5,149 matches
-
din timpul războiului civil. La sfârșitul celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut, Armata Roșie a participat la mai multe acțiuni militare: În al doilea război mondial, Armata Roșie a fost principala forță militară care a luptat împotriva Germaniei Naziste. După război, armata sovietică a ocupat partea răsăriteană a Germaniei și un număr de state din Europa Centrală și Răsăriteană, țări care au devenit state satelit în blocul sovietic. Uniunea Sovietică a fost singura superputere care putea rivaliza cu Statele Unite
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
lucru dovedit în primul rând în războiul fino-sovietic din 1939 -1940 și mai apoi de înfrângerile de la începutul invaziei germane din al doilea război mondial. Temându-se de uriașa popularitate a Armatei Roșii după victoria în conflagrația mondială împotriva Germaniei Naziste, Stalin l-a îndepărtat pe eroul de război, mareșalul Gheorghi Jukov și și-a asumat toate meritele pentru salvarea țării. După moartea lui Stalin din 1953, Jukov a reapărut pe scena politică a Uniunii Sovietice în rolul de sprijinitor de
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
la acceptarea unui armistițiu pe 13 martie 1940. Ca urmare directă a agresiunii sale, Uniunea Sovietică a fost a fost exclusă din Liga Națiunilor pe 14 decembrie 1939. Pactul Molotov-Ribbentrop din august 1939 a stabilit relații de neagresiune între Germania Nazistă și Uniunea Sovietică, iar un protocol secret stabilea că Polonia și statele baltice vor fi împărțite între cei doi semantari. În timpul invadării Poloniei din 1939, cele două puteri au atacat, ocupat și împărțit Polonia, iar în iunie 1940, URSS a
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
atacat, ocupat și împărțit Polonia, iar în iunie 1940, URSS a ocupat Estonia, Letonia și Lituania și Basarabia. Armata Roșie a avut puțin timp la dispoziție să corecteze numeroasele deficiențe relevate de bătăliile războiului de iarnă mai înainte de declanșarea atacului nazist de pe 22 iunie 1941 (Operațiunea Barbarossa). Slabele performanțe ale Armatei Roșii din timpul războiului de iarnă cu Finlanda l-au încurajat pe Hitler să ignore termenii pactului de neagresiune (pactul Molotov-Ribbentrop) și să declanșeze atacul prin surprindere. În primele etape
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
a transporturului blindat BMP-1, primul astfel de vehicul din lume destinat infanteriei. Toate inovațiile și modernizările aveau să-i asigure armatei sovietice forța necesară pentru dominarea Războiului Rece. Numeroase efective ale Armatei Roșii care luptaseră pentru eliberarea Europei de ocupația nazistă au rămas în țările în care au ajuns și după capitularea Germaniei. Conștient de vulnerabilitatea Uniunii Sovietice în cazul unui atac occidental, Stalin a folosit această ocupație militară pentru a înființa state satelit, zone tampon între Germania și Uniunea Sovietică
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
în plus, țara a câștigat un uriaș capital de simpatie internațională. Tratatul de pace de la 15 martie a oprit preparativele franco-britanice de trimitere de ajutoare Finlandei prin nordul Scandinaviei (Campania aliată din Norvegia) și a stânjenit, de asemenea, accesul Germaniei naziste la rezervele de minereu de fier suedez. Invaziile germane ale Danemarcei și Norvegiei de la 9 aprilie 1940 (Operațiunea Weserübung) au îndreptat atenția mondială către luptele pentru controlul Norvegiei. ("talvisota" în limba finlandeză) a fost un dezastru militar pentru Uniunea Sovietică
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
finlandez să accepte cedarea unei zone care să asigure o apărare mai eficientă a orașului-leagăn al revoluției bolșevice. Cea mai mare parte a anului a trecut cu discuții sterile. În același timp, situația politică din Europa s-a înrăutățit. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au semnat, pe 23 august 1939, Pactul Molotov-Ribbentrop. Pactul de neagresiune sovieto-german conținea și clauze secrete prin care țările Europei Răsăritene erau împărțite între cei doi semnatari. S-a căzut de acord ca Finlanda să devină parte
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
voluntari din alte țări. Corespondenții străini din Helsinki au scris și câteodată au exagerat. relatând despre succesele și ingeniozitatea finlandezilor în luptă. Suedia, care se declarase națiune nebeligerantă în loc de țară neutră (așa cum a fost în anii de luptă dintre Germania Nazistă și Aliați), a contribuit cu furnituri militare, bani, credite, ajutoare umanitare și aproximativ 8.700 de voluntari la lupta finlandezilor împotriva agresorului sovietic. Poate mai important decât restul contribuțiilor suedeze au fost piloții voluntari veniți din această țară, care au
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
de o importanță vitală pentru producția sa de război. Dacă trupele britanice ar fi încercat să oprească exportul suedez de mineru de fier către Germania, regiunea ar fi putut să devină teatru de război pentru armatele Aliaților și ale Germaniei Naziste. Drept consecință, Norvegia și Suedia au refuzat să acorde dreptul de tranzit. Doar după război a ieșit la iveală că ordinele date comandanților expediției aliate impuneau evitarea angajării în conflicte armate cu trupele sovietice. Planul inițial franco-britanic spera să ocupe
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
ca prim-ministru pe Per Albin Hansson, a respins cererea franco-britanică de trecere a trupelor pe teritoriul țării. Deși Suedia nu s-a declarat neutră în "Războiul de Iarnă", era țară neutră în războiul care implica Franța, Marea Britanie și Germania Nazistă. Dându-le drept de tranzit trupelor franco-britanice, guvernul suedez a considerat că ar fi încălcat legile internaționale ale neutralității. Cabinetul suedez a decis să respingă cererile finlandeze pentru desfășurarea de trupe regulate suedeze pe teritoriul Finlandei și, de asemenea, a
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
Sovietice. Timoșenko era un militar competent, tradiționalist, care totuși era conștient de necesitatea urgentă de modernizare a Armatei Roșii, care urma să facă față, așa cum se aștepta toată lumea la vremea respectivă, mai devreme sau mai târziu, formidabilei mașini de război naziste. Înfrângând rezistența unor responsabili militari mai conservatori, el a inițiat procesul de mecanizare a Armatei Roșii și a crescut semnificativ producția de tancuri. El a introdus o disciplină mult mai strictă, inspirată din tradițiile armatei țariste. Când al treilea Reich
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
sovietice au reușit să străpungă foarte bine apărata linie Mannerheim la începutul anului 1940. Întregul istm Carelia a devenit parte a URSS-ului, conform prevederilor Tratatului de pace de la Moscova. În 1941 a izbucnit al doilea război mondial, și Germania nazistă a invadat Uniunea Sovietică („Operațiunea Barbarossa”). În același timp s-a deschis frontul Războiului de Continuare, un nou război fino-sovietic (considerat de istoricii ruși doar un front secundar al celui de-al doilea război mondial). La început Finlanda, sprijinită de
Istmul Carelia () [Corola-website/Science/302355_a_303684]
-
noiembrie 1939 până în ianuarie 1940, dar, din cauza incompetenței sale, Armata Roșie a suferit pierderi mari. Nikita Hrușciov avea o părere foarte proastă despre Voroșilov, pe care îl caracteriza drept "cel mai mare sac cu rahat din armată". După declanșarea invaziei naziste a Uniunii Sovietice din iunie 1941, Voroșilov a fost numit comandant al frontului de nord-vest, dar, în ciuda bravurii personale - la un moment dat a condus personal un contraatac împotriva tancurilor germane -, a eșuat în încercarea de a preveni încercuirea Leningradului
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
unul din cei mai prominenți comandanți a forțelor armate germane ("Wehrmacht") în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. a atins toate gradele militare posibile, până la rangul de Mareșal (în germană, "Generalfeldmarschall") în 1942, cu toate că nu a fost membru al Partidului Nazist. Nemulțumit de planul de atac al Franței al OKH în "Fall Gelb", care relua "Planul Schlieffen" și concentra planul atacului pe aripa de nord (prin Belgia și Olanda) și la care francezii și englezii se așteptau, Von Manstein a dezvoltat
Erich von Manstein () [Corola-website/Science/302361_a_303690]
-
franceze și Corpul Expediționar Britanic concentrate în nord, în Belgia și Flandra, așteptând un atac similar cu "Planul Schlieffen" și deci o reeditare a Primului Război Mondial. Paternitatea acestui plan de operații a fost destulă vreme în dispută, din cauză ca propaganda nazistă l-a prezentat pe Hitler ca fiind creatorul Sichelschnitt. O discuție excelentă pe marginea acestui subiect se face în lucrarea "Blitzkrieg-Legende. Der Westfeldzug 1940", a istoricului militar Karl-Heinz Frieser, a cărei versiune în limba română a apărut la Editura Militară
Erich von Manstein () [Corola-website/Science/302361_a_303690]
-
Narvik minând apele norvegiene. Dar exporturile de minereu de fier au continuat nestingherite pe ruta maritimă din Marea Baltica. Dacă Suedia ar fi încercat stoparea exportului de minereu de fier către Germania, ar fi trebuit să facă față unei eventuale invazii naziste. În cercurile guvernamentale suedeze ajunseseră vești despre planurile germane de invazie a țării, dar, pe de altă parte, trebuie spus că Suedia era bine înarmată, iar Germania ar fi trebuit să facă față unui război dificil și cu rezultate incerte
Minereul de fier suedez în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302371_a_303700]
-
sleise efectivele Axei pe frontul de răsărit. În această perioadă a început să devină evident că, în condițiile în care pe frontul de vest se prefigura o debarcare de amploare în Europa a Aliaților occidentali, ere de preferat pentru Germania Nazistă să obțină o pace separată cu sovieticii, mai îninte ca să fie obligată să lupte pe două fronturi. În 1917, germanii construiseră faimoasa linie Hindenburg pe frontul de vest, scurtând lungimea frontului defensiv și crescând în același timp desitatea apărătorilor și
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
cu privire la iminența declanșării atacului german, mareșalul dând ca perioadă posibilă a începerii luptelor 3 - 6 iulie. De luni de zile, sovieticii primeau informații detaliate despre planurile ofensivei de la organizația de spionaj "Rote Kapelle" (Orchestra Roșie), care avea surse în administrația nazistă și în ministrerul aviației lui Hermann Göring. Luptele preliminare au început pe 4 iulie 1943 în sudul regiunii. Armata a 4-a Panzer a încercat să cucerească avanposturile mai înainte de declanșarea asaltului principal pe 5 iulie. În felul acesta, germanii
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
stipulate și condițiile de plecare astfel că în Decembrie 1944 a plecat ultimul eșalon de germani.Din Comună Voivodeasa,au plecat 476 de familii cu 1954 de suflete.După 137 de ani de convețuire pașnică și prosperă cu românii,propagandă nazistă i-a dezrădăcinat pe etnicii germani părăsindu-și gospodăriile chibzuit construite și bine înstăriți luîndu-și cu ei cca.550 Kg din avut,plecînd în necunoscut într-o aventură complet necunoscută..Comună Voivodeasa,astfel depopulata,a fost colonizata din nou de
Voievodeasa, Suceava () [Corola-website/Science/302015_a_303344]
-
au fost națiunile care au luptat contra Aliaților în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cele trei puteri principale ale Axei , Germania Nazistă, Italia Fascistă, și Japonia imperialistă, se numeau "'Axa Roma-Berlin-Tokyo'". În perioada de apogeu, controlau imperii care dominau o mare parte a Europei, Asiei și a Oceanului Pacific, însă cel de-al Doilea Război Mondial s-a încheiat cu înfrângerea lor totală
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
Uniunea Sovietică, mai târziu, în 1941. Germania a fost puterea principală a Axei în Europa și de facto, liderul alianței cu autoritate asupra Pactului Tripartit. Germania a fost condusă de Adolf Hitler și al său Partid Muncitoresc German Național-Socialist ("Partiul Nazist"). Cetățenii germani au simțit că țara lor a fost umilită în urma Tratatului de la Versailles, de la sfârșitul Primul Război Mondial, trebuind să cedeze o parte din teritoriul imperial, fie noii Republici Poloneze, fie coloniile sale. Presiunea reparațiilor de război au afectat
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
prin extindere, să includă Alsacia-Lorena, Austria, Sudeții, și alte teritorii german-populate din Europa. În afară de aceasta, naziștii au scopul de a ocupa teritoriul non-german al Poloniei, Țărilor baltice, și Uniunii Sovietice, de a le coloniza cu germani, ca parte a politicii naziste de a solicita "Lebensraum" (în germană: "spațiu de locuit"), în Europa de Est. Cu remilitarizarea Renaniei în martie 1936, Germania a renunțat la Tratatul de la Versailles. Germania a anexat Austria, mai târziu, în 1938 (operațiunea Anschluss), regiunea sudetă din Cehoslovacia și pe
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
stabilită de către Miklós Horthy. Horthy, care a fost un nobil maghiar și austro-ungar, ofițer de marină, a devenit Regent în 1920. În Ungaria, naționalismul a fost puternic, astfel cum a fost antisemitismul, care a atras naționaliștii maghiari să sprijine regimul nazist din Germania. Nu a fost o dorință de către naționaliștii maghiari pentru a recupera teritoriile pierdute prin Tratatul de la Trianon. Ungaria a atras mai aproape de Germania și Italia, în mare măsură din cauza dorinței comune de a revizui reglementările de pace făcute
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
de pro-germană de maghiari s-au retras spre Italia și Germania, unde au luptat până la sfârșitul războiului. Atunci când a izbucnit războiul în Europa în 1939, România a fost pro-britanică și aliata polonezilor. Cu toate acestea, după invazia Poloniei de către Germania Nazistă și Uniunea Sovietică, și cucerirea germană din Franța și Țările de Jos, România a constatat ea însăși poziția din ce în ce mai izolată în care se afla. Elementele pro-germane și pro-fasciste au început să crească. Pactul Ribbentrop-Molotov dintre Germania Nazistă și Uniunea Sovietică
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
Poloniei de către Germania Nazistă și Uniunea Sovietică, și cucerirea germană din Franța și Țările de Jos, România a constatat ea însăși poziția din ce în ce mai izolată în care se afla. Elementele pro-germane și pro-fasciste au început să crească. Pactul Ribbentrop-Molotov dintre Germania Nazistă și Uniunea Sovietică conținea într-un protocol secret cedarea unei părți din nordul României, Basarabia, Uniunii Sovietice. La 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia și a ocupat și nordul Bucovinei și Ținutul Herța. La 30 august 1940, prin
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]