4,790 matches
-
meu mă doare ca primul gând ce mi-a venit vreodată în minte, așa niciodată n-am mai gândit, nimic și este atât de viu acest nimic din răspunsul meu încât mă jupoaie de piele, cum făcea fratele Rafael cu mielul de Paști, pe mine mă punea să-i țin blidul de sare, apoi el presăra pe pielea încă înroșită de sângele mielului nevinovat, presăra cu sare, strângea pielea sul, o lega cu sârmă și, așa e sufletul meu acum, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atât de viu acest nimic din răspunsul meu încât mă jupoaie de piele, cum făcea fratele Rafael cu mielul de Paști, pe mine mă punea să-i țin blidul de sare, apoi el presăra pe pielea încă înroșită de sângele mielului nevinovat, presăra cu sare, strângea pielea sul, o lega cu sârmă și, așa e sufletul meu acum, vorbesc despre suflet?! am apucat pe drumul spre sat, încă nu cred că este la amiază, dimineață devreme am plecat eu fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei, controla deja situația cu celebritățile și părea iritată de încercările prostești ale lui Ashling de a o ajuta. O chelneriță se opri și le arătă o tavă. Oferta avea specific marocan: couscous, cârnăciori Merguez și pateuri cu carne de miel. Băutura servită era, surprinzător, votca. Nu foarte marocan, dar Lisei nu îi păsa. A mâncat ceva, dar nu și-a permis să dea iama, deoarece era nevoită să vorbească încontinuu cu oamenii, iar Ashling se ținea tot timpul după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
recunoscură. Ieși blândul poet Phaedrus, închis pentru că, atunci când scrisese apologul destinat să rămână de neuitat pentru toți cei care, în secolele următoare, aveau să studieze latina: Inferior stabat agnus, superior stabat lupus - la izvorul de la care se adapă lupul și mielul -, în imaginea lupului (care căuta pretexte pentru a ucide) toți îl văzuseră pe Tiberius, iar în cea a mielului înfricoșat, familia masacrată a lui Germanicus. Ieși din închisoare și tânărul Herodes din Judaea, care, în vremea lui Tiberius, declarase imprudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în secolele următoare, aveau să studieze latina: Inferior stabat agnus, superior stabat lupus - la izvorul de la care se adapă lupul și mielul -, în imaginea lupului (care căuta pretexte pentru a ucide) toți îl văzuseră pe Tiberius, iar în cea a mielului înfricoșat, familia masacrată a lui Germanicus. Ieși din închisoare și tânărul Herodes din Judaea, care, în vremea lui Tiberius, declarase imprudent: „Îmi doresc ca Gajus Caesar să ajungă repede la putere“. Împăratul porunci să-i fie adus așa cum era, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gândurilor sale fu privirea, irisurile verzi-cenușii între pleoapele larg deschise. Dar senatorul Asiaticus - după ce colegii săi, cu o copleșitoare majoritate oficială și murmure de rebeliune tainică, aprobaseră respectivele proiecte imperiale - spusese: „Nu poate continua așa. Fărâmițăm imperiul ca pe un miel care trebuie prăjit pe jar“. Opoziția alarmată și surdă a grupului de optimates era tot mai puternică. „Și Marcus Antonius dăruia bucăți din provinciile imperiale“, zicea batjocoritor Asiaticus. „Dar, cel puțin, era primit în patul unei curtezane faraonice. În locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și îi fusese dăruit lui Augustus, care, impresionat de măiestria lui, îl eliberase. Învățase latina la maturitate și scria într-un stil foarte simplu, pitoresc ca o legendă și profund filosofic. Când Elius Sejanus îl închisese din cauza celebrei fabule cu mielul și lupul și când folosise împotriva lui, care era la fel de blând ca și operele sale, dura lege De majestate, el se apărase prost, spunând că nu făcuse decât să traducă niște vechi fabule grecești, Apologurile lui Aesopus. Își salvase viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
până la malurile Pontului Euxin, până în deșerturile Nabateei și sudul extrem al Aegyptus-ului și al Mauritaniei n-a existat nici măcar o zi de război. Însă Vitellius își spuse că ideea de glorie și ideea de pace se potriveau ca lupul și mielul închiși în același țarc; iar când se duse în oraș își sintetiză raționamentele și povesti că Împăratul, îmbrăcat în veșminte ciudate, „vorbea cu Luna“. Curierul căzut în prăpastie — Și așa s-a hotărât el să divorțeze, îi spuse Callistus, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ai adus, pentru că nici nu aveai de unde să-mi aduci ceva mai mult, ci chiar gestul tău, de aceea sunt bucuros că ai venit!“. Nu, nu se Întâmplă așa. Transcendența Supremă se uită chiondorâș la sărăcia lui Cain, În timp ce așteaptă mieii cu mireasmă de grăsime proaspătă de la Abel și atunci se bucură foarte, arătându-și fățiș plăcerea pentru carnea dăruită. Prin aceasta, el Îi dă Învestitură socială numai lui Abel, transformându-l În cel avut, și-l condamnă pe Cain să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el ce „văd idei“. (vineri) În mai, când rozele Înfloresc, profesorul meu din clasa a V-a ne-a dat o compunere liberă: „O zi În natură“. Mi s-a părut un lucru foarte ușor să descriu culorile, chiotele ciocârliilor, mieii, iarba etc. Zis și făcut. Mi-am citit descrierea și am constatat că tot ce pusesem acolo era cu totul altceva decât ce trăiam eu afară. Am rămas complet dezamăgit de descoperirea făcută. Ceea ce rezulta În urma scrisului meu de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ani. Refuzase propunerea fetelor de a merge să se distreze seara în oraș — a refuzat pe rând toate variantele, de la o cină elegantă la Babbo (deși murea să încerce pastele lor cu mentă și cârnați picanți din carne de miel), până la o seară retrasă la Culture Club. După săptămâni de insistențe și împinsă de la spate, Emmy a fost în sfârșit de acord să vină în după-amiaza următoare la un fel de petrecere surpriză de ziua ei de naștere. Adriana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pionieră sovietică pe care o cheamă Vera, și este din orașul Perm și este fruntașă la Învățătură. Și umbre curgeau prin ninsoarea deasă și se văzu și pe el Îndepărtându-se În albul lăptos al zării, cu căciula lui de miel, fierbinte ca o sobă și frecată cu mălai ca să fie albă și pusă pe o ureche. Și cele patru zări erau neînduplecate, Înghițind toate umbrele care se dizolvau supuse În frigul iernii. Precum cuvintele unui poem. Ha, ha, ha! Râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
retezând roșul mantalei cu un scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii. „Pa, servus! Și fă o ciorbă de miel... Știi tu!” Bocăne repezit cizmele pe scările de lemn. „Trăiți!”, apoi portiera trântită și duruitul mașinii stingându-se În dimineață. „Urziceleee! Urziceleee!”... Tăcerea. Precupeața s-a Îndepărtat, s-a stins ecoul strigătelor ei, după aceea tramvaie, birje, sforăituri de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
căreia chipul lui se uită În zarea stepei nesfârșite. „Uită-te la el!” și izbucnește În plâns, Îi curg lacrimile În ciorba de lobodă și stau la masă, beau secărică și plâng În ciorba de lobodă făcută cu cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Toa’lent, ce chip mândru! Și cum poți crede că s-a dus?! El e mort și poza de pe copertă este vie. Tătucul nostru nu mai este.” Plâng amândoi, beți de secărică și udă cu lacrimile lor oasele capului de miel fiert. „Nu pot să cred că este mort.” „Circu’ mă-ti azi și mâine! De ce-ai furat banii, mă? Circ, ai? Rup centura pă tine, cum o rup și pe ăia care vând caramele pe stadion.” Promisiunile tatălui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
știi pe de rost poezia Boul și vițelul. Și ce este fabula. În colțul străzii spre Cinema Popular, te Întâlnești cu fratele tău. El se Întoarce de la școală căci Învață dimineața. Îți dă căciula lui. Căciula albă din blană de miel cu urechi. Ți-o Înfunzi pe cap peste părul ud de zăpadă. Și plin de gânduri te Îndrepți spre școală. Pedepsit. Cu lecțiile nefăcute. Ai șanse reale să mai iei un patru. S-ar putea să te asculte la botanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent Pâronașu, Locotenent Ionescu Baican, Ștefan Sorescu, Pompiliu Manoliu, Arhitect Hârjeu, Arhitect Săvulescu, Arhitect Mandrea, Apostol Mărgărit, Mircea Bădescu, Teodor Speranția, Învingătorilor, Delea Nouă, Ștafetei, Patrulei, Cireșului, Borangic, Inișor, Bâlciului, Vitejiei, Vălătucului, Mieilor, Frunzei, Teleajăn, fost Stan Poetaș. Pe strada Teleajăn, fost Stan Poetaș, este unul care crește capre și le vinde laptele. Tot pe strada Teleajăn, În curtea Fabricii de Mentosan, frații Rățaru joacă lapte gros. Mănânci Mentosan și joci lapte gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
soneriei de la ușă sună Încontinuu. Te repezi la vizor și vezi un bărbat cu pălărie pe cap Îmbrăcat Într-un trenci gri. Deschizi ușa și Îl poftești În casă. Lasă În urma lui o dâră de miros crud, de carne de miel. Știți, ați avut un vis la Cluj, când erați militar, mă rog, satisfăceați stagiul militar. Da, e posibil, răspunzi Înmărmurit În fața unei astfel de Întrebări. E posibil. Vă pot ajuta cu ceva? Mă puteți ajuta, Îți spune misteriosul personaj. Vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se Întâlniseră Întâmplător În fața magazinului. Femeia cu haina de blană era gravidă În șase luni și ținea de mână un copil care abia Începuse să meargă. Cealaltă Își căra nou-născutul Într-un marsupiu din piele tăbăcită și din blăniță de miel marca Bill Amberg. Marsupiul sugera faptul că femeia era adeptă a nașterii prin metode naturale practicată la St Luke. Brigada de „chic-ioate“ prea elegante ca să-mpingă căruciorul nu foloseau niciodată marsupii pentru că le șifonau hainele. În loc de marsupii, Își luau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o mănușă de apucat oale fierbinți. Ruby Îi admiră bluzonul. —E grozav, nu-i așa? Mi l-a cumpărat mătușă-ta Sylvia, Îi răspunse Ronnie conducând-o În bucătărie unde, pe bancă, se afla o tavă cu o pulpă de miel friptă pe jumătate. Vin și eu imediat. Trebuie să termin de uns friptura. Taică-tău ascultă muzică. Cred că nu te-a auzit când ai venit. Ronnie luă un polonic și Începu să toarne sos peste carnea de miel. —Servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de miel friptă pe jumătate. Vin și eu imediat. Trebuie să termin de uns friptura. Taică-tău ascultă muzică. Cred că nu te-a auzit când ai venit. Ronnie luă un polonic și Începu să toarne sos peste carnea de miel. —Servește-te cu vin. Ruby Își turnă merlot Într-un pahar, trăgând pe nări aroma minunată de friptură cu rozmarin și usturoi. Pe masă se găsea un caiet de schițe de-ale lui Ronnie. Ruby se așeză și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mătușa Sylvia, pe moment Învinsă. A, dar e aici ceva ce am putea Încerca să resuscităm, adăugă și se ridică. Bine, toată lumea. Încărcăm două sute, la o parte. Peste o secundă, lipise deja plăcile de ceea ce mai rămăsese din piciorul de miel. După o pauză de efect, apăsă butonul de șoc. Apoi, toți - inclusiv Nigel, care se pare că nu era total lipsit de simțul umorului - izbucniră Într-un râs incontrolabil, frenetic. Avem vreun rezultat? Întrebă mătușa Sylvia, Însuflețindu-se În rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a fost trimisă la plimbare? Iau pâinea și încep s-o tai. Ea se află în spatele meu, somptuoasă ca întodeauna, femeia care umple locul cu prezența ei. Dar pare mai retrasă, neobișnuit de rezervată, aplecată deasupra cratiței, deasupra tocăniței de miel de care are o grijă deosebită. Trebuie să-i vorbesc, trebuie să-i spun că voi pleca. Nu voi mai fi bărbatul acestei case. Ne așezăm la masă. Chiar și mâncarea este mai deosebită decât de obicei. — E prea picantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
celest folosit de Jupiter, n.t.] al Europei...“ Trebuie să recunoaștem aici că Unamuno este nedrept până la inexactitate voită în diatriba contra lui Góngora. Alessandro Manzoni (1785-1873), marele romancier (Logodnicii), dramaturg și poet; Massimo D’Azeglio (1789-1866), a dat I miei ricordi; Tommaso Grossi (1790-1853), scriitor și poet italian, prieten al lui Manzoni; Domenico Guerrazzi (1804-1873), om politic și scriitor toscan angajat în mișcarea risorgimentală. Dante, Infernul, III, 51: „Prea mult vorbim de ei; tu-i vezi și treci“ (trad. G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
evreului și neevreului să schimbe puțin rolurile Între ei? O dată la o mie de ani sau cam așa ceva? Măcar dacă ai fi și tu, dragul meu, mai mult cazac și mai puțin ghinionist. Și copilul tău e la fel: un miel În blană de miel. Uitând complet Începutul discuției lor, se apucă să-i explice din nou, În timp ce Fima rupea furios un chibrit după altul, care era diferența dintre nătâng și ghinionist și că aceștia alcătuiau un cuplu nemuritor, care străbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]