5,469 matches
-
și sforăitul.Trecu în baie, să-și răcoresacă fața. Nu zăbovi decât preț de câteva aruncături de apă rece peste obrajii săi bordunoși. Când reveni în camera sa, privi spre Andromanda. Meșteritoarea nu mai era în pat. Nedumerit, intră în odaia ei. Din dreptul ușii îl privea lung, cu zâmbet feciorelnic, mușcătie și zambilie, o tânără brunetă, înaltă, cu plete lungi, într-o rochie de voal albăstriu, transparentă. Nu doar că i se ghiceau de sub stratul noratec formele bine potrivite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce lucrează Andromanda?“, întrebă cu jumătate de glas prozatorul. „Comandă specială“, surâse Goncea. „Mi-am amintit de sorbul ăla care n-a mai venit demult. L-a cam uitat lumea. Am pus-o pe Andromanda să-l cheme. E în odaia de-alături. Are și instrumentele care-i trebuie. Pregătește barcazul pentru Tomnea, dacă te interesează. Asta am pus-o pe Andromanda să facă!“ Îi făcu semn să se ducă să deschidă ușa și să vadă vrjitoarea. Burtăncureanu, dezgustat, speriat, sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că maior era p-atunci, nu știu cum s-a făcut de m-a plăcut, că era însurat cu Macronela, o nepoată a tovarășei Aspsia, fată de la țară, fără carte Macronela, cam dusă de cap, avea și somnambulism, adică ieșea noaptea din odaia unde dormea și zicea că vrea să se ducă acasă la ei, la Șoptireanca, Macatist a luat-o că era ordin de sus, pe linie de partid, altfel nu-l mai ținea șofer la tov. Goncea, că tovarășa Aspasia avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a dezinfectant ieftin și era ținut de un metis cu mutra acră și uniformă albastră, care purta pe haină un mic ecuson pe care scria „Manager“, deși funcțiile lui mergeau de la recepționer, la hamal, trecând prin camerist, casier și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare, decât niște ferestruici înalte ce dădeau spre piață sau spre râu, și nici alte mobile, decât un pat vechi de fier, o noptieră rablagită și o oală de noapte ciobită și gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Aș vrea să cumpăr niște adevăr. Mi-ar trebui să construiesc o casă: (Bani am`mprumutat de la un văr Teren aveam, de când am fost mireasă). Și dragoste mi-a trebui, un pic Să-mpodobesc odaia dinspre mare Cu strigăt de copil și de bunic, Să nu mai simt tăcerea când mă doare. Și-n strop de apă vie-ntr-un ghioc Să mă despartă-ncet de cele scrise Și să-mi arate steaua mea de
Dorințe. In: Anotimpuri by Popa Emilian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/264_a_568]
-
tort din lume. Și începu să dea din mâini, să-și vânture coada și să izbească în fereastră cu picioarele. Puțin câte puțin trupul începu să-i alunece. Începu să împingă din ce în ce mai tare, până când... buf, căzu ca o cărămidă în mijlocul odăii. Însă dedesubtul ferestrei se afla un sac mare, plin cu piper măcinat. Sacul se rupse și aruncă în aer valuri de piper. Balaurul nostru simți cum îl gâdilă nasul. Îl gâdila atât de tare încăt îi veni să strănute. Uf
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
lucruri bune. Între timp, la palatul de piatră, prințul se trezise. Îi ceruse mamei sale, regina, un pahar cu lapte cald și îi ordonase unui slujitor să mă cheme. Ce surpriză ,,plăcută” a avut slujitorul să nu mă găsească în odaia mea, dar mai mare i-a fost durerea când a văzut ușa cea mare deschisă și și-a dat seama unde eram. A mers la prinț și i-a zis: Maiestate, fata nu mai este la palat! Ce?! Adu-o
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
nu-i îngăduia să lege întâmplările între ele... vedea, doar, imagini ca prin ceată. Si alunecă din nou în somn. ... Pe când se zbătea împotriva fantomelor si febrei... si împotriva sufocării care îi cuprindea pieptul, i s-a părut că usa odăii se deschise si că o femeie intră înăuntru cu o lumânare aprinsă în mână, si merse la icoana din colț. Femeia părea să fie Vasilica... Vroi să vorbească cu dânsa, dar nu putu... Când, un val de constiință îl readuse
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe aiurea, pe alte meleaguri! Pare firesc? Pare nefiresc? Eu zic, mai de grabă, nu, că pare, ci, că, chiar, este nefiresc de firesc! Iar acum, la o cu totul Întâmplătoare reîntâlnire, la o cu totul neașteptată revedere, În aceeași odaie, În poziții similare, ea, exclamă, răvășită de gânduri: o, cât de pe nesimțite, a putut să treacă, o jumătate de viață, dimpreună, cu o jumătate de veac! El o aprobă, din priviri, cu o oarecare tristețe. După care, ea, Întrebă: repetăm
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
casă, un fel de cutie a Pandorei, cum deschideai se revărsau peste tine, parfumate, ambalate, legate cu fundițe, toate relele lumii, veneau zoaiele cascadă, În rugăciune ori la biserică doar să fugi, să te apere Sfîntul Gheorghe de balaurul din odaie. De balaurul din mine să mă ferească, pentru că eu pornesc nenorocita de cutie! ar fi putut să spună Antonia. Stătea ore În șir, noaptea, cu telecomanda În mînă, pentru a surprinde În păcat toată suflarea. Mai erau desene animate pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să se salveze; W. ar fi fost În mai mare pericol afară; În Christiania avea să arate lumii ce poate; găsise locul potrivit, era convins. Thomas Îi oferise camera sa; poate și lui W. avea să-i meargă bine acolo; odaia aceea era limanul potrivit. Cei doi s-au reîntîlnit Într-un bar din cartier; poate și hackerul cel bețiv intra acolo, Thomas Îi știa obiceiurile. Lars, așa se numea, nu a venit; după trei seri și-a făcut apariția, era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe aceea, luîndu-și sacul în mână, intră tânărul, după oarecare chibzuială. Ajungând în fața ușii de la intrare, el se codi să urce cele două trepte de piatră și porni spre fundul curții spre a vedea dacă putea da de cineva în odăile de serviciu. Acolo putu să-și dea seama că partea de din dos a casei avea o înălțime mai mare decât a restului, parter și cat formând două coridoare suprapuse, cu geamlâc. Numai în catul de sus o lampă cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu reacționează destul de călduros, întrebă, întorcînd adânc fața spre el: -- Oare nu-ți pare bine? - Ba da! răspunse sfios Felix, contrariat că nu vine nimenisă-i ia valiza din mână. Condus de Otilia și urmat de bătrân, Felix intră într-o odaie foarte înaltă, încărcată de un fum des și înțepător de tutun ca o covertă de vapor pe Marea Nordului. În mijlocul ei, la o masă rotundă prevăzută cu o mare lampă de petrol cu glob de sticlă mată, se aflau, în fața unui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
brațul lui Felix și se rezemă de scaunul lui Pascalopol, întrebînd: - Cum merge? - Prost, domnișoară Otilia! zise acesta, întorcînd un capgaleș spre speteaza scaunului său. Rămas singur, Felix căută o scăpare din această ciudată situație și se retrase spre fundul odăii, unde, în semiobscuritate, se zărea o canapea de pluș roșu. Văzîndu-se uitat de toți, își lăsă în sfârșit valiza jos și se așeză. O tuse apropiată îl făcu să tresară speriat. Abia atunci observă că în apropierea sa, la o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dumitale. Zicând acestea, Pascalopol îi strecură inelul în deget și, ținîndu-i brațul, i-l sărută în apropiere de cot. - Ascultă, Pascalopol, izbucni Aglae iritată, joci, sau nujoci? Văd că te zbenguiești cu fetele. Simioane, strigă ea, aruncând ochii spre fundul odăii, tu ce faci acolo? De ce nu te duci să te culci? Omul cu broboadă și mic barbișon, care broda și scruta din când în când pe Felix, scoase un scurt mormăit. Zarurile începură din nou să cadă. G. Călinescu Părăsit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de mult, de când el era în școala primară, și nu avea atuncea destulă complicație sufletească spre a o cunoaște mai de aproape. Ea era o fire bolnăvicioasă și iritabilă și stătea mai toată vremea întinsă pe o canapea într-o odaie, citind câte o carte, strigând și poruncind slugilor prin ușa întredeschisă. Cu multe săptămâni înainte de a muri, ea dispăruse de acasă, și Felix înțelegea acum că doctorul Sima, tată-său, o internase în vreun sanatoriu. Doctorul mânca la masă împreună cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
numai de la Pascalopol, care i-o oferi cu obișnuita grabă; Costache se mulțumi cu un noduros fabricat propriu. Chiar și Otilia, rugată din ochi de Pascalopol, își luă o țigare și trase din ea așezîndu-se pe marginea scaunului musafirului. Centrul odăii se umplu din nou de fum proaspăt, gros, care, trecând din lumină în umbră, semăna cu norii repezi ai unei furtuni. Cei patru începură să joace, scoțând scurte G. Călinescu exclamații, necunoscute lui Felix, care nu știa nici un joc. Situația
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Înainte de a-i păși pragul, Felix crezu de cuviință să zică "Bună seara". Pascalopol se grăbi să-i răspundă, întorcînd capul. Aglae răspunse și ea, fără să ridice ochii din cărți. Aurelia îl urmări numai cu privirea. Trecură printr-o odaie neluminată decât de lună, care părea a fi sufrageria, apoi într-o săliță din care o scară de lemn ducea la etaj. Se urcară pe ea și ajunseră într-un coridor cu geamlâc, în care Felix recunoscu geamlâcul zărit de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe ea și ajunseră într-un coridor cu geamlâc, în care Felix recunoscu geamlâcul zărit de jos, din curte. O lampă de petrol de o formă mai îngrijită ardea într-un cui. Otilia o luă și începu să deschidă ușile odăilor care dădeau în coridor. Erau cel puțin patru. - Doamne! zise ea, nu știu unde să te culc. Am uitat săspun să pregătească o cameră. Felix avu impulsiunea, ca și cu prilejul prăjiturii, să declare că nu avea nevoie de nimic, însă i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
luă parte prin așteptare la preocuparea Otiliei. Aceasta deschise o ușă, intră singură înăuntru, deretică ceva în pripă, fiindcă se auziră lovituri de scaune izbite și de dulapuri închise, apoi strigă lui Felix să intre. - Până mâine dormi aici, este odaia mea. Fii fără grijă. E cam dezordine, dar o să mă ierți, nu? Noapte bună. Mâine vom sta de vorbă mai mult. Otilia spuse toate acestea repede, cu un râs grațios, dar cu siguranță în glas, mai dădu o ochire odăii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odaia mea. Fii fără grijă. E cam dezordine, dar o să mă ierți, nu? Noapte bună. Mâine vom sta de vorbă mai mult. Otilia spuse toate acestea repede, cu un râs grațios, dar cu siguranță în glas, mai dădu o ochire odăii și ieși, făcând lui Felix un salut cu mâna. Se auziră tropote pe scară, trântituri de ușă, și apoi totul reintră în liniște. O lampă portativă cu abajur era aprinsă pe o masă rotundă, răspândind cercuri de umbre degradate prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tropote pe scară, trântituri de ușă, și apoi totul reintră în liniște. O lampă portativă cu abajur era aprinsă pe o masă rotundă, răspândind cercuri de umbre degradate prin casă și imprimând un rotocol alb în tavan. Felix privi în odaie. Încăperea era mai mult lungă decât lată și avea o fereastră care da în geamlâc, acoperită cu o mare cortină de pluș maron. Câteva fotolii scunde și mici de pluș maron, un scrin de nuc de modă veche, dar masiv
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care da în geamlâc, acoperită cu o mare cortină de pluș maron. Câteva fotolii scunde și mici de pluș maron, un scrin de nuc de modă veche, dar masiv, un dulap de haine din același lemn și foarte lat dădeau odăii un aer bătrânesc dar elegant. Lucirea pereților atrase atenția lui Felix, care descoperi cu mirare că odaia era tapetată cu o hârtie dungată și cu mici flori de miozotis. În schimb, patul era nou și așa de scund, încît părea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de pluș maron, un scrin de nuc de modă veche, dar masiv, un dulap de haine din același lemn și foarte lat dădeau odăii un aer bătrânesc dar elegant. Lucirea pereților atrase atenția lui Felix, care descoperi cu mirare că odaia era tapetată cu o hârtie dungată și cu mici flori de miozotis. În schimb, patul era nou și așa de scund, încît părea un divan. Două suluri moi de catifea se sprijineau la capete pe speteze ornamentate cu împletituri de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lumină. În peretele opus ușii, o mică oglindă făcea o pată alburie. Felix se ridică și suflă în lampă, și atuncea își dădu seama că oglinda prin G. Călinescu care se vedeau acum coame de copaci era o fereastră. În odaie era o lumină dulce crepusculară. Felix se întinse din nou pe pat, cu capul pe un morman de perne decorative, fără să se dezbrace. Era hotărât să nu se culce, ci numai să se odihnească, intimidat de acest interior care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]