3,169 matches
-
Chartres - viitorul duce d‘Orlèans -, avea dreptul de a sta jos în prezența reginei și de a călători cu ea în aceeași caleașcă. Această onoare nu era permisă prinților de sânge, din familia Condé sau Conti. Fiind veri îndepărtați ai monarhului, le erau refuzate anumite privilegii conferite numai fiilor și nepoților direcți ai Regelui. O singură dată, Ludovic al XIV-lea i-a permis unui Condé să stea pe locul din spate al trăsurii regale, un privilegiu rezervat numai câinilor regali
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sa nu fie descoperite nici măcar de cea mai fină aluzie. în lumina oferită de memoriile vremii, reușim să ne imaginăm personalitatea complexă a celui care a fost Regele Soare. Prin caracterul său, a reușit să creeze un tipar, cel al monarhului absolut. Autoritar și galant, invidios și generos, copilăros și maturizat prea devreme, Ludovic al XIV-lea este alcătuit, asemeni unui caleidoscop, din umbre și lumini. Urât și temut de dușmani, apreciat de admiratori, regele Franței a reușit să lase tuturor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și olla, o supă de legume consistentă. Datorită acestei pofte de mâncare, silueta reginei s-a împlinit, deși contemporanii săi o zugrăveau în aceleași culori ca la început: „Regina, prin naștere, nu are egal; strămoșii săi au fost cu toții mari monarhi. Natura a înzestrat-o cu calități frumoase, Sentimentele sale sunt în întregime nobile. Are inima plină de blândețe și fermitate; deși nu este scopul meu ca să-i exagerez calitățile, pot spune că are în dânsa lucruri care o pot face
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
din cauza durerii și Prințesa Palatină. Se stingea una din marele regine ale Franței. Ana de Austria a rămas un exemplu de blândețe, voință și ambiție, care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a consolida poziția de monarh absolut a fiului său. V.2. Regina Consoartă în prezent avem puține date despre regina consoartă a Franței, Maria Tereza a Spaniei. Eclipsată de un soț strălucitor precum soarele și de amantele sale exotice, Maria Tereza nu impresiona nici prin
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
scrierile sale, intitulată Duarum Virginum Colloquium de vita aulica et privata de Luisa Sigea, s-a bucurat de un mare succes, fiind tradusă în mai multe limbi. Antonia Fraser, care a studiat evenimentele petrecute în jurul budoarului Regelui, spunea că în spatele monarhului, țara este condusă de fapt de femei, referindu-se probabil la imaginea matroanei absolute, Reginamamă Anna de Austria, care a exercitat o influență deosebită asupra lui Ludovic al XIV-lea, dar și la femeile care au intrat în viața regelui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nuanțarea mesajului transmis. Iată câteva dintre funcțiile sale: a) Poate preveni ambiguitatea unor exprimări. E celebru cazul când o sentință de condamnare la moarte a fost comutată din cauza unui... punct! Un condamnat scrie o cerere de grațiere către rege. Neînduplecat, monarhul Îi refuză iertarea. Înainte chiar de execuție, sosește telegrama expediată de la palat. Uzând de formulele comprimate sintactic ale telegramei, mesajul regal sună astfel: EXECUTAT. NU GRAȚIAT! Recepționând mesajul, funcționarul de la poștă, cuprins de sentimente umanitare demne de veacul XX, Își
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a În situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât; În poziție inițială, urmat de nazală, potrivit ortografiei actuale. De exemplu, imbăta → Îmbăta; imbrăca → Îmbrăca; impăca → Împăca; inapoi → Înapoi; intreg
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
transcriu uă În: zioă → ziuă; doă → două; noue → nouă; doue → două; - consoanele duble nu se păstrează decât În cazurile prevăzute de ortografia actuală; - ch s-a transcris h În următoarele cazuri: Christos → Christos; chor → cor; character → caracter; duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh etc.; - qu se transcrie c În următoarele situații: qualitate → calitate; que → ce; quantitate → cantitate; quare → care sau cv În: eloquent → elocvent; adequat → adecvat; - s intervocalic, urmat de sonore sau În poziție finală, se transcrie z, conform ortografiei actuale
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
remarcabilă a fost demonstrată teoretic pentru prima dată, împreună cu radicalitatea proiectelor utopice, de Dialectica Iluminismului. Cel de-al treilea impuls a venit din partea Reformei, mai puțin însă motivat de teologie ci de necesitatea practică de a apăra noua credință în fața monarhilor ancorați în vechea tradiție religioasă. Astfel s-au născut ideile despre rezistență și despre suveranitatea poporului. Conflictele interconfesionale și crizele sociale au luat însă asemenea proporții încât puternicul stat s-a dovedit a fi singura scăpare. Iluminismul secolului XVIII a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
în evidență existența a trei căi de constituire a parlamentului: a) numirea parțială sau totală a membrilor parlamentului; b) constituirea sa pe calea electorilor, a censului; c) votul universal. a) Numirea parțială a membrilor parlamentului este caracteristică perioadei moderne, atunci când monarhul sau președintele, în calitatea sa de șef al statului, își rezervă dreptul de a numi o parte a legislativului, din dorința de a-l controla și chiar subordona. Și astăzi, într-un anumit fel, destul de multe sisteme constituționale, îndeosebi sistemele
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
se realizează prin intermediul partidelor politice, care dau coeziune și stabilitate acestei instituții. Sistemul britanic de partide este strâns legat de activitatea parlamentară, prin aceea că permite partidelor să acționeze în sfera legislativului. În ceea ce privește relația monarhiei cu Parlamentul, trebuie precizat că monarhul poate dizolva parlamentul, în baza unei Proclamații pentru care își asumă răspunderea lordul cancelar și a unui Ordin al Consiliului privat, condus de lordul prezident 37. Instituția primului-ministru este de asemenea strâns legată de instituția parlamentului; acesta este liderul partidului
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
a țării. În ceea ce privește structurile parlamentare vom evidenția câteva din trăsăturile definitorii ale acestora. Danemarca a devenit monarhie parlamentară în anul 190151. Parlamentul (Folketing) este o adunare legislativă monocamerală, putând legifera cu privire la orice materie și nefiind legată de deciziile predecesorilor. Deși monarhul este șeful statului și posedă teoretic toate puterile executive, în realitate, ca în toate monarhiile constituționale, adevăratul șef al guvernului este primul-ministru. Guvernul răspunde pentru propriile acțiuni în fața Parlamentului, iar miniștrii nu trebuie să fie obligatoriu membri ai Parlamentului, deși
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
se pot organiza și referendum-uri53. Olanda este monarhie constituțională încă de la fondarea regatului în 1815. Constituția a suferit numeroase modificări (ultima în 2002), însă cea mai importantă este cea din 1848, prin care puterile suveranului au fost puternic limitate. Astăzi, monarhul are rol mai mult ceremonial, principalele sale atribuții sunt numirea primului-ministru după alegeri și numirea judecătorilor supremi. Puterea executivă e încredințată guvernului, condus de primul ministru, șef al partidului (sau coaliției de partide) care a învins la alegeri. Statele generale
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
statele nordice prezintă caracteristici politice asemănătoare, după modelul numit scandinav, care indică un anumit tip de a face politică. Aceste state sunt monarhii constituționale în care suveranul are funcții în principal reprezentative, dar și prerogative importante. Excepție face Suedia, unde monarhul, deși șef al statului cu numele, nu poate sancționa legile, numi primul-ministru (președintele Riksdag-ului are această putere) sau deschide sesiunile parlamentului. Regele Suediei nu este nici șeful forțelor armate, limitându-se să acrediteze ambasadorii externi. F. Belgia. Parlamentul Federal al
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
început acest fapt se află la originea politicii italiene a suveranilor germani. Timp de 300 de ani ei vor domina nordul și centrul Italiei, părând dezinteresați, în mare măsură, de problemele germane. Teoretic, Imperiul este de natură universală și conferă monarhului suveranitatea asupra întregului Occident. Dar aceste idei nu au putut fi niciodată concretizate. Regele trebuia să meargă la Roma pentru a fi sacralizat împărat de către papă. Instituția Bisericii s-a consolidat. Începând cu domnia lui Otto I, ea devine "biserica
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
principii Bavariei. În aceste lupte au intervenit Franța și papalitatea, ceea ce a declanșat o mișcare protestatară sub conducerea arhiepiscopului de Mainz. Adunările principilor electori de la Oberlahnstein și Rense (1338) au proclamat necesitatea menținerii drepturilor coroanei imperiale și faptul că puterea monarhului este dată de votul electorilor, neavând nevoie de confirmarea pontificală 141. Noul candidat va fi ales numai de principii electori, cu unanimitate sau majoritate de voturi. Dieta de la Frankfurt din 6 august 1338 va conferi caracter de lege Declarației de la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
zile interzise din săptămână (de miercuri seara până luni dimineața). Pentru că efectul nu a fost cel scontat, papalitatea a hotărât să canalizeze spiritul războinic al feudalității apusene într-o altă parte a lumii. În același timp, se făceau presiuni asupra monarhilor care nu recunoșteau primatul spiritualului asupra temporalului. În aceste condiții se arunca anatema, iar a fi exclus din Biserică echivala cu scoaterea individului în afara societății, cu pierderea dreptului la ceremoniile care îi marcau statutul social 176. În conciliile de la Piacenza
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de expansiune teritorială spre est, care ar fi pus în pericol un principiu sfânt de echilibru 324. De-a lungul întregului secol al XIX-lea, revendicările naționale vor încerca să răstoarne Europa Congresului de la Viena. Ca urmare, principala preocupare a monarhilor va rămâne menținerea ordinii instaurate prin tratatele din 1815, înăbușind orice tentativă revoluționară, indiferent dacă aceasta era de inspirație liberală sau națională. Acesta era "obiectul" tratatului Sfintei Alianțe, inspirat de misticismul religios, semnat în septembrie 1815 între țarul Rusiei, regele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
este "un aspect care conferea triburilor germanice un respect binemeritat din partea celorlalte popoare ale Europei". Apoi, formarea ducatelor germane a Land-urilor de mai târziu -, monarhia electivă a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, magnitudinea, de natură universală, a acestor monarhi sub aspectul suveranității lor occidentale, relația întotdeauna importantă dintre societate și Biserică sau renașterea culturală a Germaniei după "perioada franceză" sunt "capitole" de istorie scrise într-un mod foarte informativ, și nu mai puțin interesant. Nici Republica de la Weimar sau
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
se vedea M. Bloch, op. cit., pp. 84, 95. 85 Gh. Bichicean, op. cit., pp. 46-49. 86 J. Fleckenstein, Istoria Germaniei, p. 27. 87 Față de realitatea noii ordini feudale, Fr. Tezner a formulat o teorie a "precarității" poziției stărilor pentru statele germane: monarhul avea în realitate deplinătatea dreptului, stările dispunând de acesta numai în limita privilegiilor, reînnoite la fiecare schimbare de domnie. Observația lui Tezner se poate raporta însă la o perioadă târzie, a absolutismului monarhic, când regele este deja considerat "deasupra legii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
eficiente și cel în care domnesc cauzele finale, trebuie să mai observăm aici o altă armonie, aceea între regnul fizic al naturii și regnul moral al grației, adică între Dumnezeu considerat ca arhitect al mașinii Universului și Dumnezeu considerat ca monarh al cetății divine a spiritelor". Propoziția 89, 90 luminează asupra moralității, o voi cita doar pe prima: Se poate spune, de asemenea, că Dumnezeu ca arhitect dă întru totul satisfacție lui Dumnezeu ca legiuitor; și astfel păcatele trebuie să își
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mult mai sofisticate, în timp ce altele sunt aproape complet lipsite de valori. Sunt cazuri în care singura justificare efectivă a regimului este de tip personal, adică aceea de a servi unui anumit lider, susținut eventual de tradiție, dacă acesta nu este monarh aflat la putere pe cale ereditară. 4. Structurarea instituțională. O dimensiune importantă privește structurile politice care sunt create și instituționalizate în regimul nedemocratic. Este vorba de a se vedea dacă și în ce măsură un anumit regim autoritar crează sau, eventual, instituționalizează noi
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sunt următorii: a) Primul factor constă în existența unui "echilibru care împiedică afirmarea unei monarhii prea puternice sau a unei aristocrații moșierești prea independente". Mai precis, o experiență de monarhie absolută este un element favorabil al succesului democratic în măsura în care puterea monarhului este în măsură să controleze excesul de putere al aristrocrației moșierești. Pe de altă parte, o experiență persistentă și puternică a monarhiei absolute, pe termen lung, slăbește capacitatea de acțiune autonomă a nobilimii, și, prin urmare, contribuie în mod negativ
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cu ochi de râu în știri, să tragă cu urechea la noile-ncolțiri. Și-atuncea, la braț, umbre, nu vom mai ști de toate; poate-am să uit nevasta și vinul acru, poate... Ei, poate la ospețe nu vei mai fi monarh - E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh. ILARIE VORONCA Considerat imagist, Ilarie Voronca nu e și el decât un extatic al voluptății și un evocator de materii excitante pentru simțuri: păduri, saltele de paie, rufărie, gutui, blănuri, portocale, ceai, pâine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
implementată empiric. Ideologia statului-națiune a fost formulată sub influența noțiunii lui Rousseau potrivit căreia suveranitatea emană din interiorul "poporului". Odinioară, prin noțiunea de "drept divin al regilor" se înțelegea că suveranitatea provenea de la Dumnezeu și era exercitată în numele Lui de către monarh, care, într-un fel, îl reprezenta pe Dumnezeu.4 Ideea care a stat la baza Revoluției, a fost că originea suveranității își avea sursa în "popor" care, la rândul lui, se identifica cu "națiunea". Atunci, întrebarea a devenit: cine este
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]