5,657 matches
-
înainte, a dat din cap. Părea dus pe gânduri. Takamori înțelegea cam ce simte. Să străbată el atâta drum și să treacă mări și oceane ca să ajungă în Japonia visurilor lui și japonezii să-l cotonogească în halul ăsta! — Ce nenorocire, Tomoe! Tomoe, înțelegându-i mâhnirea, încerca să-l mai încurajeze. — Hai, capul sus! S-a terminat. Când ajungem acasă, vă fac o prăjitură bună, bună. Când au ajuns acasă, Gaston era iar zâmbitor și prietenos. Și-a dus un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
milioane de stele strălucind, ca în seara precedentă. Sunt tot atâția oameni pe pământ, câte stele există pe cer! Gaston, care bătuse drum atât de lung până în Japonia, știa foarte bine lucrul acesta. Mai știa și că sunt la fel de multe nenorociri, nefericiri și motive de supărare presărate pe pământ, câte stele pe cer. El ar fi dorit să poată fi de folos tuturor acestor nefericiți. Așa greoi la minte cum era, ar fi vrut să le poată face ceva pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu gulerul pelerinei de ploaie ridicat. Părea bolnav, pentru că ținea mâna la gură și tușea. Când a zărit lumânarea și pe Gaston lângă ea, s-a oprit brusc. Un chip întunecat, sinistru. Se putea citi pe fața lui umbra unei nenorociri negre. Obrajii îi erau scofâlciți și părea să aibă febră. Ochii aveau o sclipire înfiorătoare. S-a postat în fața lui Gaston și l-a întrebat cu o voce răgușită: — Cine naiba ești? Și cum Gaston nu i-a răspuns, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce crezi. Eu consider că rugurile sunt o nebunie. O batjocură și... am zis bine, o nebunie. ― Și nu te miri că oamenii te judecă? ― Nu mă mai mir. Am înțeles că oamenii găsesc totdeauna ușor forța de a judeca nenorocirile altora. ― Galilei, îmi amintești de cineva care era bolnav, dar nu vroia să vorbească despre boala sa. Își zicea că astfel se apără. ― Eu mă împotrivesc numai lucrurilor care mă neagă și mă jignesc. XIV ― Iubirea singură nu va stinge
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
al Toscanei, care mă protejase, s-a speriat. Prietenii au început să mă ocolească. Nu mi-am pierdut, totuși, cumpătul. Speram să ies cu bine din impas . Întâmplător, în toamna aceea luna arăta ca bolnavă. Lumea discuta că asta prevestea nenorociri. Dormeam chinuit, câteva ceasuri pe noapte, dar am reușit să-mi pregătesc apărarea, hotărât să vin cu argumente noi care să dovedească ideile mele. Abia în clipa în care am fost chemat să mă prezint la Roma, am intrat în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
regelui Adaloald ar fi putut exista o perioadă de pace și belșug. În schimb, s-a dovedit a fi o vară sângeroasă. Cu câteva zile înainte ca soarele să fi intrat în Leu, am avut cel dintâi semn prevestitor de nenorociri. Posibil să fi fost o întâmplare, dar, în anii care au urmat, a fost pomenită ca o pacoste. Cam pe la a opta oră leneveam cu Rotari sub un măr, nu foarte departe de curte. Doar noi doi nu rămăseserăm acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rachti, tras la față, ca și cum ar fi fost bolnav. Ne-a arătat un amănunt care trecuse neobservat: chiar sub ciotul destrămat al crăcii era un șarpe strivit și, puțin mai încolo, un cuib răsturnat cu două păsărele moarte. - O mare nenorocire o să se abată asupra unei familii longobarde de vază. Doi dintre fiii ei vor muri, și familia voastră va fi martoră, a prorocit Rachti. Longobarzii credeau că acel copac ar fi fost locuit de o ființă misterioasă, în timpul zilei atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și am făcut un pas spre el. - Domnule, suntem pelerini și căutăm un adăpost. Răspunsul lui a fost unul violent. - Pelerinii nu ies din mlaștină precum șerpii. Am stăruit. - Cer iertare, domnule, pentru că trebuie să fi fost un domn, în ciuda nenorocirii de care ai avut parte, dar mulțumește-te cu acest răspuns. Frapat de felul cum îi vorbisem, mâhnirea i s-a așternut pe față. - Spune-mi ce vrei, a insistat el cu o voce brusc istovită. - Doar un adăpost pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
biserică dorite de catolici, a oftat Marciano, după care i‑a continuat relatarea. Grasulf a fost îngrijit de un monah egiptean care era însoțit de un tânăr. Când s-a pus pe picioare, putând cât de cât să se miște, nenorocirile se petrecuseră deja. Astfel am aflat că Garibaldo și Ansoald au scăpat cu viață. Sfârșindu-se povestirea, i-am cerut scuze lui Grasulf și, sincer să fiu, nu s-a arătat a păstra vreo urmă de ură. Gaila a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi răscumpăr scepticismul căutând rămășițele celei asupra căreia toată lumea își vărsa ura și blestemele. Am coborât pe potecile abrupte ce duceau la malul râului Natisone, și încă o dată m-am întâlnit cu cei din stirpea evreilor. Spre deosebire de longobarzi, ei transformă nenorocirile în liantul care-i unește asemenea pietrelor în zid. Și mai păstrează în inimă un loc pentru pietate. Pe când cercetam malul râului în care fusese aruncat cadavrul lui Romilde, mi-a ieșit în întâmpinare Eleazar, cu un coș plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cadavrul lui Romilde. Nu căzuse în apă, ci se agățase între doi pinteni de piatră din fundul prăpastiei. Era în descompunere, dar nu lipsea nimic din el. - „Cine batjocorește pe cel sărman îl insultă pe Creator, cine se bucură de nenorocirea altuia n-o să rămână nepedepsit.“ Așa e scris, și așa am împlinit, după cum ne-a îndemnat rabinul Methibtha, mi-a zis, conducându-mă pe un povârniș spre locul care le fusese concesionat pentru cimitir. Era un teren în afara zidurilor, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceleași lucruri, privindu-i însă pe bărbați. Văzându-l pe Ariald izbucnind de supărare, i-am explicat că dezorientarea religioasă din rândul longobarzilor, în parte păgâni, în parte arieni și în parte catolici, era una dintre cauzele discordiilor slăbiciunilor și nenorocirilor care se țineau lanț. Dacă toți s-ar fi unit întru credința lui Arie, pentru a se deosebi de catolici în slujba Bizanțului, regele și Dumnezeu ar fi vorbit aceeași limbă. Adică longobarda. În cele din urmă, mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
două grupuri începuseră să se amestece în treburile statului. În scurt timp împăratul și senatul au înțeles că o glumă, o vorbă de duh, un compliment venite din partea acestor artiști de circ sau de teatru puteau să însemne șansa sau nenorocirea unui politician. Așa că li s-au acordat drepturi până atunci de neînchipuit, astfel încât cântăreți, actori, mimi și dansatoare, de multe ori cu o inteligență îndoielnică și de moravuri ușoare, au început să comande, să dea sentințe și directive în senat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
regat în defavoarea catolicilor. Nu, nu-l urăște. Poate că-l iubește, dar îl iubește mai mult pe papă. Și-n timp ce-și duce războiul său, suferă mai puțin dacă poate să-i vadă pe cei din jur căzând pradă nenorocirilor de tot felul. Îl omoară pe Rotari ca să lovească în Gaila. L-am mai întrebat ceva: - Ce probe ai când spui toate astea? Andras și-a trecut mâinile pe față, ca și cum ar fi fost cuprins de o mare oboseală. - Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
denie. Dar nici n-a intrat bine pe poarta mare că i-a apărut Mașcatu la trăsură, cu o figură gravă, ca unul care are mortul în casă, și i-a spus repede, pe când îi deschidea ușa trăsurii: - A dat nenorocirea peste noi, măria ta. Spătarul a coborât din trăsură, destul de alarmat. Îl știa bine pe Mașcatu, pe care îl socotea un om de mare încredere. În grija lui era lăsată toată curtea. El era mâna dreaptă, și nu doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
s-o ferească pe fată. Îi era milă de ea și totodată se simțea solidar cu suferința ei. Bănuia ce i se întâmplase, deși nu-și închipuia ce căutase ea acolo. Adică trăia nelămurirea generală a bărbaților când aud despre nenorocirile femeilor. Cu aceste gânduri în minte se oprise în mijlocul drumului. Îi spusese Ghighinei să rămână în trăsură ori ce-ar fi. Apoi înaintase spre călăreții care acum se vedeau venind. Era o ceată de șase-șapte inși. În fruntea grupului stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea Kameni și Thira, botezate astfel de dorieni și unde se află încă două cratere. Valurile tsunami formate în urma erupției au distrus civilizația cretană peste noapte. Nenorocirea a fost atât de mare, încât de abia nouă secole mai târziu oamenii s-au încumetat să mai pună piciorul pe ceea ce mai rămăsese din prospera insulă. Plajele create de Vulcan, cu nisip de culoare neagră, roșie sau albă sunt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care mi se pare cea mai bună denumire pentru mine). O mână caldă mi-a atins umărul. M-am întors imediat. În fața mea era o doamnă mai în vârstă, foarte speriată. La câțiva metri de aici, s-a întâmplat o nenorocire, o nenorocire foarte mare! Vă rog, ajutați-mă! Vă ajut, doar spuneți-mi unde trebuie să mergem! La doar cinci minute de plajă, pe șosea zăcea un trup neînsuflețit, o femeie. Fire de păr negru ca tăciunele și picături de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se pare cea mai bună denumire pentru mine). O mână caldă mi-a atins umărul. M-am întors imediat. În fața mea era o doamnă mai în vârstă, foarte speriată. La câțiva metri de aici, s-a întâmplat o nenorocire, o nenorocire foarte mare! Vă rog, ajutați-mă! Vă ajut, doar spuneți-mi unde trebuie să mergem! La doar cinci minute de plajă, pe șosea zăcea un trup neînsuflețit, o femeie. Fire de păr negru ca tăciunele și picături de sânge îi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se codi și se învârti printre mulțimea de oameni din piață, dar cât ai clipi era de strajă la casa caprei. Își aprinse o țigară și aștepta liniștit venirea iezilor și plănuia a-i face cumetrei sale dragi o altă nenorocire s-o ție minte câte zile a mai îngădui-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în cap planul și aștepta liniștit pe treptele prispei venirea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i caute. Se așeză pe prispă să-și tragă oleacă sufletul și, așa cum își ținea capul în palme, vede un chiștoc. Pe loc se ridică și înțelege unde îi sunt iezii și cine a vrut să-i o așa mare nenorocire la casă. Fiindcă femeile din sat, după cum bine v-am spus la început, îi știau de frică și se temeau de gura ei, au fost de acord toate să o însoțească la casa cumătrului Vasile și să-i de o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
amintească asta când o va chema ca soție în patul lui. Nu s-a mai culcat niciodată cu Iacob de atunci. Iacob a tresărit când a auzit că îi făcuse gemeni. Fusese unul el însuși și asta îi adusese numai nenorociri. - Să uite că au împărțit același pântec, a ordonat el. Și s-a întâmplat așa, nu pentru că a ordonat Iacob, ci pentru că pur și simplu cei doi erau foarte diferiți între ei. Gad era înalt și slab și-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cum înghițea pumni de țărână. Bunica s-a întors și a plecat, părăsind-o pe Tabea care se zvârcolea, lipsind-o de orice speranță. Bunica doar și-a strâns veșmintele în jurul ei, ca și cum ar fi vrut să se apere de nenorocirea care se desfășura acolo. Într-un târziu, Tabea a fost ridicată de pe jos de una dintre servitoare și dusă la corturile nevestelor lui Esau. Eu n-am înțeles prea bine ce se întâmplase, dar știam că prietena mea fusese nedreptățită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ești ferită de asta. Mama ta nu va lăsa ca fecioria să-ți fie transformată într-un premiu. Ea va avea grijă ca sângele tău să fie o ofrandă în pântecul marii mame. Poți sta liniștită. Totuși, te așteaptă alte nenorociri, a mai spus ea, uitându-se parcă prin mine, cu maximă concentrare, încercând să-mi întrezărească viitorul. E ceva ce nu pot pătrunde. Așa cum n-am putut prevedea nici sfârșitul lui Werenro. Poate că nenorocirea nu va însemna pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
liniștită. Totuși, te așteaptă alte nenorociri, a mai spus ea, uitându-se parcă prin mine, cu maximă concentrare, încercând să-mi întrezărească viitorul. E ceva ce nu pot pătrunde. Așa cum n-am putut prevedea nici sfârșitul lui Werenro. Poate că nenorocirea nu va însemna pentru tine decât pierderea unui copil sau doi sau poate că vei rămâne văduvă de tânără, pentru că de trăit, vei trăi foarte mult. Dar n-are rost să speriem copiii cu tristețile vieții. A fost liniște un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]