3,538 matches
-
fost nesfârșitele lăcomii și neînțelegeri între numeroasele țărișoare din Ta Kemet, zeul Hapi i-ar fi mulțumit zeului morții, Osiris, pentru leșurile întregii oști atlante. Soldatul Iahuben era și el aici. Scăpase cu o rană trecătoare. Îngrijindu-și-o, aștepta nerăbdător corăbiile și îi era dor de casă. Se săturase de Ta Kemet. Oamenii rome erau harnici și cumsecade, dar săraci. Chiar bogații stăpâni din ținut nu se puteau asemui cu stăpânitorii Atlantidei. Aici, în Ta Kemet, nu erau nici palate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai arătase până acum niciodată cerul atlant. Chiar învelindu-se, târziu, cu pătura de lână, înainte de a-și muta viața din afară înăuntru, în clipele de așteptare a somnului, Auta nu se mai gândea decât la steaua aceea. Și era nerăbdător să stea în sfârșit de vorbă cu Marele Preot, care ajunsese acum pentru el cea din urmă nădejde a dezlegării tainei din cer... După un somn adânc de om sănătos, Auta ieși în zori din baraca de bârne. Dimineața își
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din Piscul Sfânt, ca întotdeauna, un cârlionț tremurător de fum care apoi se destrăma în cer. Ochii lui Auta străluciră, revăzând palatul. Ochii lui spuneau, pentru cine s-ar fi putut uita atunci în ei, că înăuntru arde o bucurie nerăbdătoare. Oricui dintre sclavii Atlantidei i s-ar fi părut stranie bucuria lui, fiindcă nimeni nu era mai nefericit decât în clipa când trebuia să intre din nou în casa stăpânului. Bucuria lui Auta avea însă cu totul alte pricini. Drumul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întorcea în căsuța lui, obosit și adormit pe jumătate, iar în zori trebuia să plece din nou. Era nevoit să stea în picioare o zi întreagă, tăcut, căci nu-i era îngăduit să schimbe cu nimeni o vorbă. Aștepta acum nerăbdător să se împlinească luna, ca să fie schimbat în straja de noapte, să mai fie printre ai săi măcar câteva ceasuri, ziua. Atât de bucuros la început că e sutaș, simți că i se face dor de câmpul de lângă cazărmi, unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îndreptă îndărăt. Abia acum Auta văzu înălțîndu-se la vreo zece pași de el uriașul turn. Lângă turn erau alte câteva făpturi, asemenea celei care era alături de el. Auta stătea înțepenit. Trecu un răstimp destul de lung. Făptura de alături nu părea nerăbdătoare. Aștepta. Auta își aduse aminte cu câtă nerăbdare a venit el încoace și-și dădu seama cât de tâmp se simțea acum, stând așa cum stătea. Ființa străină îl poftea spre turn, așa înțelegea semnul ei. Să se ducă? Ce câștiga
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
râdă. Dar nu mai era vreme de râs, căci mulțimea de robi ajunsese în dreptul peșterilor de sus, unde altădată nimeni n-ar fi cutezat să se ducă. Luntrea se opri pe un umăr de munte. Auta și Iahuben ieșiră repede, nerăbdători să-l găsească pe Mai-Baka. Îl văzură. Se auzi un strigăt de femeie. Sclavii fugari, cei douăzeci și nouă (Mpunzi încă nu se putea întoarce), ședeau cu toții laolaltă în fața peșterilor și mâncau. Cea dintâi zărise mulțimea Ntombi. Ea strigase. Văzând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de măgari. Paznicii asinilor, cutremurați de groază, fură bucuroși că zeii nu le cereau mai mult decât să adune toate frânghiile câte le aveau și să mâne cele câteva sute de măgari încotro voiau zeii. Drumul dură destul de mult, dar nerăbdător părea Auta, tocmai cel care era deprins mai puțin cu iuțeala zborului. Singurul lucru mai greu a fost pentru înfricoșații măgărari vederea turnului de argint și a zeilor în veșmânt argintiu. Și mai ales când trebuind să înjghebe, după planul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acum una după alta, una din ele lăsînd-o în față pe cea pe care era Utnapiștim. Marea nu era furioasă, însă vântul bătea acum pieziș, și mersul spre miazăzi era încetinit. Fiecare dintre cei douăzeci și doi de oameni era nerăbdător să ajungă la țărmul Muntelui de Foc, dar fiecare se simțea bine și pe mare, în libertate, și fără primejdia biciului sau a suliței regale. N-aveau merinde. Își făcură însă plase din resturile de frânghii și prindeau pește pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Regele și preoții ar fi stors mai departe poporul și sclavii de toată vlaga. Crezi că e vreo deosebire între un sclav care trăiește și unul care a murit? Numai aceea că mortul nu mai e folositor nimănui. Cârmaciul părea nerăbdător. - Să plecăm cât nu e prea tîrziu! spuse el, iar Auta îi zâmbi tăios: - Ți-e frică să nu pierim și noi o dată cu toată țara asta? Apoi îi păru rău că l-a jignit. Cârmaciul însă nu păru supărat. Zise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așeză pe un bumb rotund, după aceea îi spuse: - Acum să te uiți cu luare aminte și în clipa când vezi munții aceia, să apeși acolo unde ți-am arătat. Dar nu întîrzia nici o clipă, nici nu apăsa mai devreme. Nerăbdător și înfrigurat, Auta urmări pământul prin ochean și izbuti să apese bumbul la timp. Hor scoase placa micuță și o dădu unuia dintre semenii săi. După un răstimp foarte scurt, acela îi aduse o placă mare, foarte subțire, pe care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceea, nu ar fi putut pica Într-un moment mai potrivit. Amabilitatea și, până la un punct, galanteria manifestată față de ea era o modalitate de a-și confirma propria normalitate, fără a se angaja sentimental. Era situația ideală. Domnișoara Woolson era nerăbdătoare să Învețe, iar el era dornic să Îi fie profesor. Ea beneficia de cunoștințele lui superioare despre Italia și arta italiană; el se bucura de o companie feminină plăcută, cultivată și cu desăvârșire respectabilă. Henry Îi arătă frescele, picturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrise lui Du Maurier, momindu-l să o aducă pe Emma la Veneția, În vacanță. În acest scop, exageră puțin farmecele aspectului său actual În scrisoare. „Vremea e strălucitoare - laguna sclipește și palatele vechi, cu fațade de marmură, te așteaptă nerăbdătoare“, scria el. Du Maurier Îi trimise ca răspuns o epistolă lungă, locvace, glumeț invidioasă. „Florența, Veneția - pentru mine cuvintele acestea sunt magice - Dar nu văd cum aș putea vreodată vedea ce reprezintă ele. Viața ta pare să fie Încântătoare - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la loc, cu un suspin și un clătinat din cap. Poveștile lui Andrew Land mi s-au părut Întotdeauna cam insipide... Robert Louis Stevenson s-ar putea să fie cam avansat... — Stevenson e foarte bun, domnule James, zise Compton puțin nerăbdător. Nu vreau să vă răpesc prea mult timp și avem o piesă de discutat. — Da, da, desigur, aprobă Henry și Îi Întinse tânărului Monty spre lectură Insula misterioasă, În timp ce ei se apucau de treabă. — V-am citit actul patru, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Între lucrările lui Fenimore, ea Își avea locul Într-o serie lungă de povestiri despre femei care Își arătau noblețea caracterului renunțând la perspectiva unei fericiri lumești obișnuite. Nu mult după aceea, Îi făcu o vizită lui Fenimore la Oxford, nerăbdător să Îi vorbească depsre admirația lui Alice față de povestire. Avea să fie surprinsă și Încântată, oferind o scuză convenabilă pentru a evita discutarea unor sentimente mai complexe legate de moartea surorii lui. Îi relată grăbit descoperirea, aproape imediat după ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult mai mult decât ideile pentru comedii moderne pe care i le oferise În zadar În ultimul an și ceva. Îl avertizase pe Compton că avea În gestație o nouă piesă Încă dinainte de a părăsi Londra. Directorul de trupă era nerăbdător să afle detalii, dar Henry dorea să aibă primul act scris Înainte de a-și oferi tema spre evaluare, intuind că, Într-un rezumat sec, s-ar fi putut să nu se impună imediat. Personal, era Încântat de ea și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avu efectul, mulțumitor Într-o oarecare măsură, de a-l face pe Compton să Își retragă sau să Își mai modereze criticile printr-o replică promptă. Bineînțeles că nu avusese intenția de a respinge piesa de la bun Început și era nerăbdător să vadă următoarele două acte de Îndată ce Henry va putea să i le arate. Dar Îl sfătuia stăruitor să nu uite cât de important era ca povestea să aibă un final fericit, prin căsătoria lui Guy cu dna Peverel. Corespondența aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că, până atunci, Teatrul lui Daly Își va fi atras un public propriu. Avea să Îi arate lui Henry o machetă a scenei și câteva schițe pentru costume. Trecuse timp Îndelungat de când acesta nu mai lucrase la piesă și era nerăbdător să vadă Începute repetițiile, pentru a-și putea, cum s-ar spune, sufleca mânecile și a se lua iar la trântă cu ea. Cu două piese acceptate pentru a intra În producție În viitorul apropiat la două dintre trupele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau nu ca dramaturg. Subestimase (deși nu ar fi trebuit, dată fiind experiența pe care o avea deja) Întârzierile cronice, frustrările endemice, multitudinea obstacolelor neprevăzute care păreau să Însoțească orice efort dramatic. Întregul an 1894 trecuse cu Guy Domville așteptând nerăbdător În culisele Teatrului St James „să iasă“, pe când Doamna Tanqueray Își Încheia lungul șir de reprezentații, numai pentru a fi urmată de un șir aproape la fel de lung cu Impostorii lui Jones. Succesul acesteia de pe urmă fusese cu atât mai chinuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că Rose Saker se va ridica la Înălțimea lui, dar și le Înăbușise. Acum, toată siguranța actriței se risipise și se uită cu groază În priviri la Alec, când intră. Aceasta afectă jocul lui, care Începu să Îngroașe rolul mirelui nerăbdător, Într-o Încercare disperată de a concentra din nou atenția publicului asupra piesei. Florence abia dacă mai putea privi. Ba chiar Închise ochii și ascultă, așteptând cu degetele Încleștate ieșirea dnei Saker. Dar și scena următoare decurse la fel de prost. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ritm, Îi șopti la rândul său Robertson. Nu-l condamn. Tu pricepi despre ce e vorba În scena asta? Nu, dar speram să-mi spui tu la următorul antract, murmură Sargent. Scena Îi punea Împreună pe Guy Domville, teoretic așteptând nerăbdător iminenta cununie a lui Mary, fiica dnei Domville, cu locotenentul George Round, adevăratul iubit al lui Mary, care fusese izgonit cu câteva luni Înainte de mama ei și de lordul Devenish, dar revenise, cu speranța slabă de a-și recâștiga iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Bell către Elizabeth Robins, ridicând glasul ca să acopere zarva. Ce e cu Alexander? De ce nu-l scoate pe Henry din scenă? Alexander stătea imediat În spatele și puțin În lateral față de autor, cu o expresie stânjenită, vinovată, pe față, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. — Nu știu, răspunse Elizabeth cu dinții Încleștați. De ce l-a adus pe scenă? Poate că nu durase mai mult de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru că Henry James stătea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
distantă, ca și cum ar fi sperat că se va bucura de succes, dar Îi era puțin rușine că spera. Mă tem că e varianta mult simplificată a romanului, dar presupun că așa trebuie, spuse el, parcă apărându-se. Tree era evident nerăbdător să primească binecuvântarea lui pentru producție: Îi arătase scenariul realizat de Potter și Îl invitase să colaboreze la Îmbunătățirea lui, atrăgându-l și În cruciala alegere a actriței pentru rolul principal. Du Maurier susținuse o actriță puțin cunoscută pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
camera mea. Pun la punct o strategie pentru a nu ne mai vedea, supărată că nu am mai auzit de el, când bate și intră. Salut. Ai fost cam rece sus, pe punte. Nu știu despre ce vorbești. Nu? Eram nerăbdător să ne vedem aici. Știam că vei veni. Știai? Mă sărută și parcă n-a trecut nici un moment de când l-am văzut ultima oară. Facem dragoste. Fuți super! spun, mai mult pentru mine. Și mă ridic de lângă el înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a căror frică tremurau deja enciclopediile occidentale informate. Și ale căror două, trei magice volumașe de versuri, driblând cenzura comunistă, penetraseră prin cele mai prestigioase biblioteci, precum cea a Vaticanului sau a Congresului. Traduși și studiați prin puzderia universităților apusene. Nerăbdători, marii inițiați își fâșâiau foile. Ardeam de a-i audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei își și începuseră 35 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Poate că sânt răspunse înciudat cel în raglan, nervos că-și deschisese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
respectivă se holba în gol, în spatele restaurantului, și nu părea să bage de seamă brațele pe care Julia le flutura frenetic, de parc-ar fi fost o moară propulsată de vânt. — Dă-i înainte, a îmboldit-o Fiona pe Susan, nerăbdătoare să afle și cele mai mici detalii ale răzbunării puse la cale de Julia. Așa că am intrat în magazin, dar tocmai când Julia se îndrepta către perechea de pantofi cu pricina, o altă femeie a apărut din neant și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]