3,098 matches
-
Schloß") este un roman neterminat scris de Franz Kafka (1883-1924) și publicat postum în 1926 de Max Brod la editura Kurt Wolff din München. Lucrarea a fost scrisă în 1922, în germană, limba maternă a lui Kafka, dar a rămas neterminată. Narațiunea urmărește traseul absurd al unui personaj denumit „K.”, care se luptă pentru a avea acces la autoritățile misterioase ale unui castel care guvernează un sat din motive necunoscute. Odată cu trecerea timpului, obiectivul lui de a ocupa o slujbă în cadrul
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
regele Augustus al II-lea, Maria Zofia l-a obligat să păstreze palatul neschimbat. Prin urmare, acțiunile sale au fost limitate la finisarea unei noi săli de mese numită "Sala Albă" în aripa de sud și la decorarea unor interioare neterminate. Plafoanele și celelalte picturi au fost executate de Julien Poison, Johann Samuel Mock și Lorenzo Rossi, în timp ce lacul decorativ din "Camera chineză" a fost realizat de Martin Schnell. Partea integrală a palatului a fost la început o grădină. Ea a
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
ucidere în masă. În mai 1942, germanii au început să filmeze un film de propagandă intitulat “Ghetoul” (“Das Ghetto” în germană) ce nu a fost niciodată terminat. Câteva imagini au fost arătate într-un documentar din 2010 numit “Un film neterminat]] (“A Film Unfinished” în engleză) ce are ca temă filmul “Das Ghetto” și corelează câteva scene cu însemnările din jurnalul lui Czerniakow. În 18 ianuarie 1943, după aproape 4 luni fără deportări, trupele germane au intrat în Ghetoul Varșoviei, în
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
de asemenea, perioada în care cercul de consilieri și șefi de cabinet au înconjurat cuplul prezidențial, denaturând informația spre și de la ei și ducînd la executarea lor în 1989. În 1985, Lăzărescu a fost numit responsabil de proiectul Bibliotecii Naționale, neterminat la moartea sa după o lună de comă, pe 27 noiembrie 1986.
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
Unele dintre manuscrisele la care a lucrat Jules Verne au rămas multă vreme necunoscute publicului cititor. Printre ele se numără opere rămase neterminate, o parte dintre acestea fiind modificate de fiul său, Michel, și publicate în continuare la editura lui Hetzel sub numele tatălui său. Alte manuscrise au fost abandonate de autor la solicitarea lui Hetzel-tatăl și rescrise sub o nouă formă, devenind
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
originale au fost descoperite un secol mai târziu și publicate în forma în care se aflau. Lor li se adaugă câteva opere finalizate, dar rămase ascunse până la descoperirea lor, în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Acest roman neterminat conține trei capitole și un rezumat al intrigii. "Catalogue des manuscrits de Jules Verne" consideră că 1847 este anul probabil al redactării romanului, deoarece acesta conține noțiuni juridice care par a fi desprinse din studiile de drept ale lui Jules
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Testamentul unui excentric", dar mai ales în "Uimitoarele peripeții ale jupânului Antifer", operă în care protagoniștii sunt purtați în cele patru vânturi în căutarea unei moșteniri. După cum remarca Daniel Compère, acest lucru dovedește coerența totală a operei verniene. Acest roman neterminat a fost scris fără îndoială în 1845 și conține 21 de capitole. Textul a fost publicat abia în 1992. Pe 12 martie 1839, în biserica Saint-Nicolas se produce un accident teribil.Clopotul se prăbușește și, în căderea sa, provoacă un
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
o anchetă. În timpul ei descoperă personaje ciudate: Abraxa, o vrăjitoare oribilă și iubitul ei damnat, Mordhomme, care au luat sub control un preot hirotonit, Pierre Hervé, provenit dintr-o familie de țărani săraci. Printre personajele care apar în acest roman neterminat se numără: Este un roman neterminat, scris cu doi înainte de "Cinci săptămâni în balon" și publicat în 2003 în seria revistei GEO "Jules Verne, l’Odyssée de la Terre". Din el s-au mai păstrat doar primele douăsprezece pagini, care corespund
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
ciudate: Abraxa, o vrăjitoare oribilă și iubitul ei damnat, Mordhomme, care au luat sub control un preot hirotonit, Pierre Hervé, provenit dintr-o familie de țărani săraci. Printre personajele care apar în acest roman neterminat se numără: Este un roman neterminat, scris cu doi înainte de "Cinci săptămâni în balon" și publicat în 2003 în seria revistei GEO "Jules Verne, l’Odyssée de la Terre". Din el s-au mai păstrat doar primele douăsprezece pagini, care corespund capitolului întâi. Manuscrisul pornește de la însemnările
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
și avocat în baroul din Paris. În pasajul păstrat este vorba despre mitologia scandinavă și despre problema alegerii unor parteneri potriviți de călătorie, cele trei personaje care sunt menționate fiind Aristide H., Émile L. și baronul de Rothschild. Acest roman neterminat a fost scris de Jules Verne în preajma anului 1870. Un an mai t\ryiu i l-a propus editorului Pierre-Jules Hetzel, dar acesta l-a refuzat, considerând acțiunea prea lentă. Manuscrisul a fost publicat în 1991 la editura Cherche-Midi. Romanul
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
lucrările sale traduse extinse pe larg de către Linde au fost publicate numai cele aparținând lui J.M Ossolinski Vincent Kadłubek, precum și ale lui Mikołaj Grecz, „Literatura istorică rusă” (1823). Fiind la pensie a lucrat la dicționarul ruso-polon, care a rămas neterminat. Această lucrare pentru un anume timp a prezentat interes puterilor ruse, în schimb a fost criticată de către oamenii de stiință ruși. În 1826 a fost înnobilat; a primit rangul de nobil ereditar și Blazonul național Dicționar. A fost desemnat cu
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
că se va obține pacea mondială fără distrugerea vreunei culturi. Pentru a face armele nucleare dorite din nou, Skull Face intenționează să folosească noul sistem Metal Gear, cunoscut ca ST-84 "Sahelanthropus", pentru a începe un nou război rece. Deoarece era neterminat, el depinde de abilitățile paranormale ale lui Tretij Rebenok, dar, în timpul testării, mentalistul îi întoarce spatele, făcând ca Metal Gear să-l zdrobească pe Omul în Flăcări și să-l închidă pe Skull Face. Big Boss învinge mașinăria Metal Gear
Metal Gear Solid V: The Phantom Pain () [Corola-website/Science/334875_a_336204]
-
fi găsit adeseori în zonele mai călduroase ale Munții Carpaților din (mai) iunie până septembrie (octombrie). După ce se pare, că a început o discuție destul de crâncenă între micologi referitor la corectul nume binomial pentru acest burete, care se pare încă neterminată, acest soi este enumerat aici mai departe sub numele său vechi și cunoscut. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-gălbui, cu anilină încet brun-roșiatic, cu Hidroxid de amoniu galben-verzui, cu Hidroxid de potasiu pal roșiatic și cu sulfat de fier
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
pentru mult timp sinonim al lui "Lactarius volemus", a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2008. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe precum mult mai important este faptul, că acest taxon este neacceptat actual (2016) nici de "Index Fungorum" nici de Pan-European Species
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
1978), "Suflete mecanice" (1992) și "Galaxia termitelor" (1993). Publică, de asemenea, nuvele din viața militară ("Aproape de curcubeu", 1972), romanele "Licheni" (1974), "Un gotic târziu" (1975), ciclul "Un anotimp pentru fiecare" (I Sezonul crinilor roșii, 1985; II Porți deschise, 1986), "Balada neterminată" (1998), volume de versuri ("Apropierea iernii", 1993; "Vârsta amintirilor", 1995; "Lumina din prăpastie", 1996; "În oglinzile timpului", 1997; "Meridiane lirice", 1998; "Templul cu vise", 1999; "Absent în Agora", 2001), piese de teatru ("Teme provinciale", 1987) și cărți pentru copii ("Pensiunea
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
fondare a contribuit, si s-a împrietenit cu Honoré de Balzac, publicându-i unele române în paginile ziarului sau. Încrederea reciprocă a fost atât de mare ca Balzac i-a încredințat sarcina de a finaliza după moartea lui unele române neterminate: "Le Député d'Arcis" (1854), "Le Comte de Sallenauve" (1855), "La Famille Beauvisage" (1855), "Leș Petits Bourgeois" (1856), o sarcină pe care Rabou a efectuat-o cu onestitate, chiar dacă această a fost primită cu răceală de către critici. El a fost
Charles Rabou () [Corola-website/Science/336535_a_337864]
-
restructurare masivă, care a fost întreruptă însă cu transferul proprietății către familia nobiliara Emo. În 1827 întregul complex a fost achiziționat de bancherii din familia Treves, baroni de Bonfili: ei s-au preocupat de îmbogățirea interioarelor, fără a modifica fațadă neterminata. Fără a-i schimba într-adevăr aspectul, familia Treves a redecorat și renovat complet casă într-un stil neoclasic. În special, lucrările au fost urmărite cu interes de Jacopo Treves, cunoscut, de asemenea, ca mecena: el a așezat în palat
Palatul Treves de Bonfili () [Corola-website/Science/333460_a_334789]
-
în trei părți, fie dorea să utilizeze celelalte părți în altă formă dacă nu ar fi murit. După moartea lui Ceaikovski, fratele său Modest i-a cerut prietenului și fostului elev al compozitorului, Serghei Taneiev, să parcurgă schițele compozițiilor lăsate neterminate. În noiembrie 1894 Taneiev a început să studieze schițele acestor două părți. Atât Modest cât și Taneiev erau nehotărâți cu privire la cum să fie publicată lucrarea: ca două părți orchestrale pentru o simfonie sau să păstreze aranjamentul ulterior de piese pentru
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
și balada simfonică "Voievodul". Belyayev nu era hotărât cum să publice "Andante și Final" - sub forma unui al patrulea concert pentru pian în două părți, sub forma a două piese de concert sau ca două părți orchestrale dintr-o simfonie neterminată. Ulterior a publicat "Andante și Final" în 1897 în versiunea lui Taneiev pentru pian și orchestră și i-a oferit numărul opus 79, ca și când ar fi fost o compoziție a lui Ceaikovski, lucru doar parțial adevărat. Prima interpretare a lucrării
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
ortodoxul) și a fost numit succesor la califat după al-Hadi. Atenția pe care a acordat-o al-Mahdi conflictului bizantino-arab a format stâlpul de sprijin în propaganda sa religioasă în numele califatului. Aceste expediții au stabilit imaginea califului care a reluat misiunea neterminată ale primelor cuceriri islamice, și a revitalizat potențialul de cucerire a Constantinopolului. Pe lângă importanța sa religioasă, atenția crescândă a abbasizilor către frontiera Bizantină a subliniat politica de restaurare a rolului militar pentru fostele surse tribale de suport din Siria. Al-Mahdi
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
este titlul prescurtat al romanului satiric neterminat " în Războiul Mondial" (în ) de Jaroslav Hašek. Ediția princeps a fost ilustrată de Josef Lada, iar mai recent de Petr Urban. Romanul a devenit personificarea națiunii cehe. Inițial, Hašek intenționa să scrie povestea lui Švejk în șase volume. Puțin însă
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
murit datorită unui atac de inimă. Primele trei volume se intitulează astfel: Al patrulea volum, "Continuarea gloriosului dezastru" (1923), a fost doar început. După moartea lui Hašek, jurnalistul Karel Vaněk a fost rugat de editorul Adolf Synek să completeze romanul neterminat. Această continuare a apărut sub titlul "Peripețiile bravului soldat Švejk în prizonieratul rusesc și în revoluție" (în ). Criticii consideră că romanul lui Jaroslav Hašek este prima mare operă anti-război, precedând un alt roman contestatar, " Nimic nou pe frontul de vest
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
() este un roman neterminat al scriitorului rus Aleksandr Pușkin, început în 1932. Pușkin a început acest roman în octombrie 1832. Ultimul capitol al romanului, rămas neterminat, a fost scris la începutul anului 1833. Romanul a fost publicat prima dată sub titlul „”, în ediția postumă
Dubrovski () [Corola-website/Science/334097_a_335426]
-
() este un roman neterminat al scriitorului rus Aleksandr Pușkin, început în 1932. Pușkin a început acest roman în octombrie 1832. Ultimul capitol al romanului, rămas neterminat, a fost scris la începutul anului 1833. Romanul a fost publicat prima dată sub titlul „”, în ediția postumă a operelor lui Pușkin, în anul 1841, vol. X. Denaturile și tăieturile cenzurii au fost îndreptate după mulți ani. La baza subiectul
Dubrovski () [Corola-website/Science/334097_a_335426]
-
un "corps de logis" (clădire principal) în spatele a Rue Saint-Antoine, o grădină și o seră de portocali, și ducea la Place Royale (acum Place des Vosges). După ce s-a ruinat la joc, Gallet a trebuit sa vândă creditorilor săi palatul neterminat, care a fost cumpărat de consilierul de stat Roland de Neubourg. Acesta a achiziționat, de asemenea, câteva imobile conexe, pentru a ridica o fațadă pe stradă, sub conducerea arhitectului Jean Androuet du Cerceau. Astfel a fost creat aspectul actual al
Palatul Sully () [Corola-website/Science/335362_a_336691]