6,081 matches
-
convingere, să se decidă că nu mai poate să trăiască fără Julia. Ceea ce, ținând cont de faptul că majoritatea femeilor încă își mai căutau un bărbat care să aibă propriul cont în bancă, Julia își dădea seama că reprezenta o miză foarte mare. Apoi James intrase în viața ei, iar vânătoarea începuse. James era un tip de remarcat. Nu era frumos în accepțiunea clasică a termenului. Avea părul blond, ochii verzi și un nas mare, care, în urma unui meci de rugby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vreau să Întîrzii. — Îmi pare rău că nu s-a mai jucat. — M-ar fi curățat oricum. Tipii Ăia-s ai dracu’ rău la aruncat zarurile. — PĂi tu le-ai aruncat la ultimul joc. — SÎnt ai dracu’ și la ținut miza. Și-s niște tipi foarte ciudați. Și nu cred că-s plătiți prea bine. Cred că dacă faci asta pentru bani, nu există destui bani pe lume ca să merite. — Vrei să te conduc? — Nu, spuse ridicîndu-se și prinzîndu-și Colt-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Chiar Leo avusese ideea (aici ar fi trebuit un epitet) de a o convinge pe noua lui iubită să sune la Botoșani. Când Sabina ridicase receptorul și aflase cu cine stătea de vorbă, avu un mic șoc. Bărbatul aruncat drept miză pe masa de joc nu avusese tăria să asiste decât la o mică parte din convorbire, după care își băgase degetele în urechi și dispăruse în camera alăturată. Un laș! Adelina i-a spus de la obraz rivalei sale că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ignorând măsurile de securitate necesare, încălcând astfel toate procedura stabilită. Dar trebuia să fie corectă. În afară de Ash, Dallas și Lambert deasemenea nesocotiseră reglementările cele mai elementare cerând cu insistență intrarea în navă. Pe de-o parte, viața lui Kane era miza acestei partide. Dacă Ash s-ar fi supus directivelor ei și nu le-ar fi îngăduit să pătrundă, Kane ar mai fi fost în viață? Sau ar fi fost o statistică în plus în jurnalul de bord? Această ipoteză ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
PS) și percepția celuilalt (PC). Cu toate reținerile mele metodologice de principiu, studiul ne rezervă cîteva surprize de proporții și are merite semnificative, chiar și fără învățămintele manageriale pe care le trage din constatările sale și care constituie adevărata sa miză. Pe scurt, iată ce ne spune el despre imaginea de sine a românilor : fiecare român este civilizat (primul loc în PS), dar mai toți românii sînt necivilizați (locul 76 în PC). Ușor paradoxal, nu vi se pare ?... Să intrăm însă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
asociațiile de locatari, dar pînă acum s-a ajuns abia la poziția 148”. Așa că cetățenii Clujului trebuie să stea la coadă la garduri. Semnalul l-a dat, ca de obicei, politicul, prin bătălia în jurul gardului de la Parlament, bătălie devenită imediat miză electorală și strategică : cine e pentru gard e cu noi, cine e împotriva gardului e și împotriva noastră ! Lucrurile au evoluat însă foarte mult de atunci, iar acum garduriada vine tare pe urmele borduriadei. „Gărdu leț, mîndria țării/sectorului/cartierului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în acești termeni : „îi disprețuiam pe «bătrîni», pe «ramoliți», adică pe toți cei care depășiseră 30 de ani (...). Lupta dintre generații ne apărea drept cheia tuturor conflictelor și principiul explicativ al tuturor evenimentelor”. Din nou, alte vremuri, alți oameni, alte mize. Dar același patos paricid ! După cum observa un prieten psihanalist, românii ca popor (modern) par a avea o problemă oedipiană a transmiterii. Generalizînd poate excesiv, dar nu fără rost, am putea spune că, odată cu modernitatea noastră națională, reiterăm un același model
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o responsabilitate de fiecare zi a fiecărui individ, așa cum îngrijirea sufletului a fost - și încă mai este, probabil - o sarcină cotidiană pentru orice credincios practicant. Doar că această obsesie pare să aibă efecte perverse, întorcîndu-se chiar împotriva pro priei sale mize. Este ceea ce Michael Pollan, un autor de succes în sfera „cărților de sănătate”, numește „paradoxul american” : cu cît sîntem mai preocupați de nutriție, cu atît devenim mai puțin sănătoși, afirmă acesta. Iar afirmația poate fi generalizată : cu cît facem mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de discuții amicale mă interesează sau nu ele în sine, ci faptul că un anumit soi de intransigență pripită, care este de mult regula în spațiul public, a ajuns să se reverse și în astfel de contexte private, în afara oricărei mize reale. Nu psihologia unor persoane este problema, ci fenomenul social de masă. În acest sens, a devenit aproape imposibil în orice context să-ți duci o idee pînă la capăt, iar de judecăți ceva mai complexe și dubitative nici nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
revoluționare ale turismului din ultima vreme, care să aducă o schimbare de optică sau măcar obiective fundamental și strategic originale... Ceea ce impresionează în această publicație de informare și propagandă oficială este tocmai faptul că din toate articolele sale transpare o miză comună : turismul ca mijloc de educație a nației și strategie națională. Sîntem în anii de glorie ai construcției și împlinirii naționale, ce-i drept, iar turismul și „cunoașterea patriei” însoțesc școala în formarea și consolidarea unei conștiințe naționale a României
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mînă pe ei în luptă este de fapt dorința absolut legitimă de a înlătura astfel incompetența comunistă și moștenirile sale multiple. De aceea se și declară, deopotrivă, păzitori ai moralei civice de pericolele unei stîngi insidioase. Pe de altă parte, miza finală a acestor intelectuali este, de fapt, revenirea la adevăratul învățămînt, tradițional și umanist, autonom și iluminist, salvat astfel de mercantilismul mărunt al universității de piață (lucru pe care pot să-l înțeleg atît de bine...). Din această perspectivă, ei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
urmări cu sufletul la gură demonizarea progresivă a noului Adrian. Dar apoi? Chiar dacă, prin absurd, aș da ce n-am dat în șaizeci de ani de lucru, o capodoperă, mă întreb la ce bun... Pentru scopul meu final, pentru marea miză a mea (pe lângă care toate capodoperele lumii sânt țărâna din clepsidră și puful păpădiei), ajunge să înșir în trei rânduri etapele vieții larvare a unui psihopat: copilul brutal, cu fața întunecată, care taie în bucăți insecte și omoară cu pietre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
relații sociale: familie, slujbă, prieteni apropiați. Ruletistul are cinci șanse din șase să scape. El primește de obicei cam zece la sută din câștigul patronului. Acesta trebuie să dispună de fonduri serioase, pentru că, în caz că ruletistul său moare, trebuie să plătească mizele tuturor acționarilor care au pariat contra lui. Acționarii, la rândul lor, au o șansă din șase de câștig, dar, dacă ruletistul moare, ei pot cere de zece ori miza, sau chiar de douăzeci de ori, după înțelegerea prealabilă cu patronul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am răsucit în pat toată noaptea, sac neputincios de ciolane aburite de transpirație. Afară nu mai există nimic, niciodată. Oricât ai merge, în orice direcție, pîna la infinit, e numai ceața asta neagră si deasă, solidă ca smoala. Ruletistul e miza mea și-ar trebui să fie bucățica de aluat în jurul căreia ar fi posibil să crească din nou pâinea pufoasă a lumii. Altfel totul, dacă există un tot, este plat ca o lipie. Dar dacă el a existat, și a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trabucurilor de altădată, dar acum parfumat cu mosc și trezind un sentiment delicat, nostalgic. Pe scena din fața sălii se afla o cutie adevărată de portocale, adusă din port și plină de inscripțiile unei firme arabe. În sală, atrași de fantasticul mizei din acea seară, puteai recunoaște, în burnusurile lor albe, diverși magnați ai petrolului, vedete de cinema și cântăreți la modă, industriași cu plastroane scrobite și garoafă la butonieră. Fiecare acceptase, la intrare, să fie legat la ochi cu o eșarfă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așterne pe-o pagina o mărturie pură, eliberată din carcerele convenției artistice? Să mă adun și să am curajul să recunosc: în nici un fel. Am știut asta de la început, dar, în viclenia mea de animal încolțit, am ascuns jocul meu, miza mea, pariul meu, de privirile tale. Pentru că, în cele din urmă, am mizat tot pe literatură. Am folosit, în raționamentul meu masochist, pascalian, tocmai ceea ce părea că îmi stă împotrivă. Iată tot raționamentul meu, tot ce mă face să duc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Negativitatea și dinamica acestor impulsuri indică un gigantic bal mascat unde, însă, regii și prințesele au fost înlocuite de către decadenții unei umanități palide și desuete. Acești pioni mobilizați pe scena supraviețuirii mundane se ciocnesc violent în confruntări ridicole și epuizante. Miza giganticei conflagrații se rezumă la himerica perspectivă a unui mai bine terestru. Înfrângerea celuilalt este asumată drept mijloc pentru saltul existențial, pentru evoluția și progresul individual. Măștile protagoniștilor evocați aici încearcă și solicită vigilența fiecăruia dintre ei. O mască înseamnă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ținută câmpenească, în niciun caz cum arăta ea... Chiar Sophie a făcut aceste comentarii. Dar cine este, de fapt ? l-a întrebat Sophie pe Jorj Ioaniu, care s-a întâmplat să fie prin apropiere. — C’est la seule amie de Miza avec qui Radou n’a pas couché... Și Sophie, care în primul moment n-a putut să se abțină : — Dommage ! Și Ștefan, semne discrete : sssst ! Margot e aici ! Și Sophie, alte semne discrete, liniștitoare : copila nu înțelege... — ...ei, puișor, este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
discrete, liniștitoare : copila nu înțelege... — ...ei, puișor, este o minune a lui Dumnezeu cum se deschide trupul femeii ca să iasă copilul... Cum se desfac oasele, este o minune dumnezeiască, i-a răspuns madam Ana. (Și Sophie, la un jour fixe, Mizei : închipuiește-ți, ma chère, nu s-a sfiit s-o întrebe pe madam Ana cum de poate să iasă copilul pe unde iese...) Lasă, că știe ea mai bine unde și ce se deschide... Nu sunt deloc rare momentele când aici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-și mai amintește este, pe lângă lipsa ei de memorie, bine cunoscută, și pentru că ea nu a suportat același regim de recluziune. Rar să fi pierdut Sophie o bătaie cu flori la Șosea și apoi o seară la Flora, împreună cu Miza și Radu. Lisette Athanasiu i-a oferit permanent ocazia să-și ia înghețata obișnuită la cofetăria Riegler (poate din bavardajul ei să fi cules bârfa politică ?), sigisbeul Titi Ialomițeanu a mai luat-o împreună cu Margot de câteva ori la teatru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
specificate și variate. Patru capitole ale romanului rulează și explorează exact lumea lăuntrică a unei modeste, banale, umile pensionare. Să fie vorba despre o replică polemică dată de autoare tipului caragialian de mahalagioaică, așa cum susținea Valeriu Cristea ? Nu cred. Prin miza pusă de roman cieră pe Vica Delcă s-a dorit (și s-a reușit) răsturnarea unei prejudecăți persistente referitoare la adâncirea unor personaje modeste social. În proza noastră standard, acestea sunt conturate fie schematic, complet neconvingător, premodern sau realist-socialist, într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
precizăm că nu este vorba de căutarea unei substanțe anume: Dumnezeu, statul, instituția, ci despre ceva mult mai indefinit, adică a unei adeziuni într-un fel animale la viață, cu toată ambivalența ei, amestecând fericirea și nefericirea. Acest lucru este miza vitalității uimitoare a triburilor juvenile, intensitatea acțiunilor lor, violența pasiunilor lor, aspectul derutant și imprevizibil al învestirilor proprii lor. Estetica este cuvântul-cheie care ne permite să înțelegem jocul afectelor care rezumă toate acestea. Estetica împreună cu eticile pluraliste, bineînțeles, pe care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în grupurile cărora le aparținem. Este de ajuns din acest punct de vedere să ne referim la dezvoltarea spectacolelor folclorice, la reconstituirile istorice, la succesul monografiilor țărănești, la diversele festivaluri care celebrează în diferite domenii localismul, pentru a înțelege că miza este acest etos care unește cu celălalt social sau natural. Venele profunde ale unui loc care irigă corpul social. Deep ecology pe care o putem înțelege, într-un mod metaforic, ca fiind ceea ce susține un mod de a fi împreună
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nefavorizat un avantaj). În ilinx, vertij, precum bungee jumping se dereglează stabilitatea percepțiilor de echilibru și se impune o panică voluptoasă. Jocurile de tip alea, jocul de zaruri, ruletă, rișcă, bacara au ca resort unic injustiția hazardului și riscul unei mize reprezintă o atitudine opusă jucătorului din agon. În alea, jocul de zaruri se contează pe rolul banilor, abolind proprietățile naturale ale jucătorilor sau ale echipei (pariurile). Strategia din jocurile de noroc se aplică la orice sport: succesul poate depinde de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de șomaj, criză, inflație, nesiguranță. În cadrul cercetărilor, trebuie să se țină seamă de nivelul de cultură al societății, de particularitățile etnografice, climatice, de tradiții naționale, de îngemănarea cu dezvoltarea economică și de interdependența cu aceasta. Jocurile olimpice asigură o altă miză a performanței decât aceea a voluntarismului, dar controlul asupra pieței de sponsorizare implică un nivel cu legi mult mai importante decât până acum. Nu oricine are acces la sport și anumiți sportivi sau tipuri de sport au o valoare publicitară
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]