germană de la Kant la Heidegger, I: Kant. Filosofia transcendentala], Barcelona, Ed. Herder, 1986, p. 31. 10 La estética del
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Ansätzen fehlt eine bestimmte Voraussetzung: die Voraussetzung eines spezifisch ästhetischen Subjekts. Das bloße Nachdenken über das Schöne erzeugt noch keine Ästhetik." [Grecii și medievalii au cunoscut, efectiv, începuturile unei științe și tehnologii a artei, o încercare de psihologie și de metafizica a frumosului, dar nu o estetică în sens modern. Tuturor acestor începuturi le lipsea un fundament anume: acela al unui subiect specific estetic. Simplă reflecție asupra frumosului nu produce încă o estetică.] Ibid., p. 2. 59 A. Marí, op. cît
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
1979, p. 259. 168 Giambattista Vico, Ciencia nueva [Știință nouă], I, Barcelona, Ediciones Orbiș, 1985, p. 176. 169 Apud Carlos Bousoño, Teoría de la expresión poética [Teoria expresiei poetice], Madrid, Ed. Gredos, 1962, p. 73. 170 Eduardo Nicol, Metafísica de la expresión [Metafizica comunicării], México, Fondo de Cultură Económica, 1974. 171 Lucian Blaga, Geneză metaforei și sensul culturii, București, Humanitas, 1994, cap. Geneză metaforei. 172 CJ, § 59, pp. 444-445. 173 Johannes Pfeiffer, La poesía [Poezia], México, Breviarios Fondo de Cultură Económica, 1983, p.
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
din aceste monumente este tocmai relația strânsă, cansacrată istoric, cu spiritualitatea creștină. Eseu prezentat la al XIII-lea Seminar de Medicină și Teologie Ortodoxă, Bistrița, mai, 2013, Publicat În Medicii și Biserica, 2014. Nicolae C. Paulescu Între știința vieții și metafizica existenței “Fiecare spirit nu merge și nu poate merge decât Într-o direcție dată, fiecare viață nu se exprimă și nu poate să se exprime decât Într-o formă dată”. Henri Perruchat Evocarea marilor personalități care au marcat știința și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pentru fiecare generație, pentru că prin ele ne legitimăm istoric și ne păstrăm locul În cultura și știința universală la care mulți din Înaintașii noștri au contribuit hotărâtor. Este și subiectul pe care cartea “Nicolae C. Paulescu - Între știința vieții și metafizica existenței” apărută la editura Pim Iași 2013, și-l propune pentru a ilustra grandoarea operei marelui savant În ciuda contestării virulente din partea unor cercuri interesate. Este un fapt deosebit de Îmbucurător astăzi când, după o lungă tăcere vinovată urmată de o prezentare
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
inversul este valabil, adică „tot ce e frumos e și bun” mai ales cînd este vorba de o finalitate pentru ceva implinit, care și-a Încheiat devenirea desăvârșindu-se. Aristotel Încearcă o separare a philiei (iubirii), introducând frumosul În lumea metafizicii și vorbește despre frumosul din natură și frumosul din noi, ca percepție care s-ar răsfrânge asupra lumii Înconjurătoare. Întemeietorul esteticii (Baumgarten) va considera mult mai târziu că arta, ca expresie a frumosului artistic (creat), este „un veșmânt sensibil, imaginativ
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
a rezistat vicisitudinilor vremurilor pentru simplul motiv că Întemeierea ei se bazează pe rațiuni biologice pe care nici o doctrină sau experiment social nu au reușit să le anihileze (vezi finalitatea În biologie În; Nicolae C. Paulescu - Între știința vieții și metafizica existenței). 2. Nivelul de cultură În general și educația sanitară În particular - este un factor de risc social evidențiat de toate statisticile sanitare, care arată o relație strânsă Între creșterea morbidității și mortalității cu nivelul scăzut de pregătire. Nivelul de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
aici începe chiar condiția modernității în opoziție cu transcendența plină a tradiției, când toate stăteau în preajma lui Dumnezeu. Ruptura, pe urmele transcendalității kantiene, a produs-o Nietzsche prin faimoasa decretare a morții lui Dumnezeu. Concomitent, s-a constatat și decesul metafizicii tradiționale. Acesta e momentul-cheie al marii schimbări de paradigmă și în arta modernă, ofensiva decisivă asumându-și-o simbolismul târziu al lui Mallarmé. Hugo Friedrich vizează tocmai această schimbare de paradigmă în poezie, a treia în istoria poeziei, după observațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
căci omul post-dionisiac ar fi fost vlăguit de mila creștină. Nietzsche trăia față de creștinism o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde. Într-un fel, Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche, căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein la Dasein, o trecerea echivalentă cu a înaintașului său de la Dumnezeu la Dionysos. Oare deconstruind metafizica Heidegger nu regresează înspre luminișul scoaterii-din-ascundere a adevărului ființei (alétheia), adică spre Platon și presocratici? Dar, am demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
scolastice supraviețuinde. Într-un fel, Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche, căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein la Dasein, o trecerea echivalentă cu a înaintașului său de la Dumnezeu la Dionysos. Oare deconstruind metafizica Heidegger nu regresează înspre luminișul scoaterii-din-ascundere a adevărului ființei (alétheia), adică spre Platon și presocratici? Dar, am demonstrat în altă parte, Nietzsche, alungând pe Dumnezeu pe ușă, se vede nevoit să-l reintroducă pe fereastră. La fel procedează și Heidegger
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
regresează înspre luminișul scoaterii-din-ascundere a adevărului ființei (alétheia), adică spre Platon și presocratici? Dar, am demonstrat în altă parte, Nietzsche, alungând pe Dumnezeu pe ușă, se vede nevoit să-l reintroducă pe fereastră. La fel procedează și Heidegger, căci izgonind metafizica el o reintroduce ca ontologie fundamentală și acesta va rămâne titlul său de glorie în filosofia universală. Interesant că discipolul, poate cel mai fidel, al lui Heidegger în filosofia postmodernă se dovedește a fi Jacques Derrida, care deconstruiește regresând, la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există, însă, și o diferență esențială față de materialismul dialectic și istoric. Acesta nu făcuse decât să înlocuiască pe Dumnezeu cu materia. Se înscria, altfel zis, în tradiția metafizicii occidentale, deși credea într-un salt de eră geologică în comparație cu aceasta. Iată de ce materialismul, la rându-i, a jubilat la ideea că întemeiază un nou antropocentrism. Când Michel Foucault s-a desprins decisiv de marxism, el a intuit dificultățile pretenției
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lume>>, care vine de la latinescul <<lumen>>"23. În lumea-lumen, Dumnezeu este prezent ontologic: "Potrivit credinței noastre, lumea se luminează în relația ei ontologică cu Dumnezeu, care e sensul ei suprem"24. Căutările Părintelui Stăniloae ies hotărât din spațiul speculativ al metafizicii, consonând, din acest punct de vedere, cu filosofia postmodernistă, dar recognoscibilă abia în cea transmodernistă a transdisciplinarității, de unde ascendentul remarcabil față de acestea și mai ales față de postmodernism, care lucrează doar cu conceptul lumii în sine, amenințată, astfel să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
remarcabil față de acestea și mai ales față de postmodernism, care lucrează doar cu conceptul lumii în sine, amenințată, astfel să-și piardă transparența de lumen. Pentru teologia ortodoxă a Părintelui Stăniloae, lumea, în diversitatea ei, nu este unitară ontologic, ca în metafizicile tradiționale și ca în teologia scolastică. El confirmă filosofiile diferenței sau arheologia și genealogia lui Foucault. Nefiind ontologică, unitatea lumii este întotdeauna dialogică. Acest aspect profund îl apropie pe Părintele Stăniloae de viziunea lui Emmanuel Lévinas din Tolalité et Infini
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]