7,269 matches
-
și uit să-mi mișc picioarele, iar gâtu-mi anchilozează, ochii trag oblonul, mâinile adorm, numai sufletul rămâne agățat într-un cotlon, ca să-ți mângâie chipul... Mamă! În ochii tăi, mamă, viața își joacă rolul pe o scenă ștearsă cu buretele murdar, găsit aruncat într-o clasă fără elevi. Ei au plecat să urmărească sceneta în care tu, erou principal te bâlbâi pentru că nu ți-ai pregătit temele. Dar elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase printre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nevoie uneori să asculte să strângă semințe orice detaliu va crește într-o zi ca o liană va străpunge pixelii retinei ip-urile minții nostalgie înseamnă durerea unei răni vindecate sunt atâția oameni care nu se pot spânzura pentru că au picioarele murdare inocenții sunt cei mai periculoși oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger între degetele lui andy warhol? să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării să aflu cum funcționează bucata asta de cer care plutește în tine enkidu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
strigăm nostalgici: Vivat Ulpia Traiana! N-a putut zeița Danu să mai apere Balcanii, Iar Zamolxis adormise când au năvălit romanii. Toți corupții și bețivii, criminalii, violatorii Ce-au privat eterna Romă de-ale ei cântate glorii; Toată tagma cea murdară și-a găsit la noi popas - Unii s-au dus mai departe, alții încă au rămas. Aste obiceiuri sumbre le-au numit frumos: exil, Că-l auzi în poezie și în glasul de copil! Apoi, secole de-a rândul, turci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dermatograf, puteam să ghicesc toată munca în zadar la o coafură distrusă de vânturi și praf, îi vedeam mâinile înguste cu degete lungi și subțiri frământându-se una în alta a neputință și a griji. Hainele ei scumpe erau acum murdare și mototolite și miroseau a parfum și a grajd. Nu știu de ce sau poate pentru că mi se adresa pe un ton atât de familiar, am avut curajul să îi privesc ochii la prima geană de lumină ce a clipit pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cum să-i ajutați să treacă cu mai multă ușurință peste problemele cu care se confruntă la vârsta lor. A găsi mereu pedepse, a-i ține după gratii ca pe niște deținuți de drept comun, a-i pune la treburi murdare pe care ar trebui să le facă oameni plătiți, nu sunt soluțiile cele mai potrivite și dați-mi voie să mă îndoiesc că vă pricepeți la modelarea unor caractere. Eu vă sfătuiesc să vă abțineți de la alte comentarii dacă nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
datele de care dispuneam. Nu se poate să nu se certe pînă la urmă. Ea este clienta mea oficială și nu văd de ce mi-aș bate atîta capul cu el. LÎngă casa de marcat se afla un telefon cu discul murdar de atîta Întrebuințare. Am telefonat la sediu și am cerut legătura cu secția care furnizează datele. Le-am cerut să meargă la circa unde fusese Înregistrată inițial, undeva mai În centru, dacă-mi aminteam bine și să afle dacă există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
plecăciune spre director, fără să scoată nici un cuvînt și părăsi Încăperea În tăcere, cu pas ușor, datorită poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare... o lumină de un roșu-maroniu care nu arunca nici o umbră. Deodată, directorul ținti o pisică de pe scrumieră și-și stinse țigara pe fața ei izbucnind În rîs. — Păcat! Și doar sînteți detectiv de profesie. Speram să scoateți ceva de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
plăceau oamenii... Nu era prea vorbăreț... CÎnd mă mai invita și pe mine la cîte un pahar - foarte rar -, Îl vedeam stînd zece-douăzeci de minute fără să scoată un cuvînt... Deodată, cineva șterse geamul dinspre partea mea cu un burete murdar. Am scos capul și am văzut un băiețel de vreo zece ani, Îmbrăcat Într-o uniformă care-i era cam mică, cu o pată mare, ca o chelie, pe partea stîngă a capului. Se uita ca un prost la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
favorită. Se afla un consumator la aparatul meu. Nu era Îmbrăcat În palton și sub salopeta de un bleumarin decolorat avea un fular cam țipător. Era bine făcut, chiar puțin cam durduliu. Unghiile de la mîna cu care ținea paharul erau murdare de ulei negru, așa că am tras concluzia că e cazangiu pe undeva prin apropiere. Clienții din jurul orei opt sînt În marea lor majoritate salariați. Mai tîrziu peisajul se schimbă. Individul de la aparatul meu Îmi făcu și mie loc și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și o cutie de scrisori. Pardoseala era din beton; În dreapta se găsea o băncuță și În stînga, o cabină telefonică. Între cele două ghișee din față stătea scris: MANDATE POȘTALE CEC ASIGURĂRI PE VIAȚĂ La ferestre atîrnau perdelele din bumbac, murdare. Într-un colț se putea citi: ASTĂZI ÎNCHIS. Nu era deschis decît ghișeul pe care scria: TIMBRE COLETE TELEFON Un bărbat cam la vreo patruzeci de ani, probabil dirigintele oficiului, care curăța sau repara o ștampilă, mă privi atent. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pietonilor. Normal că odată cu ele se scurgea și se Învolbura și un praf nisipos, astfel Încît aveai impresia că vîntul e făcut dintr-un fel de dantelă fină. Se asorta oricum cu mașina mea, care Îți sărea În ochi de murdară ce era. Poate că nici nu era praf dintr-acela ce formează vîrtejuri, ci mai curînd ca o lumină care a Împrumutat forma prafului. Mirosul și gustul prafului de februarie Îți sugerează apropierea primăverii. Mie mi se părea că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu mai văzusem pe cineva zguduindu-se de plîns În halul ăsta. Cred că l-a impresionat demonstrația. Era cald și mult praf și lacrimile ce-i curgeau pe bărbie În jos erau negre ca apa stoarsă dintr-o cîrpă murdară. Cred că Înnebunise, bietul de el, dacă a ajuns să se simtă atît de trist și singur cînd i-a văzut pe oamenii ăia trecînd pe-acolo. — Hai să mergem În altă parte să bem și noi ca lumea, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
face-o!... Așa! Mi-am pus ștreangul... Stau bine... O să simt În curînd că-mi dă sîngele pe nas. Mă duc mai departe decît cei dispăruți... mult mai departe... — Sinuciderile și disparițiile se cam aseamănă, nu? Iar cadavrul e și murdar pe deasupra... dar un dispărut este transparent ca aerul, mai curat decît sticla. — Fir-ar să fie! Vine cineva. Asta e, ce să-i faci! Mă duc... Dau cu piciorul la geamantanul de sub mine... acum. Spune-i soției șefului meu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de case de la jumătatea pantei era doar un colaj În imaginația mea, iar amintirea labirintului de la poalele stîncii doar o asociație obișnuită de idei ce iese prin hornul băii publice. Părea să-mi fie lesne să deduc, după mușchiul ușor murdar ce se extindea de la zidul protector și pînă la caldarîmul din beton, că aceea era partea nordică a dîmbului. De fapt, dacă presupuneam că această senzație de familiaritate nu era În realitate recunoaștere, ci mai degrabă o impresie falsă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
este mai rea. Să-ți iasă din cap chestia asta. Nu vreau să zic că trebuie să ne vopsim în roz și să strigăm că suntem vulturi. Pericolul cel mare este să repetăm mereu că „așa suntem noi, lași/leneși/murdari/neserioși etc.”. Ne repetăm mereu lucrul ăsta până când ajungem să-l privim ca destin inexorabil, de care nu poți scăpa, și, ca atare, nu te mai socotești responsabil. Autoblamarea asta continuă îți dă senzația că nu mai e nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu băieții de băieți, o poveste nespus de întremătoare, m-a trimis la cestiunea zilei, politica. Aseară vorbeam cu studenții despre perspectiva lui Schlegel și a romanticilor, după care „muierile” nu trebuie să intre în politichie, care-i domeniul intereselor murdare. Mai bine să se exprime ele la curățenia din sfera privată unde, iată, romanticii le dădeau generos toată libertatea. Și i-am rugat că cugete până data viitoare dacă povestea cu politica e o cloacă murdară, perspectivă romantică îmbrățișată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care-i domeniul intereselor murdare. Mai bine să se exprime ele la curățenia din sfera privată unde, iată, romanticii le dădeau generos toată libertatea. Și i-am rugat că cugete până data viitoare dacă povestea cu politica e o cloacă murdară, perspectivă romantică îmbrățișată și de telectualul românesc, nu e o self-fulfilling profecy. Mă rog, când omu’ are îndoieli personale, le mai aruncă și la alții ca teme de cugetare (cazul meu care vreau să mă autoconving să stau deoparte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
treci și pe la mine pe acasă, de adă psaltirea... Toarnă repede, Petrache; pe urmă, du-te! urmă popa după o clipă de gândire; de bună-samă, Petrache! Necunoscutul sta întins pe podele, cu brațele în laturi, nemișcat. Întunericul pătrundea prin geamurile murdare și în rateș era tăcere adâncă. —Nevasta s-a dus la soacră-mea, zise Petrache turnând popii băutura, și nici un băiet nu-i acasă; nu știu ce să fac. —Petrache! strigă popa, împroșcând; de bună-samă, Petrache, că vrei să dai de bucluc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Acasă, Dorobanțu se certa cu Huza, nevastă-sa; ba uneori ieșeau în puterea nopții trăgându-se de cap, chiuind și tăvălindu-se prin șanțuri. De altminteri, Huza, femeie grasă și voinică, era destul de vrednică și spăla, cu ziua, toate rufele murdare ale boierilor din strada Prefecturii. Cel mai cu vază locuitor sălășluia de bună samă în casa cea mai mare. Cuconul Vasile Teodoreanu, polițaiul. Trăia numai cu cucoana Adela, erau singuri, fără copii, și amândoi mărturiseau că sunt foarte fericiți. Dumnealui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu s-a bucurat ca altădată de sărbătorile mari ale neamului. În începutul palid de toamnă, de anul nou, privea pe gânduri fără să vadă și fără căldură în suflet la mișcarea din ulița îngustă. Toate fețele erau vesele; straiele murdare dispăruseră; copiii vioi, cu pălării adevărate în cap, făceau zarvă și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți. Haia Sanis îi privea nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină de spaimă și blesteme. Mormăind întunecată, moașa Etel cerea zaharnița și cafeaua. Apoi desfăcu o legăturică murdară, plecându-și nasul coroiat și ochii mici spre ea. Haia o urmărea cu privirile prin casă, fără nici un cuvânt. Înțelegea că i se pregătește ceva, avea nădejdi, avea temeri de moarte. Pleoapele-i căzură deodată peste lumini și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cotloanele acestea săpate în pământ. Geamuri mici cât pumnul luceau pe alocuri în bătaia piezișă a soarelui. Nicăieri nu era împrejmuire. Vitele și porcii rătăceau de-a valma, pe dinaintea ușilor. Găinile scurmau în gunoaiele grămădite pe bordeie ca niște cușme murdare și jerpelite. Aicea stau bordeienii... zise moșneagul. Iaca cu cine muncim noi moșia... După cum văd eu, are mulți oameni boierul... Hm! are, ce crezi? Pe-acolo de unde vii, n-au boierii atâția?... Apoi boieru nostru are cea mai mare moșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cer și una în pământ și s-a angajat la familia O’Mahoney, unde ne-a făcut pe toți de poveste spunându-i doamnei O’Mahoney că a văzut-o într-o zi pe mama ștergând salata cu un prosop murdar de bucătărie. Nu mai contează, a plecat și, mulțumită tatei, florile sunt mult mai frumoase. Singurul meu regret e că gustul biscuiților cumpărați de mama s-a deteriorat dramatic de la plecarea lui Michael. Dar nu poți să le ai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Sugera o notă de efeminare care îi răpea instantaneu unui bărbat orice putere de atracție. Era cea mai infectă categorie în care putea fi pus cineva și, după părerea lui Jacqui, mai bine să fii un bețivan într-un maiou murdar care își bate nevasta decât un Mângâietor Delicat. Criteriile ei erau variate și necruțătoare - precum și îngrijorător de aleatorii. Nu exista o listă binedefinită, dar iată câteva exemple. Bărbații care nu mâncau carne roșie erau Mângâietori Delicați. La fel cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]