KorAP: Find »[drukola/base=mlaștină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...133 >

3,317 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

yubani-lor. Cel care nu și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au silit yubani-i să plecați? — Ăsta e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu te jurai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-i pe albi de ce au venit. Nu vrem albi pe pământ yubani. — Eu sunt alb. Nu gândești ca un alb. Nu muncești, nu distrugi. Porniră într-un lung marș pe cărări încâlcite, pe care doar yubani-i le cunoșteau, traversând igarapés, mlaștini cu palmieri nipa și râușoare, ocolind mereu râurile mari, apele adânci, lagunele, pe care n-ar fi putut să le treacă prin vad cu apa până în talie. Pentru yubani, apele adânci erau sălaș pentru Taré, spiritele răului, care căutau, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Și nu au nimic de făcut. Un pumn de războinici înarmați cu sarbacane nu se pot împotrivi civilizației. — Vă înșelați. Se pot împotrivi. Nu vă încredeți în ceea ce vedeți. Yubani-i, aici, nu fac două parale, dar mai încolo încep igarapés, mlaștinile și terenurile cu mangrove. Și acolo, sunt de neînvins. Nici huanga, nici dumneavoastră, nici toată armata Statelor Unite nu se vor putea pune cu ei... Nu e vorba să se ajungă la folosirea armelor, interveni, împăciuitor, inginerul Planchart. Nu ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
te vor asculta, sunt sigur. Kano vrea război de îndată, chiar acum, și câțiva războinici tineri și aprigi sunt de partea lui, dar majoritatea poporului yubani crede că albii nu sunt atât de proști, încât să vină să moară în mlaștinile și igarapés ale noastre, și se vor întoarce la pământurile lor. Pacea Tratatului va mai dura încă o sută de ani. A fost ispitit să-i spună că-și face iluzii, dar preferă să tacă. Adunarea se putea încheia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mijlocul lagunei. Se opri când un corp vâscos îi atinse piciorul. Privi în jurul său și se alarmă când își dădu seama cât de mult se îndepărtase de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată. La vreo treizeci de metri, un teren cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort, prin întinsele lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină pe plaja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină pe plaja de nisip, unde descoperi urma lată a unei broaște țestoase care îl conduse la un cuib de ouă proaspete. Își pregăti cea mai pantagruelică omletă din viața lui. Dormi atârnat în hamac între două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
există mai valoros în aceste selve va duce la o situație asemănătoare. Și nimeni nu poate prezice rezultatul unui război deschis între indieni și albi. Dumneavoastră ați putea? — Dacă toți indienii ar fi yubani și dacă toată Amazonia ar fi mlaștinile și igarapés ale lor, ei ar învinge. Dar majoritatea triburilor sunt degenerate. Mulți nici nu mai știu măcar să folosească sarbacana sau să prepare curara. — Dar vor provoca multe daune. Aveți idee câți oameni din colonii, pescari sau misionari umblă singuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Timp de doi ani, pieile pe care i Ie dădea părintelui Carlos și pe care acesta le vindea la Santa Marta erau - împreună cu fluturii - principala lui sursă de venit. Nu i-a trecut niciodată prin minte că făcea un rău. Mlaștinile din regiune erau împânzite de caimani care nu se bucuraseră niciodată de simpatia nimănui. Acum, după conversația cu Inti Ávila și soția lui, începea să înțeleagă că aceste motive nu erau de-ajuns: caimanii amazonieni meritau tot atâta respect ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de prezența omului, fiind poate în călduri, poate înfometat. Se trezi cu primele raze de lumină și vâsli din nou ocolind nuferii enormi, sub căldura amiezii din mlaștină și prin întinsele lagune, făcând să se ridice la trecerea lui cârduri de stârci și de bâtlani. Vâsli în sfârșit prin canalul aproape nemișcat, nerăbdător să zărească acoperișul colibei sale, să simtă mirosul focului, să doarmă în patul lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
șubred cu pături și singura lui pernă. Apoi, aproape fără să-și mai tragă răsuflarea după lungul marș, sări la pupă, apucă padela în mâini și porni din nou la drum, înainte pe canal, spre mijlocul lagunei, de-a curmezișul mlaștinii, pe afluent în jos. Nu mai exista priveliște, nici orhidee, stârci, caimani sau nuferi. Nu mai erau capibara, tapiri, nici nori albi pe cerul indigo. Nu mai era decât apă, și apă, și iar apă, care părea nesfârșită dinaintea provei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
împinse de o blândă adiere ce nu dădea peste obstacole în imensitatea câmpiei. Dormi neliniștit și, odată cu răsăritul soarelui, porni la drum în căutarea lui Kano, hotărât să-i ceară să-l însoțească pentru a afla motivul împușcăturilor. De pe malul mlaștinii, îl surprinse activitatea din sat și observă că tribul era adunat în jurul unei mici piațete formate de colibele mari, lângă apă. Când ajunse până la ei, războinici, copii și femei îi deschiseră calea în tăcere, fără să-și ia privirea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ca să extragă ochiul stâng al lui Lucas. Încheiată sarcina, îi trecu sula lui Kano, care extrase celălalt ochi. Operațiunea se repetă încă de două ori, acum cu ochii negrului Rafalo și apoi, la unison, fiecare războinic aruncă ochiul corespunzător în mlaștină, pe deasupra capetelor spectatorilor. Timp de câteva minute, nu se întâmplă nimic. Războinicii se așezaseră pe vine și fiecare puse dinaintea lui un cuțit ascuțit, în vreme ce vraciul rămânea nemișcat, cu ochii dați peste cap și privirea îndreptată spre cer, ascultând. — Xudura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se așezaseră pe vine și fiecare puse dinaintea lui un cuțit ascuțit, în vreme ce vraciul rămânea nemișcat, cu ochii dați peste cap și privirea îndreptată spre cer, ascultând. — Xudura știe că spiritele morților încearcă să adune ochii și îi caută în mlaștină înainte ca pirania să-i devoreze, șopti José Correcaminos. Dar în mlaștină, trăiește güio - anaconda -, care este aliata yubani-lor și nu le permite spiritelor să răscolească apele. — Tu crezi toate astea? Indianul îl privi stăruitor: — Tu crezi în Dumnezeu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
în vreme ce vraciul rămânea nemișcat, cu ochii dați peste cap și privirea îndreptată spre cer, ascultând. — Xudura știe că spiritele morților încearcă să adune ochii și îi caută în mlaștină înainte ca pirania să-i devoreze, șopti José Correcaminos. Dar în mlaștină, trăiește güio - anaconda -, care este aliata yubani-lor și nu le permite spiritelor să răscolească apele. — Tu crezi toate astea? Indianul îl privi stăruitor: — Tu crezi în Dumnezeu care se transformă în fiecare zi în pâine și în vin? — Împărtășania nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
toate astea? Indianul îl privi stăruitor: — Tu crezi în Dumnezeu care se transformă în fiecare zi în pâine și în vin? — Împărtășania nu este altceva decât actul simbolic al uniunii credincioșilor cu Dumnezeu... — Un yubani se ascunde de dușmani în mlaștini, iar mlaștinile sunt apărate de anaconde, care îi împiedică să treacă. Se întrerupse. Războinicii își dădeau silința să le taie victimelor pielea capului, din creștet până la gât, și cu cea mai mare grijă o desprindeau de țeastă, folosindu-și degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Indianul îl privi stăruitor: — Tu crezi în Dumnezeu care se transformă în fiecare zi în pâine și în vin? — Împărtășania nu este altceva decât actul simbolic al uniunii credincioșilor cu Dumnezeu... — Un yubani se ascunde de dușmani în mlaștini, iar mlaștinile sunt apărate de anaconde, care îi împiedică să treacă. Se întrerupse. Războinicii își dădeau silința să le taie victimelor pielea capului, din creștet până la gât, și cu cea mai mare grijă o desprindeau de țeastă, folosindu-și degetele și cuțitele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cadă asupra sa toată mânia. Când păru sleit de puteri, se așeză cu fesele goale pe fața negrului Rafalo și le făcu un semn ajutoarelor sale, care apucară toți patru un enorm recipient de lut și se îndreptară spre malul mlaștinii. Începură să-l umple cu căușul mâinilor și de fiecare dată când o făceau repetau o ciudată îngânare monotonă. — Ce spun...? — „Umplu vasul cu apa lui güio“, îl lămuri José Correcaminos. Este formula magică... Aburul pestilențial al anacondei va alunga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
efectul. Trecu o oră, și a doua, și a treia. Începea să cadă înserarea și cerul se vopsea în roșu. Stârcii brăzdau cerul spre asfințit, iar papagalii își căutau adăpost în coroanele copacilor preferați. Căldura pierdu din putere și apa mlaștinii se arătă mai liniștită. Mirosurile selvei se schimbară și prima pasăre-bombardier lăsă să-i scape șuierătura în depărtare. Selva se pregătea să-și petreacă noaptea. Se întoarse către Correcaminos: — Mai era și un al treilea garimpeiro. Unde este? — A scăpat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cere pe ultimele două „tzanza“ autentice scoase din Amazonia, într-o vreme când arta micșorării capetelor părea definitiv pierdută. Un alb din Chicago va apărea acum cu cele două trofee sub braț, proclamând că un pumn de sălbatici ascunși în mlaștinile râului San Pedro voiau să rămână în continuare neurniți din loc, să reziste cu orice chip la loviturile progresului. Își aminti vorbele lui Agustín Carrión, candidatul guvernamental...: „Sunt un anacronism și trebuie sau să dispară, sau să se transforme...“ Care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
copiii yubani jucându-se și alergând prin împrejurimile satului. Poate că nu erau copiii cei mai curați și mai instruiți din lume, dar se vedea că sunt fericiți și bine hrăniți. Respirau aer curat, se scăldau în bălți, pescuiau în mlaștină, se cățărau în copaci și urmăreau maimuțe sau capibara printre hățișuri. Creșteau puternici și sănătoși, pentru că acela care nu era sănătos și puternic nu ajungea să crească. Dar acolo, în acele suburbii urât mirositoare, între gunoaie și vicii, copiii creșteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
sarbacană, dar se vedea că era descumpănit de explozii, nehotărât și că tremura. Ezită câteva clipe și alese să o ia la fugă împreună cu ei. După puțin timp, le-o luă înainte și se făcu nevăzut. Se opriră pe malul mlaștinii, înspăimântați de spectacol. Mai multe colibe ardeau și o duzină de trupuri în pielea goală apăreau ici-colo zdrobite și sângerând. Vaietele celor răniți umpleau aerul, dar nu văzură nici o mișcare în sat. Supraviețuitorii fugiseră în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
progresului. Eu mă opun Progresului! Cu toate puterile mele... Nu vorbiți serios! — Cât se poate de serios. Iar eu vă susțin! confirmă Inti Ávila. Nenorocita aia de tehnologie ne mănâncă de vii! Arătă spre grupul de cadavre îngrămădite pe malul mlaștinii așteptând să fie îngropate. Ăsta e Progresul! Bătrâni, femei și copii asasinați! — Nu veți pune capăt la toate astea dacă vă veți lăsa ucis în selve. Nu, bineînțeles. Dar cunoașteți un mod mai bun de a protesta? Se ridică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
creadă că Planchart era mai viclean decât părea la început. Poate că atacul aerian nu a fost doar o pedeapsă pentru incendierea buldozerelor; poate că l-a calculat pentru a-i sili pe yubani să iasă din selva și din mlaștinile lor. Planchart știa că cel mai bun mod de a sfârși cu „sălbaticii“ era acela de a da bătălia pe teren deschis și într-un loc în care, în cel mai rău caz, ar avea acoperită retragerea: pe malurile largului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei. Se urcă în caiac și, fără să se grăbească, vâsli alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștinii. Ridică padela și picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Lumea era învăluită în liniște și tăcere. Într-o deplină tăcere. Se întinse în caiac, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]