3,535 matches
-
viitorul (comunismul), dar și pentru a stabili atât de necesara conexiune dialectică între trecut, prezent și viitor. Pentru romantici însă, "trecutul are valoare prin simplul fapt că este o negație a prezentului", ceea ce nu echivalează totuși cu o retragere în "neant, ci într-o realitate", imanentă, "pe care o idealizează" (Râmbu: 2001, 25). Se observă aici anumite tangențe între conceptul de realitate prezentă a romanticilor, respectiv cea a leniniștilor. Ambele sunt imanente, nu transcendente, și ambelor li se dedică o doză
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
noastră. Avem liberatea de a construi în noi înșine cu ajutorul simbolurilor primite ca unelte de venerare a adevărurilor perene, un templu ale cărui coloane trebuie să le înțelegem și cu ale cărui elemente suntem datori să ne contopim. E clopot neantul sau e piramidă 33 De tânguie în sine destinul unei lumi Problema însă nu e forma sa de crisalidă Ci ceea ce în invizibil ne face ca să fim mai buni. Plină de ispite lumea, infamă, contopită Cu o credință oarbă-n
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tânguie în sine destinul unei lumi Problema însă nu e forma sa de crisalidă Ci ceea ce în invizibil ne face ca să fim mai buni. Plină de ispite lumea, infamă, contopită Cu o credință oarbă-n miracol și minuni E clopot neantul sau e piramidă De tânguie în sine destinul unei lumi. Vezi, frate, numai în unire ridică Templu luminii, temple lipsite de minciuni. Nu poți să fii maestru la o adică De nu-ți pui întrebarea-n oculte comuniuni: E clopot
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau e piramidă De tânguie în sine destinul unei lumi. Vezi, frate, numai în unire ridică Templu luminii, temple lipsite de minciuni. Nu poți să fii maestru la o adică De nu-ți pui întrebarea-n oculte comuniuni: E clopot neantul sau e piramidă? Cel mai important element din creație, din arhitectura acestui univers e omul și mai ales omul ce dorește cunoașterea și se lasă condus de ea întru cunoașterea luminii. Când învățăcelul va fi gata, va apărea Maestrul. Iată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cer. Vagoanele în bezna clipei de sublim, măreață, Fotonicele șine leagă astrele-n eter Nici seară nu mai simt, nici dimineață În trenu-n care par un singur mesager. Alunec timp în spațiul fără viață; Doar răsuflarea fetei cu ochii de neant o sper; Ți-e trupul vânt, mișcarea ca de ceață Și trenul curge, plutirea mea din cer: Nici seară nu mai simt, nici dimineață 317. Transformarea apei în vin, hrănirea mulțimii cu câteva pâini, transformarea lucrurilor, alchimia spiritului, dezvoltarea puterii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cerceta închisoarea, cu palpări în același timp oarbe și văzătoare, și părea o mână care m-ar crea; până în acea clipă n-avusesem vedere și iată că deodată vedeam. Sub degetele ce se plimbau pe chipul meu îmi apăreau din neant buzele și obrajii, iar pe măsură ce această atingere cu infinit de infime atingeri se extindea, dobândeam un chip, un tors ce respira, chemat la existență prin acest act simetric de creație pentru că și eu, cel creat, cream la rândul meu și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui homo faber desăvârșind în uman creația Domnului Nichita Stănescu a și teoretizat-o. Poetica bardului de la Mircești depășește deci imitatio naturae integrându-se prin construcția cunoașterii la revelația realității acolo unde limitele teoriei și ale praxisului se îmbină în neantul interior nereflectându-se ci tranzitând într-o acceptare a mesajului în marea sa trecere: În ceasul trist de noapte apriga furtună/ Pe marea tulburată săltând din val în val,/ Se-nalță, se lățește și vâjâie și tună/ Zdrobindu-se de mal
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Puterea mitologică, un univers pierdut pe pământ la capătul civilizației renaște să domine acel unic, ființa cosmică aflată pretutindeni. Dragostea care se refuza universului lui Eminescu se desfășoară indiferent între care spirite imateriale ce sălășluiesc acolo, chiar și între ruinele neantului: "Saturnii morții în asfințit învie/ În cimitir de stele-aud libații". Într-o liniște tainică poetul trece peste apele cele mari, călătorind în sine, "la cerul negru steaua mea se-ascunde / Doar o presimt și nu o descifrez / Ea, cheia tainelor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
își desăvârșesc purificarea în spiritualitatea astrală: "omul, aflat în această stare se mișcă mai repede ca însăși lumina. Osiris este acela care relevă în om principiul spiritual cel mai elevat, Atma (Ka)" (Emile Brehier). Forța noastră vitală se prelungește cu neantul, yin și yang se întrepătrund, unindu-se cu Cerul. În Reflecțiile asupra vieții de după viață, Raymond A. Moody Jr., descrie clipele de dincolo ca pe niște revelații. Viziuni ale Cunoașterii: "pentru o clipă am știut toate secretele, tot înțelesul universului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins/ În nevedere astre ne-ncetat coroana șoaptei pe frunte mi-o așează;/ Pe-aproape stai, din aripi, am descifrat o rază.// În deget poartă duhul înnobilând neantul pe ochii tăi a prins/ Inelul din metale, clipa măiastrei umbre planetare a-nvins/ Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins.// Așa, din perle-adâncuri în scoică ți-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
creat lumea în întregul ei material și spiritual. Dar cum nimic nu se face din nimic, iată cum expune Cabala principiul noetic spiritul este necreat, etern, inteligent, sensibil și cuprinde în el principiul mișcărilor. Deci materia nu a ieșit din neant, însă ea nu-și datorează originea substanței pe care ne-o arată. A fost deci creată din energie, din informație, deci din Cuvânt. Lumea este născută în Dumnezeu, fiind considerată ca și însuși Dumnezeu. Cu cât ființele sunt mai apropiate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de ce poeții de har se integrează în Alfa și Omega, în cristicul mântuitor cosmic. Cosmosul, ca loc de întrepătrundere noetică, e al nostru, suntem ai lui. Să nu uităm că omul a fost creat să duhovnicească și să poetizeze acest neant deopotrivă al divinității și al poesiei. Spectacolul cosmic prezent ca o liturghie la Maxim Mărturisitorul, la Hans Urs von Balthasar devine o înfiorare, o beție de iubire și frumusețe, de poesie la Ungaretti, Holderlin, Trackl, Blaga, în Miorița. Acest spectacol
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Flacără singură, sunt singur 444, iată focul simbol în regatul liric al marelui nostru poet. Banville povestește că, după ce i se stingea lumânarea lui Camoëns, el continua să scrie poemul la lumina ochilor pisicii sale445, având acces la propriul său neant. E iluminarea geniului. Licuriciul își stinge lumina îndată ce se teme, așa și omul în inițierea sa [...] sau cum spune Novalis: Arborele nu poate fi decât o flacără înflorită, omul o flacără vorbitoare, iar animalul o flacără rătăcitoare. Lumina flăcării este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
perla, mnemocăruța clipelor stelare. Azi, norii romboizi, galbene cuburi s-au retras orânduindu-se în sfere. Primește-ți puterea, adâncă blândețe și coboară gândul adânc. Se-nvârtesc odată cu noi cele douăsprezece pietre, cele douăsprezece suflete arzând, hrănind cu măreția lor neantul. La capătul fântânii, de aici, de jos azi, norii romboizi, galbene cuburi 453 s-au retras orânduindu-se în sfere. Ascultă-le cântecul cu ce poți tu să-l asculți îngânând universul...454 Rombul mai este și un instrument sacru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
autoritatea strămoșilor pretindea că universul a fost creat ca rezultat al cuvântului Marelui Arhitect al Universului. Putem face comparația cu teoria Big Bang a genezei universului, dacă ne imaginăm pentru o clipă că universul în explozie putea fi auzit de neant. Susurul radiațiilor remanente după un astfel de eveniment, imediat după Big Bang se mai poate percepe și azi de aparatura radio a astronomilor, un sunet cosmic mai străvechi decât orice putem noi închipui și cunoaște. De la sunetele vocii mamei receptate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și discursul cu voce înaltă este mai semnificativ 469. Și ne întoarcem din nou în labirint. De câte ori vom mai vorbi despre aceleași lucruri, de fiecare dată vom avea un tâlc nou, un mesaj în plus, o viziune mai clară asupra neantului. Puterea sunetelor muzicale este cunoscută prin excelență de zeci de mii de ani. Ritualurile vieții s-au desfășurat pentru omenire în mijlocul lor. A existat un imbold protoistoric al omului să utilizeze sunetul muzical pentru plăcere, dar i s-a acordat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne couvrait pas le vacarme/ de l-Ocean qui se rapprochait.../ Ta voix avait l-infflexion d-une voix/ d-enfer et le piano n-etait plus/ qu-une ombre sonore. Iată aurora 647, delir al celor șapte culori revărsându-se în vers, unduind imaginația neantului spiritual în interiorul lumii materiale. Sunt lucruri care își caută chipul și numele, lucruri și ființe ale începutului și apocalipsului, dar elemente care îi dau poetului sentimentul supremației sale în raport cu absolutul. Lucruri nenăscute, simboluri netălmăcite sunt aduse în acest sobor al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
me667. Pentru profan somnul este considerat drept cea mai importantă sursă de repaos. Dar, oare, de ce îl intrigă și îl tulbură acest univers straniu care-i îndepărtază controlul gândirii și îi șterge atmosfera existenței cotidiene? Poate pentru că se aseamănă cu neantul în care apar iluminațiile diafane ale raiului într-un amalgam de întuneric pătruns de fulgurațiile coșmarelor. În fața tăriilor nedescifrate ale naturii, oamenii au exprimat în simboluri divine până și stările lor de mister. Heraclit se întreba: pentru ce în vis
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Thanatos, zeul morții 670, amândoi fii ai nimfei negre a nopții care locuia în Hades. Mnemosyna, fiica lui Uranos și a zeiței Gaea personifica memoria, inițiind veghea și viața. Lesmosyna sau Lethe era zeița uitării, legată de somn și de neant, dând numele său unei ape din infern care avea darul să-i facă pe muritori să uite viața pământeană. În cultul morților se credea că sufletul imaterial scapă de moartea periodică (somnul) a corpului material, călătorind prin tenebre. Plutarh scria
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o pot asculta în nopți de convulsii bântuite/în care port în ochi aprinse flăcări și-n gură spume otrăvite.../ o beznă uriașă, descinsă brusc din cosmosul haotic/himerică mă-nlănțuiește în negrele genuni, despotic/și-ncovoiat sub monstruoasa povară din neantul de nepătruns/eu sufăr fără noimă. O, doar o clipă de-aș dormi mi-ar fi de-ajuns702. Tot Hugo spunea că dacă visezi trebuie să fii mai puternic decât visul, ceea ce mi se pare pertinent, creierul uman având capacitatea de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poate e un fragment din acea lumină primordial dăruită nouă când ne putem separa între oglinzi identitățile. Lumina de ar ști când mi-este somn câte oglinzi am așezat și câte zburătoare diamante pe drumul în spirală, pe ziduri în neant, s-ar revărsa cascade din muntele atlant pe-acoperișul rombic, fantasma unui dom. Și dacă tu ai ști pe unde umblu eu, ascuns printre himere în sfere și mistere redundante prin visul tău și într-al meu când dorm, ai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
l-espace, car l-espace est plénitude puisque l-éther est parout; mais le Vide est figuré par l-espace par les vides relatifs qui manifestent et épuisent, pour ainsi dire, toute la posibilité du Vide, qui, en lui même, est impossibilité769. Vidul reprezintă neantul timpul și spațiul primordial 770. Precum eterul nu e vid ci un spațiu dual al timpului manifestat prin energie, vidul participă la stocarea informației, deci a Cuvântului Logos. Manifestarea simbolică a cuvântului, la fel cu cea vibratorie a undelor percepțiilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Sfânt dăruit omului ca dar mnemic în procesul creației. Începe misterul dincolo de urme,/ acolo unde aerul n-a respirat nicicând/atingere de om// și-mi deschizi în dunele pustiului/ nestatornice semne/limpezimi migratoare/ blestemată lumină, sărutul neantic/din brațele tale;//neantul ne-mpiedică să zărim/ clopotul lumii,/nori din praful cosmic însămânțează/în trupurile noastre galaxii adânci,/prin cratere strecoară nume și chip,/universala stare/din care să coboare o altă zămislire/de oameni neînvinși 771. Între esența divină și creație
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
har divin este cel ce dă viață transmigrării haosului în ordinea lumii. Fii fericit când este haos în tine!775 spune filosoful și noi integrăm Cuvântul în realitatea palpabilă fără a ne desprinde prea mult de cele imaginare. Vid, Haos, Neant, Hău, Abis, fiecare e altceva. Și totuși... Nu locurile și timpul sunt Dumnezeu, care nu este limitat prin nimic. El, etern contradictio in terminis, își manifestă puterea ca unic nimic, vid și extaz, vid și tăcere, haosul metafizic ordonat în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o vedem, și nu e...782. Numai aplecându-ne asupra mesagerului înțelegem cum poetul, menestrel și aed destăinuie secretul din cuget. Și cine știe când se va mai naște Poetul? Peste câte mii de ani natura/ Va scoate iarăși din neant/ Alcătuirea de celule/ În care sufletu-mi visează/ Asemeni unui împărat captiv?// O, frate, tu mai mult decât un frate,/ Replica mea-n eternitate!/ Nu te cunosc și nu mă vei cunoaște/ Vorbele mele scrise-acum/ Vor fi de multă vreme
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]