18,249 matches
-
și, din cauza asta, totul era permis. Am ajuns să am o groază de femei și de căsătorii, viața mea izvorând dintr-o energie sexuală enormă, ciudată, ca la orice artist, o energie care venea din adâncurile misterioase ale unei firi omenești însemnate de Dumnezeu, o fire de artist, cu egoul ei falic. Am suferit, dar am supraviețuit, precum vezi, în ultimii ani, am ajuns să îmi spun că nici n-am iubit-o așa de mult, că numai moartea ei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Princeton? — Da. — Unu’ de-al vostru e mort aicia și alți doi aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare a unei lămpi cu arc voltaic de la marginea șoselei zăcea o formă omenească, cu fața În jos, Într-un cerc de sânge ce se lățea. Au sărit jos din mașină. Lui Amory i se păru că... da, ceafa aceea... că părul... părul ăla... și pe urmă au Întors corpul cu fața În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia, dar i-a făcut bine să-i audă glasul. Tot divanul pe care stătea necunoscutul Înviase: era viu ca undele de căldură de deasupra asfaltului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ei, ci Îi urma... Îi urma. A Început să alerge orbește, cu pumnii strânși, cu inima bătându-i În piept ca un ciocan. Departe În față a apărut un punct negru care s-a lățit Încet, alcătuind o formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag prin bezna lungă și sinuoasă, de unde clarul de lună era alungat, cu excepția unor petice și luciri minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
peste capetele noastre tremurânde. Dar tu-ți Începi spectacolul bolborositor de lanternă magică, cu aproximativ aceeași colecție de diapozitive pe care am avut-o și eu, așa că simt nevoia să-ți scriu, fie și numai ca să urlu despre colosala prostie omenească... Ai ajuns la sfârșitul unei etape: de bine, de rău, nu vei mai fi niciodată exact Amory Blaine cel cunoscut de mine și niciodată nu ne vom mai Întâlni ca pe vremuri, pentru că generația ta devine dură, mult mai dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adevărate, să nu ajung să-mi spun că, poate, viața mă așteaptă În grădinile japoneze de la Ritz, sau În Atlantic City sau În Lower East Side. - Oricum, a continuat el, nu simt impulsul vital. Am dorit să fiu o ființă omenească obișnuită, dar fata n-a văzut lucrurile la fel. - O să-ți găsești alta. - Doamne! Pușchea pe limba ta! De ce nu-mi spui că „dacă fata te-ar fi meritat, te-ar fi așteptat“? Nu, domnule, o fată care merită nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trop-trop-trop, până când ai fi jurat că și eternitatea este divizibilă În mai mulți de „tup“? Sentimentul ăsta Îl am - caii bătrâni fac tup-tup... Cred că ăsta-i unicul lucru prin care ne deosebim de ceasornice și de mârțoagele bătrâne. Ființele omenești nu pot face tup-tup-tup fără să Înnebunească. Briza s-a Înăsprit. Eleanor s-a Învelit mai strâns În pelerină, dârdâind. - Ți-e foarte frig? a Întrebat-o Amory. - Nu. Mă gândesc la mine - la eul meu negru interior, la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care se hotărăște să nu cedeze locul unei femei, urând-o din cauza asta; femeia care-l urăște fiindcă nu-i dă locul; În cel mai rău caz, o fantasmagorică atmosferă alcătuită din răsuflări fetide, mirosuri de stofe vechi, de trupuri omenești și de mâncăruri consumate de călători; În cel mai bun caz, numai miros de oameni cărora le este prea cald ori prea frig, care sunt prea obosiți ori prea Îngrijorați. Și-a imaginat Încăperile În care trăiau toți oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceva tovarășului său, cu o Înfățișare de profund dezgust. Probabil, se gândise Amory, ceea ce spusese era: „Dumnezeule! Ce oribili sunt oamenii!“ Amory nu se gândise niciodată În viață la săraci. Și-a spus cinic că era complet lipsit de simpatie omenească față de ei. La astfel de oameni O. Henry găsise romantism, patos, iubire și moarte; Amory vedea doar bădărănie, murdărie fizică, prostie. Nu s-a Învinuit de nimic: nu-și mai reproșa de mult sentimentele pe care le socotea naturale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
focar de corupție. Oamenii nu muncesc pentru panglici albastre. Toate astea-s idioțenii. Când a terminat el, a vorbit mărunțelul, dând aprig din cap, ca și cum de data asta era hotărât să-și facă auzită părerea: - Anumite lucruri țin de firea omenească, a afirmat el, luându-și o figură de bufniță. Au existat și vor exista Întotdeauna, fiindcă n-ai cum să le schimbi. Amory, luat prin surprindere, și-a plimbat privirea de la bărbatul cel masiv la bărbatul cel pirpiriu. - Ascultați, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bărbatul cel masiv la bărbatul cel pirpiriu. - Ascultați, ce spune! Asta mă descurajează când vine vorba de progres. Ascultați-l ce spune! Pot să numesc imediat peste o sută de fenomene naturale modificate de voința omului, o sută de instincte omenești care au fost șterse definitiv sau sunt reprimate azi de civilizație. Ceea ce-a rostit omul ăsta este, de mii de ani, ultimul argument al asociației mondiale a căpățânilor de oaie. Neagă contribuțiile tuturor oamenilor de știință, ale oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Într-un fel care le distingea de episodul Rosalind sau de labirinticele povești care formau, la urma urmei, substanța vieții sale. „Sunt un egoist“, s-a gândit el. „Aceasta nu-i o calitate care să se schimbe când văd «suferința omenească», sau «Îmi pierd părinții», sau «Îi ajut pe alții». „Egoismul acesta nu este o parte oarecare din mine. Este partea mea cea mai vie.“ „Pot aduce demnitate și echilibru În viața mea mai degrabă transgresând acest egoism decât evitându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pot Îndura multe pentru un prieten, Îmi pot da viața pentru un prieten - totul fiindcă asemenea lucruri s-ar putea să fie cea mai bună expresie a personalității mele. Cu toate acestea, nu posed nici măcar o picătură din laptele bunătății omenești.“ Problema răului se solidificase pentru Amory În problema sexului. Începea să identifice răul cu puternica adorație falică din Brooke și din scrierile timpurii ale lui Wells. Inseparabil legată de rău era frumusețea - frumusețea, Încă un tumult În creștere constantă: catifelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
încheiat deja. Balul de la Operă a fost deschis cu o coroniță de ștrasuri pe cap, o prostie, dar mama a ținut morțiș. Acum că ai destul timp la dispoziție, poți estima fața acestui Hans. Va să zică și aceasta e o figură omenească, e o minune cât de diversă poate fi natura, se gândește Sophie. Există o extremă stângă și o extremă dreaptă care se apropie foarte mult și există chiar și acest Hans, ceea ce se pare că nu deranjează și nu încurcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Heydrich. Dincolo de un birou urmat de o sală de autopsie în care un medic patolog lucra desupra cadavrului unei adolescente, se găsea o sală lungă, răcoroasă, cu șiruri de mese întinzându-se în fața mea. Pe câteva dintre ele zăceau corpuri omenești, unele dezgolite, altele acoperite cu cearșafuri, iar altele, ca al lui Bruno, încă îmbrăcate și părând mai degrabă niște obiecte de la bagaje pierdute decât aducând cu ceva omenesc. M-am apropiat și am aruncat o privire lungă, pătrunzătoare, la partenerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de mese întinzându-se în fața mea. Pe câteva dintre ele zăceau corpuri omenești, unele dezgolite, altele acoperite cu cearșafuri, iar altele, ca al lui Bruno, încă îmbrăcate și părând mai degrabă niște obiecte de la bagaje pierdute decât aducând cu ceva omenesc. M-am apropiat și am aruncat o privire lungă, pătrunzătoare, la partenerul meu mort. Partea din față a cămășii sale arăta de parcă și-ar fi vărsat pe piept o sticlă plină cu vin roșu, iar gura îi era larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și după moartea lui: există încă practici epicuriene în secolul al II-lea după Isus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate ispiti răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
moartea lui: există încă practici epicuriene în secolul al II-lea după Isus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate ispiti răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vinovați că nu corespund ideii pe care și-o fac despre ei. Cutare sau cutare mărturisesc o credință, dau învățătură, vorbesc, înșiră lecțiile destinate semenilor ca pe niște perle și trăiesc ca niște schizofrenici: filosofi prin cuvânt, banali, foarte banali, omenești, prea omenești în detaliile vieții lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... -15Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu corespund ideii pe care și-o fac despre ei. Cutare sau cutare mărturisesc o credință, dau învățătură, vorbesc, înșiră lecțiile destinate semenilor ca pe niște perle și trăiesc ca niște schizofrenici: filosofi prin cuvânt, banali, foarte banali, omenești, prea omenești în detaliile vieții lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... -15Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cînd e vorba de conducerea individului spre seninătate. în plus, poezia redusă la cea a lui Homer e considerată detestabilă deoarece este mincinoasă, punând în scenă mituri și povești, deci niște erori. Pe de altă parte, în măsura în care face dezirabile pasiunile omenești, ea merită să fie condamnată fără apel. Philodemos poet - și Lucrețiu, de altfel... - nu poate subscrie la această opțiune. Tot așa cum epicurismul târziu nu aderă la recuzarea de către Epicur a culturii în general. Opțiunea utilitaristă, net indexată pe făurirea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tabloul ciumei din finalul poemului rămas neterminat se datorează unui martor direct, fiindcă este prea bogat în detalii morbide vizibile doar la fața locului. Prea multă precizie, prea multe culori, mirosuri, prea multă minuțiozitate, o prea bună cunoaștere a sufletului omenesc surprins într-un asemenea moment, prea multă înțelepciune pentru un singur om. Deci Lucrețiu a trăit ciuma. Și încă un deci: a și murit de ciumă, în momentul în care scria despre acest subiect. Ansamblul pare coerent. Atâta doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Dacă ne însușim definiția platoniciană, apoi desigur nici o altă lirică europeană n-a subliniat emoția până la acel "ethereal" unde plutește pulverizat cântecul celor mai reprezentativi din poeții englezi. Decât, mai e un fel de a înțelege poezia. Un fel mai... omenesc. Pictura celor două Flandre traduce în culoare această concepție cum niciodată nu vor putea-o traduce în ordinea expresiei cei ce se războiesc cu retorica și atâtea forme parazitare ale cuvântului. Poezia înțeleasă ca o mare senzualitate. Echivalentul vorbit al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nebunie de hidalgo s-o explorezi fără să te mortifici sau înăbuși. Dar singura Spanie de care d-l E. Lovinescu poate să amintească, nu e deloc pătrata patrie a lui Gongora, ci o Spanie mult mai indigenă și mai omenească: Spania lui Don José, plutonierul, de sub comanda d-lui lt.-colonel Brăiescu. Întregul corp de gardă al "Sburătorului". Ideea europeană, 1 decembrie 1927 POEZIE LENEȘĂ Aceste rânduri de proză sunt datorate. Dar legile particulare ale scrisului meu cer să-mi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Eulalia de Leconte de Lisle - înțelepțit și îmbogățit de-atîtea experiențe prozodice - se decide pentru o poezie care să fie nu numai o medie lingvistică, ci o savantă medie a tuturor stărilor sufletești mediteraniene, a tuturor emoțiilor care au răscolit inima omenească de la greci încoace: idee foarte frumoasă și de fapt nouă. O poezie care s-ar bucura de aceeași audiență la masa discipolilor săi, la Cafe Vachette, ca și la curtea strămoșilor lui, în regatul Itaca. La urma urmelor, o poezie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]