5,491 matches
-
și pe ei, apoi intrase în casă și făcuse dragoste cu Lucia ore în șir. Bați câmpii. Din nou. Ești un iepure urmărit de un Detectiv deștept, să nu uiți asta. Un iepure criminal, care l-a trimis pe un nefericit agent imobiliar direct sub roțile unui jeep apărut de nicăieri. Chiar se poate spune asta, știi foarte bine. Un iepure care a dorit ca un stâlp de telegraf să se prăbușească exact atunci când era nevoie, totul pentru ca banii din geamantan
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
acordurile melodiei Volare... Își duse mâinile la urechi. Nu pentru că ar fi detestat melodia respectivă, ci pentru că o percepea ca fiind o altă formă de tortură (rafinată) inventată de Magician, inepuizabil atunci când era vorba despre înfipt ace ascuțite în creierul nefericitei victime. Ace, cuțite cu lamă ascuțită sau cine știe ce alte instrumente de tortură extrase la minut din inconfundabilul jobenu. El și Lucia dansaseră pe acordurile melodiei Volare, în seara aceea minunată de vară când se cunoscuseră, încetul cu încetul, după ce ea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-mi demonstreze că Lucia există și nu este doar rodul imaginației sale. Normal că Lucia există, nu contest, chiar am insistat asupra acestui aspect, însă nu face parte din viața ta, așa cum îți imaginezi de ceva vreme, trăind într-o nefericită lume imaginară, bolnăvicioasă, de altfel. Iepurele nostru, doamnelor și domnilor, va ieși din casă și va merge direct la supermarket. Acolo va intra și va striga din toți rărunchii numele Luciei, motiv pentru care anticipăm și transmitem că se va
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mângâie tastatura cu degetele, atunci când are inspirație. Din păcate, în ultima vreme, trebuie să spunem și asta, în pofida tristeții care ne pătrunde, inspirația Scriitorului ratat a plecat pe pustii, s-a dus și nu mai vine, așa că - ca să vezi, domnule! - nefericitul laptop s-a apucat să scrie singur. Mulțumește cerului pentru asta! Sau dă în judecată firma producătoare! - Aiurea. - Gândește-te atunci... - N-am chef. Nu acum, cel puțin. Și crezi că voi sta tot timpulul în poziție de drepți, pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mâna stângă, trase de mâneca parpalacului și își privi ceasul. Apoi duse din nou ziarul în fața ochilor. Era vorba despre unul dintre cotidianele de mare tiraj care apăreau în oraș, iar deasupra titlului sângeriu ce anunța cu litere mari un nefericit accident în care fusese implicat un taximetrist care pierduse controlul volanului era tipărită și data apariției - ziua, luna, anul... Ceva nu era în regulă. Ceasul său arăta o dată și o lună, era chiar sigur că nu se dereglase. Din acest
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
era, în linii mari, ideea viitorului roman din care nu scrisese, însă, decât primele trei capitole, fără a fi pe deplin mulțumit de ele. Creionase, totodată, și portretele (e drept, superficiale) altor personaje implicate, mai mult sau mai puțin, în nefericita aventură a agentului imobiliar - un polițist corupt (inevitabil), o amantă (amanta senzuală și pretențioasă, of course), un interlop care avea pe umăr un tatuaj cu Celine Dion (problema lui, nu avea de gând să explice nimănui de ce interlopul acela dorise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
inutilă. Fiecare om rămâne cu suferința lui pe care o crede absolută și nelimitată. Comparațiile n-au sens, deoarece suferința este o stare de singurătate interioară individuală. -Și, totuși cât venin, câtă otravă este în sufeință. în frământările unui om nefericit, pentru care totul se reduce la neant, și pentru care legea acestei lumi este suferința!.. Da, suferința!.. murmură bătrânul Iorgu cu amărăciune. “-Numai oamenii mediocri trăiesc la temperatura normală a vieții,ceilalți se consumă la temperaturi unde viața nu rezistă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un clocot, blestemul mamei, atunci la despărțire pe peronul gării din Bârlad, îi năpădi mintea. Și plânse amar. ”-Eu nu am dreptul să mă plâng!.. a spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa a spus. Bătrânul Iorgu se trezi din gânduri, ca scuturat de frigurile copilăriei. -De ce mă las dus ca orbul în voia gândurilor?!.. se răzvrăti el. Parcă aș citi alfabetul de la coadă spre cap... să ajung la începutul vieții
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bine să vedem cum a prezentat Doamna Aspazia Oțel Petrescu acel an de pomină (poate la fel de trist ca anii 1938 și 1939): „Parcurgând istoria, din cele mai vechi timpuri, se poate remarca existența unor date fatidice, ani care definesc generații nefericite, ani, borne de hotar Între «Înainte...» și «după ce...». Anul 1948 a fost un astfel de hotar. A fost o generație 1948 Într-o lume care se prăbușea și o alta care Începea să se construiască din ruine. A fost o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
merge duminică dimineața la biserică. Când treceam pe lângă ele În drum spre locul meu preferat din cimitirul de pe deal, pe când se Întorceau de la biserică, schimbam priviri pline de suspiciune și dezaprobare reciprocă. Pentru ele, eu nu eram decât un caz nefericit, o fată nepricepută de la oraș care fusese crescută În ignoranță. Pentru mine, credința lor avea un miros inconfundabil de pipi, tămâie și dinți nespălați. Cartea despre viața lui Kórösi a fost pașaportul către partea nevăzută a lumii, unde babele pătrunseseră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
eu eram fărĂ Îndoială cea mai norocoasă dintre pământence. Știam că, mai devreme sau mai târziu, va pleca Înapoi În Germania și Încercam să privesc lucrurile cât mai detașat. — o să pleci În Germania, o să bei bere și o să fii iarăși nefericit, Îl tachinam eu râzând. Atunci ingrid, care e o femeie practică, o să te trimită pachet Înapoi la mine. — Și tu o să mă primești ? — Bineînțeles că nu. o să fii prea gras și buhăit de atâta bere nemțească. Uneori, după ce făceam dragoste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
merge duminică dimineața la biserică. Când treceam pe lângă ele în drum spre locul meu preferat din cimitirul de pe deal, pe când se întorceau de la biserică, schimbam priviri pline de suspiciune și dezaprobare reciprocă. Pentru ele, eu nu eram decât un caz nefericit, o fată nepricepută de la oraș care fusese crescută în ignoranță. Pentru mine, credința lor avea un miros inconfundabil de pipi, tămâie și dinți nespălați. Cartea despre viața lui Kórösi a fost pașaportul către partea nevăzută a lumii, unde babele pătrunseseră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
eu eram fără îndoială cea mai norocoasă dintre pământence. Știam că, mai devreme sau mai târziu, va pleca înapoi în Germania și încercam să privesc lucrurile cât mai detașat. — O să pleci în Germania, o să bei bere și o să fii iarăși nefericit, îl tachinam eu râzând. Atunci ingrid, care e o femeie practică, o să te trimită pachet înapoi la mine. — Și tu o să mă primești ? — Bineînțeles că nu. O să fii prea gras și buhăit de atâta bere nemțească. Uneori, după ce făceam dragoste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-l asculta ! strigă angalok-ul. Nu-l lăsa să te atingă ! Fluturii dinăuntrul lui abia așteaptă să- ți devoreze inima ! Vino ! strigă el apucându-mă de mână și trăgându-mă spre ieșire, în timp ce câinii de pe umerii săi s-au năpustit asupra nefericitului meu frate. M-am smuls din strânsoare și am alergat să-l iau în brațe pe fratele meu, să-l țin la piept, să-l legăn și să mor împreună cu el. Nu exista altă cale, decât calea iubirii. Dar câinii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ne va vedea zicând că, dat fiind un pătrat perfect de hârtie și îndoindu-l cu precizie, nu se pot zămisli decât figuri regulate, că, îndoind cu forță un pătrat pe diagonala sa, rezultă două triunghiuri isoscele; dar nu vedeți, nefericiților, că aceasta, pentru care mă vedeți zicând, implică o cerere de principiu sau un cerc vicios? Da, cunosc sofismele lor pompoase; conduși de originea lor superbă, susțin cu convingere că pietrele rostogolite s-au format în pur frecuș de albia
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
bacterii ce parazitau apoi o femeie, hrănindu-se, luni de zile, din trupul, din carnea ei. Culmea ar fi fost să se simtă și de asta vinovat, de tribulațiile viitoarei mame, de moartea ei, dacă ar fi avut o naștere nefericită! Unde putea să te ducă mintea, dacă te lăsai după ea! De acolo pornea răul! Nici din trup nu venea binele: carnea doar cerea, avea și dureri, trebuia oblojită, uneori, cu multă grijă ; asta datorită minții, care știa că fără
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aceste voci se suprapune și vocea lui Iustin Dobrescu (e drept, în gând), așadar, avem de-a face cu trei voci, un triunghi care susține narațiunea. De fapt, este vorba de un destin marcat de o tragedie personală: un accident nefericit, în urma căruia eroul își pierde vederea. Ieșit într-o dimineață din casă, Iustin este ispitit de gânduri care se împletesc cu amintirile primei iubiri din liceu. În ipostaza în care se află de câțiva ani, gândirea lui a deprins să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
această convingere ce îi amăra sufletul de multă vreme, rana fiindu-i redeschisă în conversația cu cele două femei pe care le compătimea cu toată ființa sa. Înțelesese acolo și marele zbucium care a risipit liniștea familială existentă până la acel nefericit accident. Un accident petrecut în împrejurări pe care Eugen nu le considera firești. „Nu este posibil să se facă cercetări în dorul lelii!” exclama el cu nemulțumire și revoltă. „Nu este normal să nu se găsească martori oculari într-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
exprimă Eugen îngrijorarea, privindu-l gânditor pe Iustin. - Da, sunt, dar destul de rar... Există posibilitatea rejetului țesutului transplantat, dar apare după o perioadă oarecare de timp... Ar însemna să se prezinte imediat aici să examinăm situația și..., în cel mai nefericit caz, să repetăm operația cu un alt implant... Pot fi și alte riscuri, ușor de sesizat și de intervenit. Pot fi sângerări, infecții, cicatrici, cataractă..., dar mai rar. Noi aproape că nu am semnalat deloc. De regulă, nu apar aceste
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rulează în buclă, Casablanca. Ți-ai mai ascuns o femeie în dulapul de haine și o alta pe balcon. numai că al doilea corp îți lipsește în continuare, din ce în ce mai mult. ai alergat prin oraș urlînd izbindu-te cu trupul tău nefericit de zidurile, de semnele de circulație, de lampadarele orașului. Pînă la urmă te-ai urcat în turnul primăriei și de acolo te-ai cățărat pe acoperiș ca să vezi de sus tot orașul. ai simțit că ești urcat chiar pe creștetul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-și permite să se plece în fața laudelor, care nu sunt altceva decât o mască a ipocriziei și a neacceptării propriei realități, în timp ce altora le predică acceptarea și suportarea greutăților vieții. Complexitatea și ambiguitatea sunt aspecte ale vieții, nu doar întâmplări nefericite, iar acest adevăr este valabil și pentru cei care și-au consacrat viața în mod profetic, însă nu mai puțin dificil decât la toți ceilalți. Un text al încercatului și profeticului monah Thomas Merton ne-ar putea fi de folos
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
e și bogat, observă fără nici o intenție ironică Felix. - O, nu pentru, asta, protestă Otilia, însă e adevărat cănumai un bogat ca el poate să fie generos și gata de-a face unei femei orice capricii. Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată. - Va să zică, cugetă tare Felix, ca să fiu iubit, va trebui neapărat să devin bogat? - Poate că da, însă nu-i de ajuns. Papa, să știi, e foartebogat, și-l iubesc mult, însă nu poate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
țin la domnișoara Otiliacît și tine. Să fi fost cu zece ani mai tânăr, poate ți-o ceream de nevastă. - Ia-o! imploră bătrânul răgușit. - Nu, nu! se supără Pascalopol. Nu trebuie s-o constrîn-gem. Nu vreau s-o fac nefericită. Dacă va voi vreodată, sunt gata să-i pun la picioare tot ce am. Însă e tânără, trebuie lăsată să guste viața, să-și cerceteze înclinările. În sfârșit, nu de asta vreau să-ți vorbesc acum. Mi-ai spus de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Stănică fetele se măritau foarte tinere, cu bărbați desemnați de cei bătrâni. Când o fată ajungea la vârsta de paisprezece ani, vorbea în mod liber de măritiș. Atât de tradițională era această normă, încît nici o fată nu se simțea nefericită, dimpotrivă, orice întîrziere o neliniștea. Fetele înțelegeau trebuința căsătoriei, nu se îndrăgosteau nebunește și iubeau numaidecât pe bărbatul ales pe calea rațiunii. Nu sufereau de altfel nici o constrângere și, dacă nu le plăcea un tânăr, îl refuzau fără nici o discuție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tânără, de a strânge pe bărbați în jurul ei. Un ambițios e puțin egoist, orice ai zice, și vrea să facă din femeie o icoană pentru uzul său personal. - Așadar, tu găsești că eu sunt un ambițios, care... te-aș face nefericită? - N-am vrut să spun asta, Felix. Constat, însă, că suntmediocră, neînsemnată pe lângă tine. Voința ta îmi inspiră G. Călinescu respect. Până acum râdeam de oamenii prea serioși, îmi plăceau bărbații chic. Nici nu știu cine e prim-ministru, atât de puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]