4,850 matches
-
mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul Își trecu limba peste buze. — Auzi, dom’ sergent, tre’ să merg la budă. — Bine, spuse sergentul. Se ridică, urmat de micuț, și merseră Împreună În josul culoarului. M-am uitat la tata: — Du-te, Îmi spuse, dacă vrei. M-am luat după ei. Stăteau În ușa toaletei. — Vreau să intru singur, spuse prizonierul. — Ba nu, nu intri singur nicăieri. Hai, lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și pe prizonier și-l așezară pe un scaun. Detectivul Îl prinse cu cătușele de mînerul unei valize grele. Nimeni nu părea să știe ce-ar fi de făcut, dacă să aibă grijă de sergent sau să-l caute pe micuț sau orice altceva. Se dăduseră cu toții jos din tren și-l căutau de-a lungul gardului și pe la marginea pădurii. Mecanicul Îl văzuse cum traversase șinele și fugise În pădure. Detectivul intră și ieși de cîteva ori din pădure. Prizonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
luase pistolul sergentului și nimeni nu părea dornic să se afunde prea mult În pădurea aia căutîndu-l. În cele din urmă, se hotărÎră să pornească trenul, ca să ajungă la o gară cu o secție de poliție, de unde să trimită semnalmentele micuțului. Tata i-a ajutat să vadă de sergent. I-a curățat rana, care era undeva Între claviculă și gît, și pe mine m-a trimis la toaletă să aduc niște hîrtie și niște șervete, pe care le-a Înfășurat pînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care jucau cărți. — La revedere, domnilor. — Noapte bună, domnule, spuse bucătarul. După aia am ieșit. Ne-am Întors În vagonul nostru și George se uită pe un tabel - erau afișate două numere, 5 și 12. George trase de o chestie micuță și numerele dispărură. — Stai jos, fă-te comod pînĂ mă Întorc, Îmi spuse. L-am așteptat În toaletă cît s-a dus la compartimente. S-a Întors repede. — Gata, i-am aranjat pe toți, spuse. Ia zi, Jimmy, cum Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-o, și ea mi-a zis: „Draga mea, toți credeau că știi ce faci. Toți. Toți știu că ție nu-ți prea pasă de chestia aia, așa că aveam tot dreptul să cred că știi ce se-ntîmplă pe insula asta strîmtă, micuță“. Stătea dreaptă, Încordată, lîngă el și vorbea cu o voce monotonă. Nu gesticula și fața Îi era lipsită de expresie. Nu făcea altceva decît să folosească cuvintele exacte sau pe cît de exact și le amintea. Lui Roger i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lumina crepusculară. Bineînțeles, să nu uit de Benny’s Burritos, cu fantastica lumină roz și cocteilurile uriașe. Mă plimbam pe malul râului, aflat la doar câteva blocuri depărtare, spre Grădina de Iarnă, situată în Centrul Comercial, să-i văd pe micuții coreeni făcându-și fotografiile de nuntă. Miresele arătau perfect în rochiile albe și diafane, mirii aveau un aer din anii ’50 în costumele de satin alb, iar domnișoarele de onoare, în toaletele roz, erau impresionant de frumoase. Făceam yoga într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sau mai puțin. Până la urmă, tot despre suferință este vorba. Informațiile procurate de Daisy despre cele Cinci Stadii ne-au fost de mare ajutor. Pe fața acesteia din urmă se citește recunoștința. Eu sunt de-a dreptul impresionată de curajul micuței Jennifer. Pare un șoricel care stă în calea unui rinocer agitat. —Și mie mi-au fost de folos, spune Finn. Sunt de acord, intervin. M-au făcut să-mi dau seama că nu sunt suficient de furioasă. Nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lor. Cu toate astea, situația mă enervează mai mult decât ar trebui. Cu cât mă învârt în cercuri mai pretențioase, cu atât întâlnesc mai puțini bărbați interesați de persoana mea. În schimb, sunt preferata muncitorilor necalificați. Aceștia mă adoră: sunt micuță, am sâni mărișori, fața destul de drăguță, părul ondulat... Unul dintre idioții de pe-aici, pe care - n-o să vă vină să credeți - îl cheamă Tooty, mi-a spus acum vreo jumătate de oră că am un „păr nebun“. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să recunosc că arată excelent împreună; sunt amândoi înalți, blonzi, cu ochi albaștri și amândoi încântători. Barney are un corp superb sub costumația oribilă pe care o poartă în seara asta. Așa cum stă acum, îi pot vedea fundul, care este micuț și incitant de tare. —Știi, zic eu chicotind, șeful nostru are un funduleț foarte drăguț. Davey se uită cu dispreț la paharul meu: Numai la beție ai fi putut spune asemenea tâmpenii, se pronunță el sec. Ai să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un banchet nupțial, cu un mire de stirpe princiară și o mireasă Învăscută În alb, apoi un rege vârstnic și o regină pe tron, alături de ei un războinic, și un alt rege Întunecat la piele. În fața regelui, un alt altar micuț pe care se găsea o carte legată În catifea neagră și o lumânare Într-un sfeșnic de fildeș. Lângă sfeșnic, un glob pământesc rotitor și un orologiu deasupra căruia se găsea o mică fântână de cristal, din care curgea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe această persoană blândă, foarte iertătoare și cu o răbdare de nedescris, care nu se plânge niciodată și care păstrează toate supărările pentru ea, plină de iubire, care a avut grijă să nu-ți lipsească nimic încă de când erai prea micuț pentru a ști ce se întâmplă în jurul tău, tu o iubești și îi arăți dragostea desenând-o și sărutând-o. Ea este ființa care și-ar da și viața pentru tine, care ar simți că viața a luat sfârșit pentru
Mama. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stamatoiu Diana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2322]
-
mai lăsa din brațe de drag, chiar împotriva voinței lui Vasile, soțul ei, care-i tot spunea. — Las-o în leagănul ei, Paulino, că tot ție o săți fie greu, dacă o înveți cu nărav. Vino să vezi ce năsuc micuț are, îl îndemna ea și Vasile se așeza lângă Paulina și minute în șir își admirau odorul. — Un păr galben, galben auriu ca spicul de grâu, îl mângâia Vasile. Va fi o blondină frumoasă, frumoasă. Cu cine va semăna oare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Nu! o sărută pe obraji. După noaptea nunții se pot multe întâmpla. Sunt cu ochii pe tine de când te-am văzut. Te cunosc atât de bine. Știu că nu ești femeia care să mă înșele. — Uite că îi place vorba micuței. A și adormit, păpușa mea dragă, o așează Paulina în leagănul ei. Vasile o ia în brațe pe Paulina și-o sărută spunându-i: — La anu' să-mi faci un băiețel tot atât de frumos! — Ești cam grăbit, omule! — Mai bine să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
florilor în adierea vântului îți trezește sentimente de bucurie și fericire în același timp. Copacii se trezesc din somnul lor lung cât iarna. Scoțându-și capul din pământul încă înghețat, până și soarelui i se încălzesc razele reci, încurajând efortul micuțelor floricele de a învinge încă o dată iarna. Așa se face că acum primăvara a reușit din nou să câștige inimile noastre. Iarba verde, apărând împreună cu gingașii ghiocei, a chemat cu ea și toate vietățile pământului, ce au stat până acum
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
principiu, reacțiile celorlalți nu întârzie: Nae și cu Dănuț se apleacă simultan, incitați, pentru a vedea mai bine, pe când Fratele, ceva mai sastisit și pudibond, la ora aceea, se întoarce reflex, cu întreg corpul, în cătarea Bossului, fixându-l pe Micuț cu o stupefacție rănită, amestecată întrucâtva cu milă. Tot nu te potolești, fă, pațachino? își iese Vierme din pepeni, stârnit subit de fițele vulgare ale Bombonicii. Te pișcară hormonii? Lasă cracii jos! Dă-mi o țigară, măi, Năică, dragule, girează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Fratele. Păi, să vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu' la priză! îl ponegrește și Vierme. Iar Sile, pare să-i dea dreptate momentan, Micuțului. Mai întâi, Matahala paralizează ca hipnotizată, petrecând cu privirea balansul lichidului auriu, șampanizat, cu bule mici, din recipientul agitat prin fața sa, de piticotul cel straniu. Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu! surâde Îngerul, acoperind protector cu palma, căpșorul bălai, buclat, al unui copilaș gol-goluț, frumos ca un amoraș sau ca un Cupidon, care tocmai se ridicase, îndreptându-și genunchii micuți, din poziția culcat, până către buza cristelniței! Mecanic, Poetul, Boss și cu Avocatul își duc câte trei degete împreunate la frunte, la plex, la dreapta și la stânga umerilor. Apoi, se privesc pe furiș, ne-ncrezători, unul pe celălalt. Sângele și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Gog și Magog! Satan...! țipă și Îngerul. Fratele îl zărește pe Boss ancorat, bălăbănindu-se ezitant pe marginea rupturii tectonice, cu răclița în brațe. Apoi, vede un cal și un călăreț galben-vineți, răsăriți din neant și galopând în șarjă, asupra Micuțului! Îngerul sesizează și el atacul în cavalcadă, și-și desfoaie aripi de pasăre-fregată, interpunându-se pe traiectoria Morții călare, pe curs net de coliziune cu iuțeală fantastică. Avocatul strânge tare din pleoape! Când le deschide, Moartea și Îngerul se prăbușesc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am ajuns la spital, de la poartă, omul de serviciu m-a înștiințat trist, că firavul locatar al rezervei secunde, tocmai sucombase. La constituția lui precară, profund minată de boală, un al doilea stop cardio-respirator inopinat, îi fusese fatal. Neliniștită, inima Micuțului s-a oprit spre ziuă, la câteva minute după ora trei. Am semnat mecanic actele, pentru transferul trupului neînsuflețit la morgă, în așteptarea cuiva, care să apară și să-l revendice. Nu am ținut să-l văd, măcar. Pentru mine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu ghicești?... Atunci poftim încoace! Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și colegul meu, care din fericire a ajuns beat la vagon, nu, fiindcă președintele întovărășirii agricole ne-a adus țuică la doi copii care aveau doar 16 ani. Eu am răcit bine de tot și în Bivolari era un spital micuț. M-am internat acolo, stând vreo șapte zile. I-am spus doctorului că nu-mi place meseria de tractorist, că am fost nevoit să mai învăț încă un an de zile, că mama ma dat să ies lăcătuș mecanic și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Urmele patrimoniale sînt astfel și ele diferite : chiar neglijate, cele ale pietrei tot nasc ruine impunătoare, în timp ce urmele lemnului pot dăinui o vreme cel mult ca „moaște” (ca în sala cu acest nume de la Muzeul Țăranului Român, unde resturile unei micuțe biserici de lemn sînt expuse unei morți firești). Mai mult însă, aceste urme diferite conferă și o altă așezare simbolică în durată. O psihanaliză comparativă a pietrei și a lemnului, în maniera lui Bachelard, așteaptă încă să fie schițată. Peste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
închipui că în punguță am un infinit, un univers întreg în care sânt rnulte lumi ca a noastră. Dar ce e punguța asta pe lângă mine însumi, care sânt făcut dintr-un infinit de puncte? Nu e decât un infinit mai micuț. Și blocul ăsta e un infinit mai mare decât mine. În toată lumea nu există decât infinituri mai mari sau mai mici: scaunul e un infinit, garoafa e un infinit, creta asta e un infinit. Infinituri care se înghesuie unul în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ciorapii, dar la care îi trebuiau și niște pantofi negri ca lumea. Cât de mult iubise întotdeauna pantofii! Nu era zi, încă de când mai era în școala generală, în care să nu intre prin magazinele de pantofi de pe bulevard. Botinele micuțe, făcute dintr-o bucățică de piele, cu toc foarte, foarte înalt, așa încît piciorul stătea aproape vertical în ele, călcând doar pe vârful degetelor - se dădea în vânt după ele. Oricâte ar fi avut acasă, tot își dorea altele. Acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
le vîrî la piept. Cum decolteul rochiei avea bentița de sus foarte întinsă pe piele, totul ieși nesperat de bine. Tot sânt bune la ceva și filmele vulgare cu travestiuri, își zise râzând. Gagica din oglindă avea acum niște țîțici micuțe și delicate, de mai mare dragul. Se așeză pe pat și vru să plângă, dar nu îndrăzni din cauza fardului. Nu se mai gândi la nimic, începu să facă ordine în cameră. Totul trebuia să fie perfect curat, la locul lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]