KorAP: Find »[drukola/base=ochelari & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...276 >

6,900 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

să am grijă de el până se mai întremează, nici măcar nu am idee ce anume să îi fac, și când anume se va întrema, apoi îi spun, mulțumesc, Hava, dar prefer să merg așa în continuare, ea se joacă cu ochelarii, mă privește cu ochii holbați, ca printr-o oglindă amplificatoare, știu că tu mă consideri prea dură, spune ea încet, și poate că ai dreptate, dar nu am de ales, nimeni nu are de ales, ne este interzis să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
terasa murdară, cu vedere spre munții albaștri, înlănțuiți asemenea unui colier de pietre de safir, aici ședea tata după-amiaza în pantalonii săi kaki scurți, picior peste picior, aplecat de spate, mestecând struguri negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam la baza treptelor acelora, cu brațele încărcate de pui de pisică. Tot timpul se nășteau pisoi în pustiul acestei câmpii, se jucau printre ierburi, codițele lor dansau în timp ce săltau de la soare la umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Au fost probleme, se interesează ea satisfăcută, iar eu murmur, deloc, a mers foarte ușor, după care dispar de acolo, înainte ca ea să apuce să îmi citească gândurile rebele despre victoria aceea îndoielnică, mirosind a înfrângere, știu că lentilele ochelarilor ei de citit îmi urmăresc cu amărăciune pașii, ridurile unei neplăceri neașteptate îi delimitează ochii. Naama, ești așteptată la poartă, strigă Anat dintr-o cameră, iar eu întreb, cine mă așteaptă, și încerc să ascund fericirea care dansează înăuntrul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
deja hotărăsc să mă întorc spre casă, când o zăresc în depărtare, ce ușurare simt pentru o clipă, aproape fericire, nu este singură, vorbește cu cineva, cineva este interesat de ceea ce rostește gura ei, puțin mai înalt decât ea, cu ochelari rotunzi și părul rar, cine ar putea fi, nu pare un copil, este un om în toată firea, cu cine umblă, oare. El vorbește și vorbește, gesticulează cu entuziasm, iar ea ascultă tăcută, privește în jos, nu departe de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ușă, poate că s-a răzgândit și a plecat, ochii mei arzători se concentrează cu greu asupra spinării aceleia bătrâne, care coboară scările încet, asupra figurii care se întoarce spre mine, o figură întunecată, ridată, acoperită de o pereche de ochelari de soare negri, gura mea se deschide într-un suspin dezamăgit, aveam impresia că se deschide din ce în ce mai mult, până ce buzele mi se vor rupe, ca la naștere, atât de mare era dezamăgirea care mă năpădise, faptul că nu venise mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
se prăbușească deasupra capului său. Nu mă mai pot abține, dau buzna în biroul lui Hava fără să bat la ușă, închid ușa în urma mea și mă sprijin de ea, trag aer în piept, ea își scoate cu gesturi leneșe ochelarii de citit, Naama, spune ea apăsat, ce s-a mai întâmplat, pari foarte agitată, iar eu înțeleg că nu are nici un rost să mă mai ascund, păcat de efort, și întreb cu zâmbetul unei copile mari, cine era? Ea suspină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
zice, nu se va întoarce, la ce să se întoarcă? Capitolul douăzecitc "Capitolul douăzeci" Pe mine mă așteaptă oare sau stă din întâmplare în ușa căminului, păzind o teribilă avuție, corpul ei greoi este încorsetat într-o rochie neagră, elegantă, ochelarii îi scot în evidență ochii, Naama, strigă ea repede, ca și când numele meu i-ar fi stat pe vârful limbii, trebuie să merg cu formularele la fata aceea nouă, iar eu mă cutremur, la Yael? Ce să faci la ea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
are nici o importanță, treaba noastră este aceea de a o face pe fată să înțeleagă ce este în mintea ei, ai uitat? Nu am uitat, dar aș fi vrut să o ajut mai mult, bâlbâi eu, fixându-mi mai bine ochelarii de soare, imediat lacrimile mele ostile, respingătoare vor ieși la luptă împotriva mea în batalioane transparente, dezvăluind cu răutate tot ceea ce încerc să ascund. Să ajuți mai mult înseamnă de fapt să ajuți mai puțin, dă ea verdictul, este dezastruos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

masa de lângă ușă, s-au uitat peste meniu, au discutat opțiunile și, în cele din urmă, unul dintre ei a dat comanda. După câteva clipe am simțit privirile uneia dintre fete ațintite asupra mea. Avea părul tuns foarte scurt, purta ochelari de soare și o rochie mini din bumbac. I-am aruncat și eu o privire dar, dându-mi seama că nu o cunosc, mi-am văzut mai departe de mâncare. Ea s-a ridicat de la locul ei și a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
sau aștepți pe cineva? a întrebat ea. Am dat din cap, mirat, și i-am spus: — Nu aștept pe nimeni. Ia loc, te rog. Și-a târât cu zgomot un scaun și s-a așezat în fața mea, privindu-mă prin ochelarii de soare și coborându-și apoi privirile în farfurie. — Pare grozavă. — Chiar este. Omletă cu ciuperci și salată cu mazăre verde. — Ah, ce păcat! O să cer și eu așa ceva data viitoare. Acum am comandat altceva. — Ce-ai comandat? Macaroane gratinate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de undeva? Zău că nu-mi amintesc să ne fi întâlnit. — Euripide, a răspuns ea pur și simplu. Electra. „Nici un zeu nu-și pleacă urechea la durerile mele.“ Cursul tocmai s-a terminat, nu? O priveam, uimit. {i-a scos ochelarii de soare și, în cele din urmă, am recunoscut-o: un boboc de la Istoria teatrului - II. Își schimbase coafura radical și de aceea mi-a fost greu să-mi dau seama cine este. — O, dar înainte de vacanță aveai părul lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
disperare. Nu mai văzusem ochi atât de expresivi de foarte multă vreme și îmi făcea plăcere să-mi pironesc privirile asupra lor. — Vorbești serios? întrebă ea. Am dat din cap afirmativ, umplându-mi gura cu salată. Și-a pus iar ochelarii de soare pe nas și m-a privit din dosul lor. Nu ești mincinos, nu? — Mie îmi place să mă consider om cinstit. — Ei, hai, lasă! — Spune-mi și mie de ce porți ochelari de soare atât de închiși la culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
gura cu salată. Și-a pus iar ochelarii de soare pe nas și m-a privit din dosul lor. Nu ești mincinos, nu? — Mie îmi place să mă consider om cinstit. — Ei, hai, lasă! — Spune-mi și mie de ce porți ochelari de soare atât de închiși la culoare? — Când m-am văzut, brusc, cu părul scurt, m-am simțit teribil de lipsită de apărare, de parcă m-ar fi aruncat cineva, goală pușcă, în mijlocul unei mulțimi imense. Așa mai înțeleg, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și lapte condensat. — Am și eu o curiozitate, zise. De ce n-ai răspuns azi la apel? Te cheamă Watanabe, nu? Toru Watanabe. — Exact. — Și de ce n-ai răspuns? — Pentru că n-am avut chef să răspund astăzi. Și-a scos iar ochelarii de soare, i-a pus pe masă și m-a privit fix, de parcă eram un animal rar într-o cușcă de la grădina zoologică. — I-auzi! N-a avut chef azi! Vorbești de parcă ai fi Humphrey Bogart. Rece, calculat. — Hai, lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
deosebește conceptul de zeu, la acesta, față de Eschil și Sofocle. Vorbea deja de vreo cincisprezece minute, când s-a deschis ușa și am văzut-o pe Midori intrând în clasă. Purta o cămașă sport bleumarin, pantaloni bej și obișnuiții ei ochelari de soare. Zâmbind, i-a cerut scuze profesorului pentru întârziere și s-a așezat lângă mine. A scos apoi un caiet - caietul meu - din geanta pe care o purtase pe umăr și mi l-a dat. În el am găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Vin aici din liceu. Vechea mea școală este foarte aproape. Erau foarte severi și trebuia să venim pe furiș ca să mâncăm aici. Erau în stare să te elimine din școală dacă te prindeau că mănânci în oraș. Când își scotea ochelarii de soare, Midori părea mult mai somnoroasă decât cu ei pe nas. Avea două ticuri: se juca cu brățara de la mâna stângă sau se scărpina cu degetul mic la colțurile ochilor. — Ești obosită? am întrebat-o. — Puțin. Nu dorm destul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
fete era mai solidă. Purta o canadiană subțire din fâș, cu glugă, de culoare gri și blugi albi, iar în urechi, cercei mari în formă de scoici. Avea la ea o mapă mare, din vinilin. Cea mică de statură purta ochelari și era îmbrăcată cu o canadiană albastră peste cămașa în carouri. I-am observat inelul cu peruzea pentru că avea obiceiul să-și tot scoată ochelarii și să-și apese ochii cu degetele. Ambele fete au comandat cafea cu lapte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de scoici. Avea la ea o mapă mare, din vinilin. Cea mică de statură purta ochelari și era îmbrăcată cu o canadiană albastră peste cămașa în carouri. I-am observat inelul cu peruzea pentru că avea obiceiul să-și tot scoată ochelarii și să-și apese ochii cu degetele. Ambele fete au comandat cafea cu lapte și câte o prăjitură, iar în timp ce mâncau și beau, discutau în șoaptă. Discuție serioasă, se pare. Cea mare își pleca, din când în când, capul într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dar pentru o fracțiune de secundă m-a cuprins o senzație de singurătate amestecată cu gelozie. La masa din spatele meu, un bărbat cu un început de chelie, îmbrăcat în alb, cu aer de doctor, încerca să explice tânărului nervos, cu ochelari și femeii între două vârste, cu față de veveriță, ce efecte are imponderabilitatea asupra secreției sucului gastric. Amândoi îl ascultau, scoțând câte o exclamație din când în când, dar cu cât îl auzeam mai mult, cu atât eram mai convins că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Am mâncat o porție mare la masa de prânz și, în timp ce mă îndreptam spre sala de lectură a Facultății de Litere ca să mai studiez ceva, am zărit-o pe Midori Kobayashi. Era cu o studentă mică de statură, ce purta ochelari, dar când m-a zărit, s-a apropiat singură de mine. — Unde te duci? m-a întrebat ea. — La bibliotecă. — Lasă biblioteca și hai să mâncăm împreună de prânz! — Tocmai am mâncat, am zis. — Și ce dacă? Mai mănânci o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și a fumat o țigară. Mai erau acolo trei pacienți în pijamale, care fumau și urmăreau o dezbatere politică la televizor. Ia uite la moșul \la cu cârje cum se holbează la picioarele mele! îmi spuse Midori, amuzată. Cel cu ochelari, în pijama albastră. — Normal că se uită! Dacă ți-ai pus o fustă atât de scurtă... Nu mă deranjează. Or fi săracii plictisiți și poate le prinde bine să vadă niște picioare tinere. Se înzdrăvenesc și ei mai repede, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
se îngrijoreze. M-a întrebat dacă am idee unde ar putea fi. Tot ce știam eu era că are la ea pijamaua și periuța de dinți. Am văzut-o pe Midori în clasă miercuri. Purta un pulover verde închis și ochelarii aceia de soare fumurii. Stătea în ultimul rând și vorbea cu o fată cu ochelari pe care o mai văzusem o dată. M-am apropiat și i-am spus că aș vrea să stau de vorbă cu ea după ore. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
eu era că are la ea pijamaua și periuța de dinți. Am văzut-o pe Midori în clasă miercuri. Purta un pulover verde închis și ochelarii aceia de soare fumurii. Stătea în ultimul rând și vorbea cu o fată cu ochelari pe care o mai văzusem o dată. M-am apropiat și i-am spus că aș vrea să stau de vorbă cu ea după ore. M-a privit mai întâi fata cu ochelari, apoi a ridicat și Midori privirile. Coafura cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ultimul rând și vorbea cu o fată cu ochelari pe care o mai văzusem o dată. M-am apropiat și i-am spus că aș vrea să stau de vorbă cu ea după ore. M-a privit mai întâi fata cu ochelari, apoi a ridicat și Midori privirile. Coafura cea nouă o maturiza, într-adevăr. — Am o întâlnire, spuse Midori, dând ușor din cap. — Nu-ți răpesc mult timp, am spus. Cinci minute. Midori și-a scos ochelarii și a mijit ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mai întâi fata cu ochelari, apoi a ridicat și Midori privirile. Coafura cea nouă o maturiza, într-adevăr. — Am o întâlnire, spuse Midori, dând ușor din cap. — Nu-ți răpesc mult timp, am spus. Cinci minute. Midori și-a scos ochelarii și a mijit ochii. Avem senzația că privește o casă abandonată, pe cale de a se prăbuși. — Nu vreau să vorbesc cu tine. Scuză-mă. Fata cu ochelari mă privea de parcă voia să spună: „N-auzi? Nu vrea să stea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]