KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

urmă, țăcănitul mitralierelor de calibru cincizeci: surde, dese, metalice... — Nenorociții dracului! Ce avion era? — O avionetă „Piper-Azteca“. Vopsită recent și fără plăci de înmatriculare... — N-ați spus că nu poate ajunge? Nici nu poate. Trebuie să se alimenteze undeva... — La naiba! Să mergem acolo... Înconjurară laguna și porniră în fugă pe cărare. Un războinic yubani, aproape un copil, le ieși în cale, înarmat cu o sarbacană, dar se vedea că era descumpănit de explozii, nehotărât și că tremura. Ezită câteva clipe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

pe geam. — Nu, Mike mergea Întotdeauna singur. Fără veste, ea se ridică În picioare și se duse spre scările din partea din spate a cabinei. — Șoferul dumneavoastră - sau ce-o fi el - cunoaște drumul? Mi se pare că ne ia a naibii de mult să ne Întoarcem. Împinse una dintre uși și se uită cu băgare de seamă de-o parte și de cealaltă, dar clădirile care mărgineau canalul Îi erau necunoscute. Da, ne ia mai mult să ne Întoarcem, minți Brunetti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
numai peste o săptămână, și-atunci am să mă fac remarcat. Voi vorbi cu maiorul, cu sergentul care-a lucrat cu ei, cu ceilalți doctori. Acolo-i o lume mică. Oamenii vor vorbi Între ei; vor ști ceva. Și la naiba cu Patta. — Hai să nu mai mergem În Burano, bine, Guido? El clătină din cap, apoi se ridică În picioare. — Cred c-am să merg la o plimbare. Mă Întorc la prânz. O strânse de braț. Am nevoie de-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
nu-i așa? Întrebă el, lăsând capul pe spate și suflând un fuior de fum În sus. — Ce vă face să spuneți asta, sergent? — Nu-i greu de dedus, nu-i așa? Era doctorul lui Danny și-a fost a naibii de tulburată când a pățit-o băiatul așa de rău cu brațul. L-a tot Întrebat ce s-a Întâmplat, iar apoi iubitul ăla al ei, cel care-a fost omorât În Veneția, a-nceput și el să mă bombardeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
iubitul ei? Întrebă Brunetti, sincer surprins. — Păi, doar după ce-a fost omorât a-nceput lumea să vorbească, dar bănuiesc că destul de mulți trebuie să fi știut dinainte. Eu, unul, n-am știut, Însă eu nu lucram cu ei. La naiba, nu suntem decât câteva mii aici și toți locuim și lucrăm bot În bot. Nimeni nu poate păstra vreun secret, cel puțin nu pentru mult timp. — Ce fel de Întrebări v-a pus? — Despre unde s-a plimbat Danny În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
foarte limpede unde am parcat mașina-n ziua aia. Când ai de supravegheat trei copii și-un câine, nu ești foarte atent la lucruri de felul ăsta. — Ce-a făcut când i-ați spus că nu vă aduceți aminte? — La naiba, a vrut să merg acolo cu el, să mergem cu mașina taman până acolo sus alături de el Într-o sâmbătă și să caut locul, să văd dacă nu-mi aduc aminte unde parcaserăm mașina. Și v-ați dus cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
reală mândrie. — Nu s-a plâns niciodată, nici măcar o dată, băiatul ăsta. Are vână de bărbat adevărat. Mai mândru de cât sunt nu pot fi. — Dar nu v-au spus la ce a făcut alergie? repetă carabinierul. — Nu. Și-apoi nerozii naibii i-au pierdut fișa medicală, cel puțin documentele medicale din Germania. Auzind asta, Brunetti și Ambrogiani schimbară o privire, iar Brunetti Întrebă: — Știți cumva dacă Foster a găsit locul acela? — N-aș putea spune. A fost omorât la două săptămâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Alege tu locul și sună pentru o rezervare. Orice restaurant vrei. — Al Covo? Cu bărbăție, Brunetti nu se crispă la cât știa că avea să-i coste. Mai Întâi, pantofii, iar acum cina la Al Covo. Mâncarea era grozavă; la naiba cu cât costa. Zâmbi. — Fă o rezervare pentru opt treizeci. Și Întreabă-i pe copii dacă nu vor să vină și ei. În definitiv, era un om căruia i se dăduse viața Înapoi În după-amiaza aceea. De ce să nu sărbătorească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
supradoză de droguri, poate? Am auzit că se-ntâmplă astfel de accidente, mai ales la tineri. Nu, n-a fost o supradoză de droguri. A fost ucis. — O, Îmi pare rău să aud asta, dar se pare că sunt a naibii multe crime pe-aici, nu-i așa? Zâmbi la mica sa glumă și Întrebă: — Și-a fost, În cele din urmă, răspunzător pentru jaful de aici? — Există dovezi care-l leagă de el. Viscardi Își Îngustă ochii, fără-ndoială intenționând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

nu e corect. Numele meu nu e Yogi. Vorbește mai tare, Yogi! l-a rugat Lotti din față. Nu te auzim! —Numele meu nu e Yogi, a behăit Hugo. Numele meu e Hugo - Hugo Fine. Fir-ar al dracului! De ce naiba nu rămăsese el în bar și nu-și ignorase mobilul? Amanda îl sunase tocmai când își ducea paharul cu bere la gură. Voia să știe de ce nu se afla la cursul prenatal. —Yogi, am înțeles că v-ați mutat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
bine, el nu era deloc încântat să fie acolo. Se opusese cu ferocitate ideii ei de a părăsi Londra și de a se muta la țară. Citadin până în măduva oaselor, Hugo era terifiat de noțiunea de spațiu pierdut la mama naibii, cu nopți întunecate și tăceri îngrozitoare. Dar, odată ce rămăsese însărcinată, Amanda insistase că viața ei citadină se încheiase. Soluția de compromis o reprezentase Bath-ul. Pe lângă faptul că se afla la jumătatea drumului dintre marele oraș și ruralitatea deluroasă, mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Neil era la fel de instabilă ca și firma lui. Despre care Hugo a descoperit curând că era înglodată într-o lipsă de idei egalată doar de lipsa de ambiție. Iar acum se împotmolise și el în firma asta. S-o ia naiba pe Amanda fiindcă-l obligase să se mute aici. Și să-l ia naiba și pe el fiindcă îi dăduse voie Amandei să facă asta. Apoi Hugo a revenit la discuția de la curs. Sigur, le spunea Amanda celor din clasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
că era înglodată într-o lipsă de idei egalată doar de lipsa de ambiție. Iar acum se împotmolise și el în firma asta. S-o ia naiba pe Amanda fiindcă-l obligase să se mute aici. Și să-l ia naiba și pe el fiindcă îi dăduse voie Amandei să facă asta. Apoi Hugo a revenit la discuția de la curs. Sigur, le spunea Amanda celor din clasă, e evident că Bath-ul e puțin cam în urmă față de Londra. Dar nu stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
a aplecat peste masă, oferindu-i lui Alice o perspectivă privilegiată asupra decolteului ei. — Uite ce e, fetițo, a scuipat ea, tu înțelegi cu cine ai de-a face aici? Eu sunt ziaristavedetă a Intercorp-ului, OK? Iar tu cine mama naibii ești? Ești o hârțogară fricoasă, lingușitoare și leneșă de la nenorocitul de departament juridic, asta ești! Care ți-a salvat pielea de mai multe ori decât ai mâncat mâncare caldă, s-a gândit Alice turbată. Și-a sufocat impulsul să arunce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
într-o dimineață, fluturându-i cea mai recentă scrisoare de amenințare din partea avocaților actorului. —Fac tot ce pot. Păi, fă mai mult. Alice s-a supărat. Fir-ar al dracului! Ea chiar făcea tot ce putea. Dar, până la urmă, de ce naiba se mai obosea? Unde era distracția? Ce sens avea totul? Chiar își dorea șeful ăsta? Sau serviciul ăsta? Sau orașul ăsta? Acel apartament elegant, minimalist, neipotecat, chiar și așa, cu poziția lui de invidiat de lângă Central Park? Șirul gândurilor pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
mai mult pe ceea ce trebuia să rezolve, cu alte cuvinte, dacă și-ar fi făcut treaba ca la carte - și-a spus Amanda - atunci eu n-aș mai fi în rahatul ăsta. S-o ia dracu’! Ducă-se la mama naibii! Amanda a închis ochii și și-a permis ca, preț de câteva minute, să-și imagineze o întreagă varietate de modalități dureroase în care șefa de la departamentul juridic ar fi putut să moară. Însă nici una dintre modalitățile imaginate de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
vine vorba de vechile ciu-ciu-uri, a zâmbit Hugo. Le umblă locomotivele prin creieri. Transformați casa asta într-o proprietate de lux și-ați dat lovitura. Ochii omului-nevăstuică străluceau de încântare. —Aveți dreptate. Piața celor care urmăresc trenurile. Fir-aș al naibii! La asta nu mă gândisem. Și-a frecat mâinile. Se poate face o avere, i-a spus el lui Hugo sclipind de fericire. —Da-aa. Dar trebuie să vă mișcați repede dacă vreți să faceți avere, i-a replicat Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ceva de genul unui suc organic de morcovi? a întrebat o voce pe care Hugo a recunoscut-o. Lui Hugo i s-a întors stomacul pe dos. Era imposibil. Doar ăștia aleseseră să nască acasă, nu? Și-atunci ce mama naibii căuta el aici? Hugo a continuat să fixeze cu încăpățânare fundul paharului de cristal în care i se servise whisky-ul. —Suc de morcovi? a repetat barmanul surprins. Nu crid, tomnule. Păi, atunci apă? Era limpede că mușteriul era pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ai ascuns, frumosule? — Am fost ocupat, i-a răspuns Hugo scurt. Cu copilul, presupun. Laura s-a așezat încrucișându-și picioarele îmbrăcate în ciorapi negri, a scos la iveală un pachet de țigări și și-a aprins una. Să dea naiba, dar să știi că te invidiez, i-a spus ea Amandei. Fergus n-ar face ceva pentru Django nici picat cu ceară. —Django? a repetat Hugo. —Ce nume minunat; ești foarte isteață, a exclamat Amanda. Oricât de straniu ar suna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-se în sus, pe scări, către baie. La Fitzherbert Place, lucrurile nu mergeau deloc bine pentru Hugo. De exemplu, în dimineața de față. Amanda intrase ca o furtună în baie și, Crăciun sau ne-Crăciun, făcuse o criză. — Ce mama naibii ai tu impresia că faci? a întrebat ea. Îi schimb scutecul lui Theo, a răspuns Hugo supărat. Ție ce ți se pare că fac? — Mi se pare că mi-ai luat nenorocita de cremă de față! a urlat Amanda înșfăcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
de granița unui simplu flirt. Ceva implorator și disperat. Din cauza surprizei, Hugo s-a oprit. —Te rog? a spus Laura cu o voce slabă. —Of, bine atunci. Cuvintele îi ieșiseră din gură înainte să le poată opri. Dar ce mama naibii? Întârziase deja destul de mult. Măcar s-o facă lată. În plus, era obligat față de ea. Datorită nenorocitului ăluia de cărucior sabotor. Iar dacă bea acum o cafea cu ea, însemna că nu mai trebuia să bea una în viitor. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
către mormanul de cărți de lângă Hugo. — M-am apucat de studiu, a mărturisit Hugo spăsit. Soția mea e, ăăă, plecată momentan. Eu am rămas la cârmă și, sincer să fiu, nu mă descurc prea bine. Fir-ar al dracului! De ce naiba pomenise de Amanda? Fața lui Alice s-a crispat. —Trebuie să plec, a spus ea tăios. —Și eu. Ei bine, Hugo încercase. Dar era limpede că Alice nu voia ca ei doi să fie prieteni și, în fond, de ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
nu te poți aștepta la mai mult... a lucrat pentru o revistă glossy..., a fost tot ceea ce Alice a putut să audă. Dar i-a fost de-ajuns. În dormitor, și-a luat fetița în brațe. Ardea de indignare. Cum naiba își permitea? Nu putea să se scuze pretinzând că trebuia să salveze aparențele în fața colegilor. El era soțul ei și trebuia să-i fie loial, în primul rând, ei. Și Rosei. Teama de separare de azi e mai rea decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
trupul lui Alice se răspândea acum o senzație minunată. Și-a dat seama că trecuse foarte multă vreme de când nu mai simțise că un om are nevoie de ea, că sfatul și părerea ei contează pentru cineva. Fir-ar al naibii! a sărit ea dintr-odată. Hugo a clătinat din cap resemnat. Nu te pot condamna că spui asta. O merit. Nu, vreau să spun fir-ar al naibii, uite cât e ceasul! a zis ea arătându-i încheietura. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ea, că sfatul și părerea ei contează pentru cineva. Fir-ar al naibii! a sărit ea dintr-odată. Hugo a clătinat din cap resemnat. Nu te pot condamna că spui asta. O merit. Nu, vreau să spun fir-ar al naibii, uite cât e ceasul! a zis ea arătându-i încheietura. Trebuie să plec. Îmi ia o veșnicie ca să mă întorc cu autobuzul. —Cu autobuzul? Hugo era uluit. —A, da, sigur. Voi nu mergeți decât cu transportul în comun, a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]