3,243 matches
-
Dănuț își adu cea aminte de Panoul de Onoare. Uneori venea la ea cîte o prietenă și începea să-i explice ceva. Unele gesticulau, altele dădeau din cap. Ea le privea. Purta bascul alb pe vîrful capului, ceea ce-l înnebu nea pe Dănuț. O vedea mereu îmbrăcată în pionier. Cravata roșie era așezată frumos. Din cînd în cînd, o mai flutura vîntul, dar asta nu-i scădea din frumusețe, dimpotrivă ; apoi, după ce se zbătea un timp în aer, cravata se așeza
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
groapă ce nu putea fi văzută pentru că era acoperită de zăpadă. La indicațiile însoțitorului de a proceda într-un anume fel pentru a putea fi ajutat să iasă la suprafață, copilul îi răspunse: Nu pot, nea Bănică! Multă vreme cuvântul nea nu l-am înțeles pentru că învățătorul nu ne-a explicat că este o prescurtare a apelativului nene (și acesta destul de puțin utilizat în comunitatea în care trăiam). Pentru noi erau familiare formulele de adresare: bădie, moșule, unchiule, domnule. Tot datorită
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Ion Bobeică, acesta m-a vizitat la garsoniera unde locuiam pe vremea aceea, în 1986, ca să-mi vadă lucrările. Trebuia să fac o expoziție personală, de fapt personală în trei, împreună cu încă doi pictori, cu regretatul pictor Anton Ion, zis nea Toni, un maior de miliție ieșit la pensie, din păcate decedat înainte de revoluție, foarte talentat, dar nu era pictor naiv, al doilea pictor fiind Romică Lăzărescu, mare revoluționar, dar plecat din țară după 1989, în prezent nemaiștiind nimic despre el
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vedeam de fiecare dată când mergeam în vizită la nașii mei. Toată noaptea am călătorit, schimbând câteva trenuri până la gara Câlnic unde am ajuns spre dimineață. La Câlnic am fost așteptați de un alt coleg de-al cumnatului meu, care nea însoțit, de data aceasta, până la Lonea. Îmi amintesc că am trecut prin Caransebeș, Băuțar, Subcetate, Simeria, Petroșani. La Petroșani am schimbat trenul. De data aceasta era un tren obișnuit pentru mine, semăna cu cele care circulau și la noi, cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
copiem, viața noastră e în continuare fără sare și piper, că nu avem abdomenul mai suplu și pectoralii mai vânjoși, că soția sau iubita nu arată ca soțiile sau iubitele lor. În România, singura fabrică veritabilă de vedete este televiziu nea. În alte părți, mai există Hollywood sau Broadway. Acolo vedetele sunt recrutate și din lumea filmului, a muzicii sau a teatrului. Ba mai mult, și unii scriitori de succes pot deveni vedete. La noi, industria filmului nu există, teatrul nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
televiziuni, care lucrase din greu înainte la impunerea lui ca figură publică: Prima TV, unde Piedone a fost „abonat“ mult timp. Cealaltă dimensiune a activității propagandistice a Antene lor e lupta împotriva lui Traian Băsescu. De ani de zile, rațiu nea de-a exista a Antenei 3 este dărâmarea președintelui, împotriva căruia își concentrează tirul zilnic toate emisiunile din grila postului. Rezultatul? Traian Băsescu a fost reales președintele României în decembrie 2009. E adevărat, acum procentele lui sunt diminuate, dar e
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
jumătate de oră, cum sfârâie mititeii pe grătare. Sintagma „au încins grătarele“ a fost laitmotivul zilei. Oamenii erau întrebați cum se distrează și ei răspundeau „Bine“; sau cum e la iarbă verde și ei răspundeau „Frumos, aer curat!“. Realitatea TV nea anunțat în repetate rânduri, ca nu cumva să uităm, că „românii știu să se distreze“: „Românii știu să se distreze, iar astăzi au avut prilejul să se relaxeze, să asculte muzică, să mănânce mici și carne, să bea bere și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu majusculă, înainte-mergătorii și întâi stătătorii breslei, de la care orice jurnalist onest e bine să se revendice. Gândițivă, de exemplu, la felul cum cei din TVR îl invocă pe Tudor Vornicu. Tudor Vornicu a făcut televiziune adevărată, de calitate, el nea învățat meserie, suntem cu toții formați la școala lui Tudor Vornicu... Nu punem la socoteală ce mare televiziune se făcea pe vremea comunismului, când încetul cu încetul programul a ajuns să fie restrâns la doar două ore, nici valoarea jurnalistică a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tot felul de tâmpenii, peste care altfel ar fi trecut din viteza telecomenzii.) Invitatul emisiunii era de data asta (o reluare, desigur, de prin luna iunie) Radu Vasile și miam zis: ia să vedem ce mai spune nenea ăsta, care nea condus în vremea aceea, când lumea credea că „renăscuse speranța“? În gura acestui mândru purtător de ghiul și de șosete albe, „asortate“ la pantofi negri, sa uitat cândva o țară întreagă, iar jurnaliștii erau avizi să prindă chiar și cea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
înjurături la greu, dar, de la un moment încolo, îi vedem pe amândoi în mare amor, ca doi porumbei care stau cioc în cioc. În fine, pe Ion Cristoiu îl știm ca făcând parte din neobositul trio antibăsescian Gâdea- Stan-Cristoiu, care nea ofe rit spectacol seară de seară în emisiunea Sinteza zilei de la Antena 3. Orice ar fi zis sau ar fi făcut președintele, cei trei aveau program de șters pe jos cu el. Același tratament îl aveau și Elena Udrea, Elena
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
iar Cristian Popescu, Piedone. Excelentă găselniță, trebuie so recunoaștem! Ce făcea tipul: mergea prin piețe, răsturna tarabele amărâților „care comercia li zau produsele în condiții improprii“ (și îi prezenta publicului ca pe niște afaceriști veroși) sau mângâia pe creștet băbuțe nea jutorate. Mai mare dragul să te ia un asemenea personaj sub aripa lui încăpătoare... De la comerțul stradal, Piedone șia extins apoi raza de acțiune. A ajuns chiar și prin unele județe ale țării să se intereseze, de exemplu, de soarta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
STUPCANU un stilou «Parker» și mi-a încredințat suma de 500 franci francezi cu rugămintea de a-i folosi la Paris și a remite contravaloarea lor de 1000 lei când mă voi întoarce în țară tot lui DOINA STUPCANU“ (Mih nea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu [ed.], op. cit., p. 758). Moartea Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu s-a produs la penitenciarul spital Văcărești, la o dată care nu se poate stabili cu exactitate - probabil pe 7 iunie 1960. A fost aruncată în cimitirul închisorii, într-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că am crescut mult de atunci, că sunt o femeie puternică, am o carieră de succes și nu am nimic de demonstrat nimănui... simt că mă micșorez înapoi. Că mă transform din nou în fata insignifiantă, ca un fulg de nea, care n-avea niciodată replică pentru una ca ea. — Rebecca! zice, privindu-mă extrem de amuzată. Măi, să fie! — Bună, Alicia, spun și mă sforțez din răsputeri să îi zâmbesc amabil. Ce mai faci? — Auzisem că lucrezi într-un magazin, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sovietice” <endnote id="(798, p. 46)"/>. Propaganda comunistă a creat portretul-robot al unui „nou evreu”, sovietic („cu pumnii mari și dinți puternici”), un mutant cu caracteristici fizice, psihice și morale diferite de cele ale „vechiului evreu”, de stetl. De aseme nea, chiar și după Întemeierea statului Israel, aceeași propagandă a Încercat să creeze imaginea unei noi „patrii evreiești”, a unui „nou Sion” : „Acolo [În Birobidjan] este apă și soare. Sunt păduri Întinse, pământuri fertile, minerale din abundență”, prezenta N.S. Hrușciov În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
confesiunilor matrimoniale ale Nastasiei, Alexandrescu a decis să facă o confruntare Între cei doi dar, mare surpriză: „Am adusu apoi În fața noastră pe individu trimesu sub numele Costachi Criste și punândui Întrebarea dacă Îl recunoaște că este soțul ei, numita nea arătat că nul cunoașce deloc pe acest individu și că omul nu are nici o asemănare cu bărbatul ei fiind că bărbatul ei este de statură mai corpolentă și cu ochii negri iar acesta are ochii albaștri. Acest individu la declarațiunea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
suntu bărbatul tău”. Sigură pe ea, Nastasia Criste a susținut În continuare că nu-l cunoaște pe cel din fața ei așa că lucrurile au luat-o iarăși razna: „Lam Întrebatu iar pe individu dacă el este Costachi Criste la cari nea răspunsu că se numește Grigori Topală și este de locu din Rusia”. După ce, probabil, s-a scărpinat bine sub chipiu, polițaiul continuase astfel: „Văzând că acest individu trimes sub numele Costachi Criste poartă numele de Grigori Topală și că este
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
că era acuzată pe nedrept și acum îmi mulțumea îmbrățișându-mă ca pe un adevărat părinte... Sau, mulți ani după această întâmplare, într-un loc deschis, în văzul lumii, o bătrânică cu tâmple argintii - că ale mele, erau albe ca neaua, mă sărută cu un sărut amânat timp de cinzeci de ani, tot pe motiv că tare mai eram bun ca om și profesor! Sigur, m-a flatat această afirmație și m-a bucurat nespus de mult, fiind un adevărat balsam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
teatrul și schițele lui Caragiale a căror actualitate e frapantă și care reprezintă cea mai fidelă transpunere literară a maiorescienelor «forme fără fond». Oglinda unei Românii nu tocmai serioase, care se joacă cu formele europene (precum «conu’ Leonida» cu «reacțiu- nea» și cu «revoluția»). România, neserioasă ? Este și asta o posibilă caracterizare.” Sau într-o altă formulare în ediția a doua a aceleiași cărți în chip de concluzie la la înregistrarea unui fapt identitar și anume tensiunea dintre fond și formă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a proteja tânăra republică și Prezidentul, cele două figuri ale autorității. Prezidentul este o figură ștearsă, anecdota finală ni-l redă în postura complet inofensivă a unui peripatetician lipsit de motivație politică. De la Stan Popescu se așteaptă să mențină ordi- nea, de la Prezident să țină un discurs, ceea ce acesta și face. Bravul Stan Popescu este unul dintre cei 1000 ai lui Garibaldi, „vrăjmaș jurat al tiranilor și frate pasionat al poporului”. Figura grandioasă a polițistului este sculptată la scara monumentală a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vorba și acolo - criticul nu vede în Caragiale dramaturgul capabil să creeze „Avarul” sau „Mizantropul”, pentru că nu este constructiv, ci disolutiv prin caricatură, vervă, rizibil. Radu Stanca va încerca să demonteze tocmai această opinie, dialogul cu Ion Negoițescu relevând tensiu- nea ideatică care există între membrii Cercului. Întâlnirea lui Radu Stanca cu comedia lui Caragiale precum și considerațiile lui Ion Negoițescu privitoare la opera dramatică a acestuia constituie turnesolul prin care se poate decela identitatea cerchistă pusă destul de rigid și chiar abuziv
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vârfuri obraznice și totodată timide. Ce lume o fi aici? Ce lume... Ce frumos este. Și ce albastru totul! și ușor... Printre marea de nori se mai deschide câte-un ochi de pământ în jos, cu brazi și iarbă, cu nea și puncte ce-mi închipui a fi case unde acum cineva vorbește, râde, muncește sau plânge, sau speră... În nici un caz nu se gândește că nu are carne sau că leușteanul s-a scumpit pentru că a crescut prețul dolarului. O
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
moștenit de la părinți respectul față de biserică (nu și față de unii slujitori ai ei) și, fără să fiu un "habotnic", mă aflam de când mă știu într-o amabilă comuniune cu Cel de Sus, că... "nu se știe"! La Madrid, vorba lui Nea Iancu, aveam, n-aveam treabă, duminică eram la biserică, slujbele țineau cu ceasurile și trebuia să rămân până la sfârșit, când dascălul trecea printre credincioși cu un coș în care se adunau bani "pentru cei năpăstuiți", eu fiind obligat să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îndepărtat"! Unica prezență a unui demnitar român a fost aceea a ministrului culturii, Ion Caramitru. Îl cunoșteam de 20 de ani, fusese la Berlin cu Teatrul "Balandra" după scandalul cu "Revizorul", îi stătusem alături la Cimitirul "Bellu" la înmormântarea lui "Nea" Tomiță Caragiu, fusesem împreună la Bienala de la Sao Paulo în 1991 cu "Hamlet". Aveam să ne întâlnim la Aeroportul "Charles de Gaulle" din Paris, amândoi cu aceeași destinație Montevideo. Eu mă întorceam "uns" ambasador, el în calitate de candidat al României la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deși ce plutesc lin așternându-se peste acoperișuri, peste turlele bisericilor, peste zăplazuri, îngropând Suceava sub un lințoliu alb, gros, tăcut de omăt. Ștefan ia de pe pervazul ferestrei o mână de zăpadă și o face bulgăre. Privește roiul fulgilor de nea și întreabă încet, cu teamă: Câți, Șendreo? Șendrea tace, se codește, tușește... Câți, te-am întrebat? Șendrea mai tușește și, în cele din urmă, răspunde cu sfială: Aproape zece mii... Ștefan tace, privește în gol... Bulgărele de zăpadă se sfarmă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]