5,154 matches
-
vine din nevoia de aliniere cu alte culturi, din predispoziția generală spre baroc. Toate culturile foloseau ornamentul În arhitectură, marea lor majoritate nu În ipostaza de accesoriu, de surplus, ci chiar ca element constitutiv, indispensabil al operei, de aceeași natură ontologică ca toți ceilalți ,,atomi” ai acesteia. Decorul poate fi sculptat În piatră (decoruri florale) sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc (motive de inspirație orientală). Ornamentul conferă construcțiilor În stil brâncovenesc expresivitate și eleganță barocă. Principala ctitorie a lui
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
în Istoria Literaturii... ed. 1982, p. 905), iar chestiunea răspândirii e de ordin cu totul secundar și exterior și depinde numai de legile difuziunii, mi-aș îngădui să nu fiu deloc de acord. Este un punct de vedere total metafizic, ontologic, azi integral anacronic, depășit. Am intrat în epoca literaturii universale, în care valorile circulă peste tot și în toate sensurile. Treptat, treptat, se formează un canon și o ierarhie universală de valori literare. Din moment ce o carte se publică, ea constituie
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
diverse funcții cosmogonice. Așa cum demonstrează exemplar Mircea Eliade în Tratat de istorie a religiilor, matricea cosmogonică a fost cea dintâi hierogamie cosmică: nunta dintre Cer și Pământ. Acest fapt originar, de o ,,sacră gravitate" (Mircea Eliade) a devenit ulterior modelul ontologic unanim imitat de oamenii culturilor premoderne. Universul mental arhaic a fost saturat de imagini, simboluri, credințe și mitologii ale Magnei Mater. Toate erau centrate în jurul Pământului ca temei ontologic primordial, ca unitate cosmică a hierofaniilor și a formelor difuze ale
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
originar, de o ,,sacră gravitate" (Mircea Eliade) a devenit ulterior modelul ontologic unanim imitat de oamenii culturilor premoderne. Universul mental arhaic a fost saturat de imagini, simboluri, credințe și mitologii ale Magnei Mater. Toate erau centrate în jurul Pământului ca temei ontologic primordial, ca unitate cosmică a hierofaniilor și a formelor difuze ale sacrului. Una dintre aceste ipostaze magico-religioase ale sacrului era și dealul, colina. Dealul era deal și, în același timp, altceva. Era un simbol cosmic universal. Reprezenta trupul viu al
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
canine ce populează acel loc, câini cu ochii negri murdăriți de "albastrul libertății dintâi" (p. 116). Hotarul dintre lumea noastră de aici și lumea Dealului lui Iorgu de dincolo era o apă firavă, dar vicleană. Pârâul despărțitor - un veritabil prag ontologic - adăpostea mitologica făptură a "șarpelui din adânc". Era un simplu instrument al Morții prin care viețile unor tineri erau trecute dincolo ... pe "cocoașa lutului", unde " Bătrânul număra în fire de tutun mulțimea brazdelor trase" (p. 117). Bătrânul este Ingerul Morții
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cuprinde aserțiuni de genul: "Există Revoluția Română din decembrie 1989"; ,, Există evenimentele din '89"; ,,Există teroriștii". Ele sunt afirmații categorice, sigure, indubitabile. În formularea inspirată a lui lui H.R. Patapievici, regulile sunt "un șir de propoziții atomare de tip aserțiune ontologică"100. Între aceste trei reguli, în virtutea unui mecanism de generare, se pot stabili mai multe combinații logice, rezultând diverse scenarii ale istoriei din decembrie 1989. Totodată, putem fi reținuți doar de o singură regulă a fractalului numit Revoluție. De exemplu
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cu alteritatea, oricare ar fi aceasta. Discursul științific istoriografic din secolul XX a participat el însuși în ce privește metodologiile și perspectiva filosofică asupra trecutului la experiența epistemologică a modernității; a oglindit dilemele socio-politice ale societății, precum și mutațiile valorice survenite la nivel ontologic în psihicul colectiv. Istoriografia, renunțând la a mai citi trecutul prin grila ideologică a "istoriei politice", a devenit o știință complexă și a intrat în cele din urmă într-un dialog interdisciplinar creator cu majoritatea domeniilor umaniste. În descendența unor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dincolo de sensul acordat textului sacru de către Umberto Eco). Istoriografia și filosofia istoriei propun un alt tip de discurs și o altă formă de lectură/narare a trecutului, fără a nega însă rolul jucat în continuare de direcția nomologică. Premisele acesteia - ontologică (trecutul este un obiect de studiu "exterior" istoricului), epistemologică (există un adevăr unic, care trebuie descoperit), pragmatică (istoria factualistă este singurul mod de a reconstrui trecutul exact așa cum a fost) (Topolsky 10) − sunt și astăzi acceptate de numeroși cercetători și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
raționabil", între sensibil și inteligibil: imaginea. În sine, ea re-prezintă, interiorizează lumea, apoi o reproduce la nivel mental sau în baza unui suport material și o transformă într-un discurs, diferit de obiect atât substanțial, cât și în ce privește valoarea sa ontologică. Se delimitează astfel de existența lucrurilor "reale", pe care le poate reda senzorial sau vizual, ca amintire sau copie a lor, indiferent dacă acestea sunt prezente sau absente, manifeste sau nu. Are o asemenea legătură cu senzația sau cu obiectul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de ordin optic, dar și, într-un alt plan, al unei activități pur intelectuale și imaginative, cum considerau chiar primii ei teoreticieni. Complicatele discuții în jurul statului ei, încă din antichitatea greacă, au generat probleme de interpretare și în legătură cu funcția ei ontologică. Faptul că mai curând ea "semăna" prea mult cu realitatea și nu faptul că substanțial era diferită de aceasta a dus la relativizarea și chiar la contestarea capacității ei de "probare" a obiectului, a experienței și a cunoașterii. De aici
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cadrul ritualic sau ceremonial) stau obligatoriu sub semnul sacrului. Am introdus la acest nivel structurile derivate cu ajutorul miturilor, care, la rândul lor, se pot încadra în mai multe serii, după anumiți factori. În funcție de referința lor, pot fi: generale (cosmogonice și ontologice) și particulare − miturile istorico-ideologice, grupate și ele în două sub-categorii: proiectiv-programatice (spre exemplu, mitizarea lui Constantin I în perioada imperiului lui Constanțiu II, fiul său, sau a lui Ștefan cel Mare, încă de la sfârșitul perioadei sale de domnie) și retroproiective
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
retroproiective (de tipul mitizării în perioada pașoptistă a lui Mihai Viteazul). În funcție însă de categoria temporalității, pot fi interpretate ca: mituri arhetipale (atunci când arhetipurile se individualizează în narațiunile civilizării lumii) și inaugurale (cele strict referitoare la geneza cosmosului), continue (ontologice: aventura inițiatică a eroului), periodice (un exemplu: tema originii latine a românilor în discursul prozelit catolic), contemporane obiectului (mitul naturii divine a împăratului: cazul lui Augustus sau al lui Dioclețian) și posterioare existenței obiectului (mitul Sfintei Elena, mama autocratului, consacrată
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
absorbit în final atât modelele populare, cât și realitatea istoriei, căreia i-a conferit dimensiuni mitice (fondatoare pentru vechea cultură "națională"). Încadrarea obligatorie a fenomenelor vieții în câmpurile semantice ale simbolurilor arhetipale coincide cu procesul semnificării acestora, iar la nivelul ontologic, cu luarea în posesie a tuturor circumstanțelor realului, prin logos-ul culturii. Unui astfel de tratament mental i s-a inserat ... întreaga și arborescenta problematică a întemeierii. (Vasile Tudor Crețu 68) Domnitorul cruciat Auzind și văzând noi acestea, am luat
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și exterior, bărbații. De aici, rolurile diferite în comunicare, în cunoaștere, în exercitarea puterii, dar și în procesul colectiv de memorare. Din perspectiva creștinismului, Geneza reprezintă și punctul din care simbolurile receptacolului-casă se diversifică, în sensul instaurării unei noi tensiuni ontologice între individul supus greșelii și sinele său, veșnic căutător de odihnă, împăcat doar în credință: Nu auzi trupul, lumea și pre diavolul strigându-te/Și în fără fundul iadului a te munci ducându-te,/Ce pe Hristos, auzi, pe Domnul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin ieșirea de sub semnul păcatului, să poată fi recuperată sacrul. Dacă "intrarea" în viață este o căutare simbolică a alterității, a Tatălui creator, prin afirmarea propriei identități, domus-ul reflectă labirintul interior al omului creștin medieval, psihismul lui. Într-un joc ontologic, casa semnifică și se semnifică, distribuie și cumulează, micro- și macrocosm devenind în ea convergente. Trupul, desprinzându-se din "acasa" maternă (maculată), așa cum o înțelege evul mediu creștin, se inițiază în marea taină a morții și a divinității, într-o
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sunt complementare în analiza clasei verbelor de percepție. 3. Polisemia verbelor Verbul se află printre unitățile limbii cu o polisemie foarte dezvoltată. Evseev (1977: 146-148) precizează că dispoziția acestei clase pentru polisemie este o consecință a statutului său semantic și ontologic. Semantica verbului este "mai labilă, mai difuză", procesele, stările, acțiunile au un grad de delimitare mai greu de stabilit decât entitățile și nu se poate preciza cu exactitate dacă în anumite contexte lexemele își păstrează sau își modifică ușor sensul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
șocată, că era moartă' (apud Alm-Arvius 1993: 73) Gisborne afirmă că un mijloc de a distinge între sensurile cuvintelor este exploatarea restricțiilor selecționale și că referenții propozițiilor de mai sus introduse prin complementizatorul that 'că' diferă, din punct de vedere ontologic, de entități sau evenimente. Complementele având drept centru complementizatorul that 'că' exprimă, în sensul logicist, propoziții, deci se situează în afara timpului și a localizării, față de entități, ca the statue, sau evenimente de tipul [(the statue) move], care sunt ancorate în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care exprimă un sens diferit, o percepție mentală, de tip deductiv, inferențial, chiar dacă originar se bazează pe date de natură vizuală. Prin urmare, autorul afirmă că utilizările de mai sus pot fi subsumate aceluiași sens doar dacă se ignoră statutul ontologic al stimulilor care pot fi percepuți vizual. Sunt autori 64 care susțin ambiguitatea semantică a verbului și în enunțul (11). În utilizarea primară, a vedea "a percepe vizual o entitate" poate avea două interpretări: (a) o interpretare "dirijată", pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
pentru că mintea noastră să le vadă limpede. Dacă mă întreb după ce judec că o anumită problemă cere un răspuns mai grabnic decât o alta, îmi răspund că după acțiunile la care obligă. N-am văzut pe nimeni murind pentru argumentul ontologic. Galilei, care deținea un adevăr științific de mare importanță, s-a lepădat de el cum nu se poate mai ușor de îndată ce și-a văzut viața în primejdie, într-un anume sens a făcut bine. Pentru acel adevăr nu merita să
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/ 1996. Printed in ROMANIA BOGDAN NITA Ontologia operei de artă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: ontologie, estetică, opera de artă, arhitectonică, tropi ontologici "La philosophie trouvera aide dans poésie, art, etc, dans un rapport beaucoup plus étroit avec elles, elle renaïtra et réinterprétera ainsi son propre passée de métaphysique - qui n'est pas passé" (NC: 39). Maurice Merleau-Ponty Cuprins Mulțumiri / 11 Introducere Expunerea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
philosophie trouvera aide dans poésie, art, etc, dans un rapport beaucoup plus étroit avec elles, elle renaïtra et réinterprétera ainsi son propre passée de métaphysique - qui n'est pas passé" (NC: 39). Maurice Merleau-Ponty Cuprins Mulțumiri / 11 Introducere Expunerea problemei ontologice a operei de artă și trasarea direcțiilor de cercetare / 13 1. Tema cercetării și modul în care va fi tratată / 14 2. Natura și ontologia operei de artă / 22 3. Obiectul și obiectivitatea operei de artă / 31 4. Identificarea și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologia operei de artă / 36 4.1. Termeni și atribute ale artei în general / 38 4.2. Problema referenței artei / 41 4.3. Statutul fenomenologic al operelor de artă / 43 4.4. Arta tradițională și arta contemporană / 45 5. Planul ontologic al lucrării / 48 PARTEA I Fundamentarea câmpului teoretic și determinarea conceptelor de analiză a operei de artă / 51 Capitolul I. Cum se naște și cum înțelegem opera de artă în general. Transformarea obiectului și jocul liber al operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de operă de artă / 55 1.1. Ideea de "artă / 56 1.2. Obiectul, obiectivitatea și opera de artă / 61 1.3. Înțelegerile operei de artă prin intermediul experienței estetice / 69 2. Nivelul pre-ontologic al operei de artă / 74 3. Interogarea ontologică a operei de artă / 78 3.1. Terminologia ontologiei ingardiene cu privire la opera de artă / 86 4. "Creația" sau jocul liber al imaginației și al înțelegerii / 89 4.1. Mythos și actul liber al creației / 90 4.2. Logos sau forma
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poetică / 146 5.2. Desenul și pictura / 148 5.3. Sculptura / 149 5.4. Fotografia și cinematografia / 151 6. Stratificarea obiectului estetic / 153 7. Opera de artă ca produs finit / 155 8. Puterea creației și rolul contemplației / 158 9. Tropii ontologici ai operei de artă / 163 PARTEA II Arhitectonica ontologică a operei de artă / 175 Capitolul I. Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară / 179 1. Nevoia stratificării ontologice și modul de a înțelege opera literară / 182 1.1. Stratificarea operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
3. Sculptura / 149 5.4. Fotografia și cinematografia / 151 6. Stratificarea obiectului estetic / 153 7. Opera de artă ca produs finit / 155 8. Puterea creației și rolul contemplației / 158 9. Tropii ontologici ai operei de artă / 163 PARTEA II Arhitectonica ontologică a operei de artă / 175 Capitolul I. Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară / 179 1. Nevoia stratificării ontologice și modul de a înțelege opera literară / 182 1.1. Stratificarea operei literare / 195 1.1.1. Stratul sunetelor cuvintelor și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]