16,610 matches
-
apă fierbinte noaptea la 2!! !) care curgea prin țeava fără cap de duș Încercînd să-mi spele atît destinul de o Împrietenire nedorită cu dulapul cu penicilină, cît și mizeria din capul și din inima de erou cu pieptul de oțel. Delia! Credea că sînt altfel, dar a plecat cu șchiopu’ ăla de Claudiu! Deci. Ultimele zile au fost o nebunie. Dacă Moise s-a supărat, i-a trecut, mi-a promis că mă acoperă În caz că Întreabă cineva de mine. Cine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și o zi rece, vîntul mi se Încolăcește pe gît și vrea să mă sufoce, cred - n-a reușit să mă termine un camion militar, așa că nu mă sperii de tine, văzduh neliniștit, Îi spun și Îmi bombez pieptul de oțel. Am trecut de capătul aerodromului, sînt În colțul pistei de siguranță, chiar În locul unde s-a petrecut accidentul acum cîteva secole, Înainte să Înceapă răsboiul. Am o senzație de irealitate, ultima dată cînd am fost aici trăiam În altă țară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
facă 50 de flotări, de către maestrul bucătar, care se Întîmplă să fie și caporal - și care se mai Întîmplă, să nu fie de acord cu nici unul. Scutură mai bine borcanul ăla și ai să vezi un erou cu pieptul de oțel (care-și hrănește cu ce poate umbra, pe poteca devenirii). Cam asta Înseamnă timp. Ai terminat? Gut. Das ist gut. Sehr gut. Acum pune-l la loc. Mai avem 8 luni de armată și foarte multă treabă. Pentru că plecăm la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Peste un câmp întins și peste albia unui râu cristalin apare Orașul. Dacă îl privești din exterior pare foarte primitor, dar este, de fapt, încă o junglă de beton, oțel și sticlă. Uriașele clădiri se înalță ca adevărați ciclopi. Fumul și gazele care se ridică de la mașinile care circulă ca furnicile întunecă cerul. Acestea se opresc doar pentru a face loc altor mașini, după care își continuă drumul nesfârșit. În
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
apoi să alerge de-a lungul malului până nimeri peste niște trepte alunecoase, înverzite de alge, de a căror existență părea într-un fel să fi știut. Ba chiar, cu încredere, și-a trecut mâna printr-un inel mare de oțel, care atârna de zid, cam pe la jumătatea treptelor. Apa rece îi muiase pantalonii. George era un bun înotător. Urlând de frică, de groază și de frig, ajunsese la mașină. Jos, în canal, totul era neguros, tenebros, teribil. Iar de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primul rând la canal. Era un canal scos din uz. S-ar fi cuvenit să înfățișeze o priveliște frumoasă, așa cum se curba în jurul orașului, cu drumul pietros de la țărm, cheiul pavat cu dale de granit, și cu inelele mari de oțel, în locurile unde pe vremuri acostau bărcile colorate. Podețul elipsoidal, reflectat în oglinda apei, era reprodus pe cărți poștale ilustrate, iar mica cisternă elegantă (aflată încă în uz) a uzinei de gaz din apropiere, cu coroana ei de oțel traforat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de oțel, în locurile unde pe vremuri acostau bărcile colorate. Podețul elipsoidal, reflectat în oglinda apei, era reprodus pe cărți poștale ilustrate, iar mica cisternă elegantă (aflată încă în uz) a uzinei de gaz din apropiere, cu coroana ei de oțel traforat, era o piesă de epocă, prețuită de arheologii industriei. Dar, în realitate, apa stătută, maronie, era murdară și dezolantă: orice încercare de a o reîntineri în scopuri de turistice. Canalul își menținea doliul pentru trecutul său glorios, exprimând mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deco, un stil care izbutește să fie în același timp sever, exotic și insipid. În coloritul ornamentației predomină albul și negrul, garnisite cu bej, portocaliu și verde deschis. Camerele conțineau, inițial, numeroase oglinzi triunghiulare, cu margini zigzagate, și scaune din oțel tubular care se clatină alarmant când te așezi pe ele. Paturile erau confecționate și ele din bare de oțel tubular, și numai la căpătâi aveau plăci subțiri de stejar sculptat, încastrate în zid. Îndărătul unor uși duble, uvrajate, pereții sălilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și negrul, garnisite cu bej, portocaliu și verde deschis. Camerele conțineau, inițial, numeroase oglinzi triunghiulare, cu margini zigzagate, și scaune din oțel tubular care se clatină alarmant când te așezi pe ele. Paturile erau confecționate și ele din bare de oțel tubular, și numai la căpătâi aveau plăci subțiri de stejar sculptat, încastrate în zid. Îndărătul unor uși duble, uvrajate, pereții sălilor de baie erau căptușiți cu sticlă în culori irizate, înfățișând doamne care se extaziau pe o culme de deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
glorie și până azi. Faimoasele garnituri de porțelan portocalii și albe, evocând „răsăritul soarelui“ s-au spart și nu au mai fost înlocuite. Aceeași soartă au avut-o și oglinzile cu margini zigzagate, precum și sticla irizată din băi. Barele de oțel tubular s-au încovoiat sub poverile pe care le-au purtat și au cedat locul unor scaune urâte, greoaie. Plăcile de faianță neagră, suedeză, din băi și-au trăit traiul și în locul lor au apărut dale albe, sănătoase, englezești, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era considerat drept „o perlă de art déco“. Data cam din aceeași perioadă ca și Camerele din Ennistone. Zidurile exterioare erau din beton, pe vremuri alb, acum de un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că într-o zi n-o să se mai întoarcă. Visezi că într-o bună zi o să mă părăsească. Ei bine, ziua asta n-o să vină niciodată. Stella n-o să mă părăsească niciodată. O să se agate de mine cu ghearele de oțel ale iubirii ei, până când o moarte violentă o să ne secere pe unul dintre noi doi. — O moarte violentă? — Orice moarte e violentă. — Am încetat să mai sper că o să te părăsească. — Stella ar dori să mă vadă într-un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-mi spui: „În curând va veni și rândul nostru“. — Ție nu ți-aș spune una ca asta. — Mie poți să-mi spui orice, Hai să mergem, mă simț ca un rac fiert. Urcară scările, ținându-se vârtos de bara de oțel și ieșiră în aerul rece, trecând din abur în lumina soarelui. — Uite-l pe preot, spuse Eastcote. Câțiva metri mai încolo, părintele Bernard, care încă nu plonjase, contempla apa. Făcea o notă discordantă, pentru că nu purta chiloți de baie, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să înoate e neapărat prost. — Mie îmi spui? Eu trăiesc atât de retras de lume. Unde mi-am lăsat ochelarii? John Robert se răsuci pe călcâie și se pomeni față în față cu Ruby, care rămăsese nemișcată lângă balustrada de oțel a „oalei“. Rozanov o recunoscu pe dată. — Domnișoara Doyle? Ești domnișoara Doyle, nu? Faptul că o recunoscuse, și încă fără ochelari, era o performanță, pentru că John Robert nu o mai văzuse pe Ruby de mulți ani. Ruby îi zâmbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urnindu-se ca un cal de povară supraâncărcat. Acum oare ar mai fi în stare să lucreze așa cum nu mai lucrase niciodată? Uneori avea senzația că străbate ceruri vaste, alteori i se părea că e închingat într-o verigă de oțel, că e încătușat, înrădăcinat în locul unde se afla. Câteodată avea impresia că de-a lungul tuturor chinuitoarelor metamorfoze prin care trecuse, urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață încleștând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că-i intrase săpun în ochi. Cele mai multe fete aveau părul lung și era ciudată și șocantă brusca transformare a cozilor uscate, pufoase, în șerpi lungi, întunecați, care se învârtejeau în apa din cadă, în timp ce degetele puternice ca niște gheare de oțel ale domnișoarei Adkin râcâiau fiecare scăfârlie aplecată într-un gest de implorare. Pe urmă un prosop, alb, moale, era înfășurat în jurul fiecărui cap ud și victima cu turban și obrajii aprinși fugea, chicotind de zor. Lui Hattie nu-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Totul e odios. Și te-am vârât și pe dumneata în treaba asta urâtă. Nu-ți face griji pentru mine. Sunt impermeabil la furtună. Am procedat greșit și lucrul ăsta îmi paralizează voința. Mă simt ca într-o cușcă de oțel. Oamenii reușesc să iasă din cuști, uneori e mai ușor decât își închipuie. Din cușca asta, nu văd cum o să pot ieși. Ai vreo idee nouă? Dumnezeule, te întreb de parcă n-ai avea nimic altceva la care să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și mi-e teamă să nu săvârșesc din nou o greșeală. Nu pot întreprinde nimic până când n-o să-mi simt judecata absolut limpede. E rezonabil, nu? Nu neapărat. Cel puțin, acum sunt liberă... Credeam că ești într-o cușcă de oțel. Vreau să spun că acum pot gândi asupra lucrurilor. Simt că mă aflu în punctul de echilibru, ca o rachetă care ar putea-o lua însă razna, pe altă traiectorie. E preferabil să mai aștept. Tu vezi în George o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște franjuri lungi, de mătase, prin care i se vedeau cizmele negre de lac, cu tocuri foarte înalte și vârfuri ascuțite. Picioarele, ca și mâinile, îi erau foarte mici. Gâtul subțire îi era înconjurat de un cerc cu dinți de oțel argintat, care-i înțepau pielea, lăsându-i urme roșii. Se uită la Tom, care o privea de la înălțimea lui, găsind-o atât de micuță și de patetică. O văzuse adeseori în costum de baie, dar acum, în „șocanta“ ei toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se cu putere de balustrada netedă, cilindrică, coborî câteva trepte până la o mică platformă de mai jos, care promitea să fie mai stabilă. Scările, pe care nu le mai deslușea, păreau confecționate dintr-un metal ușor, flexibil, probabil că din oțel, dar un oțel de o calitate cu totul deosebită, se gândi Tom, din moment ce erau atât de elegante și de aeriene, aproape nesubstanțiale, cu treptele lor înguste și șirurile de bare subțiri, verticale, aproape greu de observat cu ochiul liber, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de balustrada netedă, cilindrică, coborî câteva trepte până la o mică platformă de mai jos, care promitea să fie mai stabilă. Scările, pe care nu le mai deslușea, păreau confecționate dintr-un metal ușor, flexibil, probabil că din oțel, dar un oțel de o calitate cu totul deosebită, se gândi Tom, din moment ce erau atât de elegante și de aeriene, aproape nesubstanțiale, cu treptele lor înguste și șirurile de bare subțiri, verticale, aproape greu de observat cu ochiul liber, care susțineau balustradele înclinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi mai apropiate. Să sară se dovedise foarte ușor. Să se cațere înapoi, însă, făcând echilibristică pe o balustradă cilindrică, alunecoasă și încercând să se agațe cu brațele întinse de niște bare subțiri, verticale și fierbinți, și de treptele de oțel de deasupra lui, pentru ca apoi să se opintească în sus, se dovedea imposibil. În orice caz, ar fi fost o acțiune foarte periculoasă, având, în cazul unei căderi, perspectiva prăpastiei cu fundul de beton, adâncă de peste opt metri. Tom rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe jumătate; o propti cu un scaun, lăsând-o larg deschisă. Revăzu în minte detaliile problemei în care se angajase și a cărei soluție o repetase de atâtea ori în imaginație. Patul, unul dintre paturile inițiale ale „Camerelor“, era din oțel tubular, proiectat să alunece lin pe suporturile cilindrice, peste covorul neted. La căpătâi avea o placă din lemn de stejar, de coloare deschisă, fixată în perete. George își încleștă mâinile pe marginile tubulare de la piciorul patului și începu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe un scaun lângă ușă. Se uită la cărțile de pe masă și văzu că unele dintre ele erau prăfuite. Probabil că John Robert ceruse cameristelor să nu-i atingă cărțile. Își mută apoi privirile spre mânerele ferestrelor, confecționare din același oțel originar, grăitor în ce privește data instalării lor. Îl muncea dorința de a le atinge sau de a-și plimba degetele pe cotoarele cărților. Se uită din nou la nemișcatul John Robert și simți o arsură în inimă, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aplecându-se, apucă picioarele din spate ale patului și începu să-l înalțe. Greutatea lui John Robert era comasată la capătul din față al patului, așa încât nu era prea dificil să ridice partea din spate. George văzu picioarele tubulare de oțel înălțându-se, mâinile lui încleștate pe ele, încheieturile degetelor albite din pricina efortului. Stând cu picioarele rășchirate și trupul încordat, se uita doar la ce era mai aproape de ochii lui. Deodată, se auzi o bufnitură și un puternic pocnet metalic când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]