4,567 matches
-
pe unii pârcălabi, lăsați să apere cetățile (deși Vlaicu, pârcălab la Hotin a participat la lupta de la Baia), înseamnă că alături de domn au fost cel puțin 14-15 dregători. Bonfinius vorbește de un măcel, pe care ungurii l-au făcut între moldoveni. Considerăm că nu poate fi vorba decât de o exagerare și, în același timp, este mai potrivit să socotim că Lazea Pitic și Șandru au căzut în timpul campaniei din 1467. Legăturile cu Polonia Din scrisoarea lui Ștefan cel Mare, din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Domnul se temuse de turci mai înainte de campania lui Matei Corvin în Moldova. La începutul anului 1468, în februarie-martie, un sol al sultanului ducea tratative la Buda cu regele Ungariei. În aceeași vreme, turcii trimiteau trupe prin Sofia la Dunăre. Moldovenii se temeau ca aceste forțe să nu atace Cetatea Albă. La 25 aprilie 1468, Ion Pongracz, voievodul Transilvaniei, le cerea bistrițenilor să trimită contingentul lor la Orăștie. Voievodul se temea de un atac contra Transilvaniei în primăvara sau în vara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceea, regele renunță la gândul de a ataca Moldova și, la 31 martie 1468, încep ostilitățile dintre Ungaria și Boemia regelui Podiebrad. La sfârșitul anului 1468 și la începutul anului 1469 circulau în Transilvania zvonuri despre un eventual conflict între moldoveni și munteni, voievodul Transilvaniei cerându-le sibienilor informații în legătură cu pregătirile militare pe care le făceau muntenii și moldovenii. Nu sunt cunoscute amănuntele în legătură cu relațiile moldo-muntene la începutul anului 1469. Cerându-i regelui polon să-l ajute împotriva dușmanilor săi, Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Boemia regelui Podiebrad. La sfârșitul anului 1468 și la începutul anului 1469 circulau în Transilvania zvonuri despre un eventual conflict între moldoveni și munteni, voievodul Transilvaniei cerându-le sibienilor informații în legătură cu pregătirile militare pe care le făceau muntenii și moldovenii. Nu sunt cunoscute amănuntele în legătură cu relațiile moldo-muntene la începutul anului 1469. Cerându-i regelui polon să-l ajute împotriva dușmanilor săi, Ștefan îi enumerase printre aceștia și pe munteni. Încheind luptele cu cavalerii teutoni, Cazimir își va îndrepta eforturile spre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și a avut ca țintă Maramureșul, unde Ștefan ar fi bănuit că Petru Aron se ascunde. Oastea moldovenească a trecut în Maramureș, prin pasul Bârgăului și pe la Cârlibaba, au fost prădate satele de pe valea Izei până la Sighetul Marmației, după care moldovenii au ajuns până la Săpânța și Hust. Pagubele făcute au fost atât de mari încât localitățile prădate au fost scutite de orice dare în anul 1472. Ca răspuns la incursiunile făcute de moldoveni în Transilvania, voievodul acesteia, Dominic Bethlen, îi dă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de pe valea Izei până la Sighetul Marmației, după care moldovenii au ajuns până la Săpânța și Hust. Pagubele făcute au fost atât de mari încât localitățile prădate au fost scutite de orice dare în anul 1472. Ca răspuns la incursiunile făcute de moldoveni în Transilvania, voievodul acesteia, Dominic Bethlen, îi dă trupe lui Petru Aron ca să pătrundă în Moldova. Acesta a fost îndemnat să treacă la ofensivă și, datorită unor scrisori pe care niște boieri moldoveni i le-au trimis și prin care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare scăpa de un rival și, ceea ce era mai important, dispărea mărul discordiei dintre regele Ungariei și domnul Moldovei. Incursiunea tătarilor și sfințirea Putnei Dlugosz relatează despre o incursiune a tătarilor de pe Volga în Moldova, în anul 1469. Moldovenii i-au alungat, dar, într-o a treia ciocnire, victorioși au fost tătarii. Moldovenii au reușit, însă, să-l prindă pe fiul hanului Manyak. Hanul a trimis o solie formată din o sută de oameni, care i-au cerut lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
discordiei dintre regele Ungariei și domnul Moldovei. Incursiunea tătarilor și sfințirea Putnei Dlugosz relatează despre o incursiune a tătarilor de pe Volga în Moldova, în anul 1469. Moldovenii i-au alungat, dar, într-o a treia ciocnire, victorioși au fost tătarii. Moldovenii au reușit, însă, să-l prindă pe fiul hanului Manyak. Hanul a trimis o solie formată din o sută de oameni, care i-au cerut lui Ștefan să-i elibereze fiul, altfel îl va pedepsi aspru. „Însă Ștefan, bărbat cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
brachio et favore ill · domini imperatoris tartarorum”. N. Pienaru ajunge la concluzia potrivit căreia cei care au făcut o incursiune în Moldova nu au fost tătarii de pe Volga, ci tătarii din Crimeea. Prezența fiului lui Mamak și prinderea lui de către moldoveni s-a datorat faptului că Mamak nu era han al Hoardei de pe Volga, ci șeful unui clan de tătari crâmleni. Această ipoteză ar trebui să fie confirmată și de alte informații. Dlugosz scria că în timp ce Cazimir, regele polon, și soția
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Otoman. La începutul anului, Ștefan cumpăra arme de la Brașov. Radu cel Frumos, domnul Țării Românești, le reproșa brașovenilor „cum că voi ați avea pace și unire cu Ștefan vodă, deoarece Ștefan are chiar spioni printre voi”, și că vând arme moldovenilor „și le dați cât mai multe, chiar în dar”. Conflictul latent dintre Moldova și Țara Românească, semnalat de voievodul Transilvaniei încă din 1468, izbucnește pe față la începutul anului 1470. „În anul 6978 (1470), luna februarie 27, în marțea brânzei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare răsăritul Munteniei ? C. C. Giurescu era de părere că la Brăila au găsit sprijin boierii care l-au trădat (Isaia vornicul, Negrilă ceașnicul, Alexa stolnicul). S-a presupus că Radu cel Frumos era nemulțumit de luarea Chiliei de către moldoveni, în 1465, dar Chilia fusese a Moldovei, nu a Munteniei. Conflictul a fost provocat de Radu cel Frumos. El a constituit o justificare pentru Ștefan ca să nu depună jurământul de credință față de regele polon. În vara anului 1470, după cum relatează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sale, fiind gata să moară pentru ai săi”. O dovadă a bunelor relații dintre Moldova și regatul ungar o constituie privilegiul comercial pe care Ștefan cel Mare îl acordă brașovenilor în 1472, și privilegiul pe care Matei îl acordă negustorilor moldoveni, în ianuarie 1473. Stabilirea unor raporturi de bună vecinătate cu Polonia și Ungaria îi îngăduia domnului român să-și concentreze forțele spre hotarele de sud ale Moldovei. Neputând să cucerească Belgradul, Mahomed al II-lea concepe planul vast de cucerire
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Imperiul Otoman, însemnau o provocare pentru turci. Dar, Ștefan știa că și fără această provocare, turcii vor ataca Moldova, atunci când împrejurările le vor permite. Era vorba doar de o amânare. După lupta de la Soci vor avea loc noi ciocniri între moldoveni și munteni. Caracterul lor este însă local. Se înfruntau numai oamenii de la marginea țării. Cei doi voievozi români își fortificau hotarul, Radu ridicând pe Milcov cetatea Crăciunei, iar Ștefan întărituri în fața acesteia. Însă anul 1471 este însemnat nu atât prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spus uneori că Ștefan cel Mare i-a provocat pe turci. Așa s-ar părea, dacă nu se ține seamă de somația sultanului din 1456, prin care cerea Moldovei 2.000 de galbeni, care însemna răscumpărarea păcii. Care pace ? Încălcaseră moldovenii o pace încheiată cu turcii? De altfel, această răscumpărare a păcii urma să fie luată sau nu în considerare după bunul plac al sultanului. Ea era un prim pas în supunerea Moldovei, iar dacă împrejurările i-ar fi îngăduit-o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sunt retrași toți locuitorii inapți de luptă. Femeile, bătrânii și copiii sunt puși la adăpost în adâncul codrilor sau în munte. Ținuturile, pe unde vor trece turcii, sunt pârjolite. Hrană nu se găsea nici pentru oameni, nici pentru animale. Numai moldovenii știau semnele gropilor arse, unde se păstra grâul. Pentru dușman, țara era un pustiu - tăcut, primejdios. Moartea pândea din toate părțile. Cei ce se despărțeau de grosul oastei nu se mai întorceau, de parcă-i înghițea pădurea, pământul. O asemenea înverșunare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
săvârșit asupra bătrânilor, copiilor și neputincioșilor, pe care nu puteau să-i ducă în robie; nu aflau tineri și tinere care să umple târgurile de sclavi ale Levantului și haremurile celor avuți. Gerul iernii se înmuiase și drumurile, pe care moldovenii intenționat nu le îngrijeau, tocmai pentru ca dușmanul să nu se poată deplasa cu ușurință, erau mocirloase. Poduri peste ape nu erau. Salahorii creștini din Bulgaria curățau, astupau viroagele, ridicau poduri peste Siret și peste apele care se bălteau în tot
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se împotrivească tunurilor și darbzenurilor și loviturilor sale de puști (tunuri). Cele două oști numeroase au stat o vreme, luptându-se pe locul de bătălie. Gazii s-au învârtit pe acolo cu ogarii (caii) lor, dar au văzut că ei, moldovenii, nu ies din pădure.” Aceasta reprezintă prima fază a bătăliei în timpul căreia secuii și moldovenii au încercat să-i oprească pe turci, provocându-le pierderi însemnate și uzând fizic și moral oastea turcă. Turcii nu puteau să profite de superioritatea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au stat o vreme, luptându-se pe locul de bătălie. Gazii s-au învârtit pe acolo cu ogarii (caii) lor, dar au văzut că ei, moldovenii, nu ies din pădure.” Aceasta reprezintă prima fază a bătăliei în timpul căreia secuii și moldovenii au încercat să-i oprească pe turci, provocându-le pierderi însemnate și uzând fizic și moral oastea turcă. Turcii nu puteau să profite de superioritatea lor numerică, iar terenul mocirlos și împădurit nu le îngăduia să organizeze atacul călăreților pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de superioritatea lor numerică, iar terenul mocirlos și împădurit nu le îngăduia să organizeze atacul călăreților pe aripi, care să învăluie oastea moldovenească. Deși turcii se resimțeau după mersurile lungi, în condiții foarte grele, avantajul fizic pe care-l aveau moldovenii și secuii nu putea să suplinească la infinit inferioritatea lor numerică. În aceste momente critice au intrat în scenă ostașii cu surle și tobe de pe dealul opus locului unde se afla Ștefan cu ai săi. Crezând că e vorba de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ostașii cu surle și tobe de pe dealul opus locului unde se afla Ștefan cu ai săi. Crezând că e vorba de un atac venit din stânga lor, o parte dintre turci s-au îndreptat spre locul de unde venea larma. Văzând că moldovenii „nu ies din pădure”. „Atunci, continuă Kemal-Pașa-Zade relatarea, un buluc dintre ei (dintre turci), format din ostași bravi și pentru al căror suflet bătălia era o plăcere, potrivindu-se lui Mihaloglu Ali-bei și punându-și capul în primejdie, s-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din ostași bravi și pentru al căror suflet bătălia era o plăcere, potrivindu-se lui Mihaloglu Ali-bei și punându-și capul în primejdie, s-au ajutat unii pe alții și s-au năpustit asupra oștii ghiaurilor...”. Dlugosz scria că pierderile moldovenilor și secuilor au fost mari „căci toate șirurile dinainte, în care se aflau și secuii, fură zdrobite de turci și amenința o mare primejdie...”. În acest moment s-a produs atacul călăreților conduși de Ștefan cel Mare. „Dar și oastea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
i-au împușcat (?) și bătut; și n-au fost numai uciși, ci un mare număr s-au înecat în apa Siretului... și într-un loc se spune că s-ar fi înecat 9.000. În Cronica moldo-germană se spune că moldovenii i-au urmărit pe turci cale de 8 mile. Chiar dacă luăm mila ca având 8.000 metri, înseamnă că după 64 de kilometri moldovenii s-au oprit, deși până la Dunăre mai erau peste 100 de kilometri. Este iarăși vorba de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
loc se spune că s-ar fi înecat 9.000. În Cronica moldo-germană se spune că moldovenii i-au urmărit pe turci cale de 8 mile. Chiar dacă luăm mila ca având 8.000 metri, înseamnă că după 64 de kilometri moldovenii s-au oprit, deși până la Dunăre mai erau peste 100 de kilometri. Este iarăși vorba de o inadvertență a autorului german care nu a avut curiozitatea să calculeze distanța dintre Vaslui și Dunăre. În schimb, Dlugosz scria: „Foarte puțini turci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
german care nu a avut curiozitatea să calculeze distanța dintre Vaslui și Dunăre. În schimb, Dlugosz scria: „Foarte puțini turci au putut scăpa cu fuga, pentru că cei care o luară la fugă și se îndreptară spre Dunăre, fură tăiați de moldoveni, care aveau cai mai buni, sau fură luați de valuri și înecați”. Istoricii români, în frunte cu generalul R. Rosetti, au considerat că Ștefan a obținut o mare biruință la Vaslui, care s-a continuat cu urmărirea turcilor până la Dunăre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se întreba ce ar fi scris un cronicar oriental despre această bătălie. Prin publicarea fragmentelor din cronica lui Kemal-Pașa-Zade avem de data aceasta posibilitatea să știm ce a scris un cronicar oriental despre urmărirea oastei otomane. După acest cronicar, urmărirea moldovenilor a fost atât de aprigă, încât turcii au fost nevoiți să fugă pe drumuri pe care nu le cunoșteau. „Când călăreții (turci), venind iute ca vântul și cu iuțeala unui torent, s-au îngrămădit în groapa aceea (este vorba, probabil
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]