3,530 matches
-
era pe la Iași, unde fiind persona non grata, a fost numit paroh de Kogălniceanu (Kara Murat), în Dobrogea, unde l-am vizitat împreună cu Pr. Johann Proschinger. Trăia în casa parohială de acolo într-o mare sărăcie, dar mereu binevoitor și optimist. Nu după mult timp a fost mutat și de acolo tocmai la Târgu Jiu, în Oltenia, ca să fie cât mai departe de ai săi și ca să nu-i încurce pe alții, fie din conducerea Bisericii sau a Statului. Despre Pr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
închisori... Mesaj și noutăți din partea lui Grégoire de Saint Thomas și a prietenului meu. Conversație cu Giglio și cu Monseniorul „la gura sobei“. Același gând de muncă și studiu pe tărâm cultural și artistic ne străbate... Giglio puțin obosit, dar optimist. 8 martie 1953 Principalele mele defecte: mitomania și lipsa de sinceritate față de mine însumi. Giglio mi-a spus-o ieri-seară la restaurant și Mihai a fost de acord. La rândul lui, Giglio se acuză de lașitate. Cel mai mare defect
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-i scriu prologul. Iată câteva crâmpeie: „Eu sunt autorul... Vreau să fiu autorul! Vreau să smulg din mine ceva care să-mi semene, să fie al meu, și totodată ceva desprins de mine - materializat...“ „Eu sunt o fire iremediabil optimistă: am credința că totul trebuie să sfârșească cu bine. Deci piesa mea va fi o comedie, o comedie tristă ca și viața... Tema? - Totul! Iar în centru - dragostea, sau năzuința spre mai bine. Totuna e!“ „Dacă vrei să zugrăvești mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să întârzii atât cu scrisoarea, dar mai cu seamă o anumită oboseală și învălmășeală interioară... Calitatea mea de magistru al tău mă silește să ți scriu întotdeauna numai epistole pline de bărbăție și de încredere în viitor. Firea mea, incorigibil optimistă (ca și a ta, de altfel, și acesta e lucrul care ne leagă mai puternic decât oricare altul), vrea să creadă că viața noastră are neapărat un tâlc și că există un adevăr suprem pentru care merită să lupți, indiferent
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne chemau insistent în lumea lor, a umbrelor. Strigătele și zgomotele erau din ce în ce mai distincte, mai clare și mai perceptibile, până când aparatul nostru auditiv a deslușit limpede o voce omenească. Hei! Mai trăiți? Curaj! Gata, sunteți salvați! Vocea primarului, sonoră și optimistă, ca și izbiturile lopeților care loveau ritmic lemnul ușilor din exterior degajând zăpada ne-au convins că nu aveam halucinații și că totul era aievea. Ușa de la intrare s-a deschis larg, iar în fața noastră se afla primarul împreună cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parcă ar fi avut chef de glume și de joacă. Băieți, nu ne-a spus morarul-șef că ne va fi mai bine? Uite, parcă dă o geană de soare. Și pășea cu siguranță pe cele patru piciorușe întremate, privind optimist la grupul de copii pe care-l conducea ca un adevărat ghid calificat. Morarul-șef! Da... De atunci și până astăzi, la vârsta de 75 de ani, trăiesc mereu și mereu cu aceeași senzație inexplicabilă, puternică, euforică și halucinantă ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și ultraultra, bătrâna se duce la Portsmouth să-l primească pe Sir Alex Rose, marele navigator solitar, și uralele celor câteva sute de mii îi deschid deodată auzul. Spre prânz, când începem să obosim - și pentru a echilibra dozele prea optimiste luate pe stomacul gol -, sunt bune câteva picături din exploziile care au avut loc de curând într-o fabrică de jucării din Spania și într-o lăptărie franceză. Au început să sară în aer jucăriile și laptele - din ideea asta
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
într-o a doua fază. Încet, dar sigur, Ceaușescu își anexează istoria românească la propria-i biografie. Realitatea din spatele ficțiunii Fără libertate nu se poate crea o mare literatură și nici nu se poate trăi omenește. Diferența dintre discursul politic, optimist, plin de realizări, și dramele trăite zilnic de cetățenii României reprezintă absurdul împlinit. Multe aspecte ale mizeriei cotidiene sunt astăzi ocultate cu bună știință de nostalgicii ceaușiști care se regăsesc în mass-media românească. E bine să amintim românului uituc că
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a țării spre comunism reprezintă astăzi, la noi, un obiectiv major al operei educative. El relevă pregnant latura politică, patriotică a activității educatorului.“ (Scînteia, 10 decembrie 1978) BELIGAN Radu „Sunt o natură iremediabil optimistă. Optimismul meu e întărit, în primul rând, de propunerile tovarășului Nicolae Ceaușescu, profund constructive și binevenite, apte să propulseze puternic viața noastră teatrală, și în al doilea rând, de faptul că există o asemenea cantitate de talente în domeniul nostru
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Vasile, dr. „În viziunea Partidului Comunist Român, însușirea concepției despre lume a clasei muncitoare, a materialismului dialectic și a filozofiei materialiste a istoriei reprezintă un factor principal în procesul de formare a conștiinței socialiste, revoluționare. Materialismul întemeiază și dezvoltă încrederea optimistă în forțele transformatoare și în capacitățile de cunoaștere ale oamenilor, făuritori conștienți ai propriei lor istorii.“ (Era socialistă, nr. 20, octombrie 1976) TUDOR Corneliu Vadim „Și multe zăpezi l-au albit pe tâmple Și-atâtea adânci nedreptăți l-au durut
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
niște șfichiuiri de bici, cărora le răspundeau icnetele de supunere din partea subordonaților. Totul era programat în amănunt, iar activitățile erau distribuite în mod judi cios. Fiecare știa perfect ce avea de făcut, așa că munca se desfășura într-un ritm susținut, optimist, punctat de ordinele scurte, ca niște șfichiuiri ale unui bici (un bici de mătase). Săpaseră destul de mult, cînd degetele murdare ale lui Dănuț, care acum renunțase la lopățică și scurma direct cu mîinile, dădură de ceva. Lucrurile găsite în pămînt
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
încă, mai absurdă decât era de fapt în raport cu cauzele ei presupuse. Paul Zarifopol. ("Adevĕrul literar" din 13 Mai 1934.) Pe Paul Zarifopol l-am cunoscut în timpul în care-mi pregăteam licența la Iași. Eram de o seamă; tineri, firește, adică optimiști, entuziaști, visători. Disciplinele noastre erau diferite; eu făceam dreptul, el literele. N-aș putea deci invoca între noi acele relațiuni de la suflet la suflet pe care le stabilește camaraderia de studii și care de multe ori sunt începuturi de prietenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sociale, căci înțeleg că nu mai sunt singur, căci înțeleg că dv. toți simțiți la fel cu mine, căci înțeleg că ceva mare s-a petrecut în viața noastră, care va fi decisiv pentru viitorul poporului român. Că am redevenit optimist, aceasta e lesne de înțeles. În mijlocul unei mișcări de felul celei care m-a cucerit, sub conducerea unui șef care a devenit simbolul ideilor ce ne leagă, lupta e ușoară și sigură: la capătul ei ne așteaptă laurii (aplauze)." (O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
impas. S-a luptat cu tristețile, cu însingurările, cu spaimele și temerile de tot felul. Toate întunecările, derapajele minților bolnave găseau un sprijin în prof. dr. Mihai Șelaru. Nu lucra cu stetoscopul sau cu ecograful, lucra cu cuvântul. Era luminos, optimist, înțelegător și bolnavii plecau remontați datorită felului lui de a fi: cald și prietenos. Prof. univ. dr. Mihai Șelaru a trecut în neființă în ziua de 5 februarie 2008 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. ȘERBAN, FLORIN
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ceea ce nu știu este următorul lucru : Că noi în nici un caz ! Și totuși, ideea premiilor și a galei aferente mi se pare bună. Dacă ”bolnavul” (industria adică) dă semne cât de firave de însănătoșire, trebuie să-i creezi un mediu optimist. Morozitatea atmosfera de spital nu-l ajută cu nimic. Aceste premii trebuiau date acum, când filmul românesc (acea fantasmă văzută de unii cu mult timp în urmă, în care nimeni nu mai credea) este pe val. Mâine, cine știe... Avem
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu am reușit încă s-o focalizam ușor pentru a o transforma într-o energie generală de substituție. Energia geotermica rămâne o sursă limitată pentru anumite zone. Energia rezultată din fiziunea atomilor nu constituie încă decât o speranță. Suntem încă optimiști în privința materiilor prime minerale, desi rezervele scoarței terestre nu sunt infinite. Același optimism se întrevede și în domeniul agriculturii, deși se moare încă de foame în lumea a treia, si nu numai. Dincolo de aceste pericole, presupunând că ele ar putea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dar boală mea e mai puternică decât toate și nu-i găsesc leac, mă voi duce poate la un doctor. Sunt f. enervat” (p. 20). Urmează un tratament medical și, când nu se simte bolnav, face progrese la învățătură, este optimist, vesel, face plimbări: „sunt bine și mă scol în fiecare dimineață cu surâsul pe fata” (p. 22), „foarte rar mă mai apucă câte o durere de cap”. Concluzia, formulată în scrisoarea din 23 martie 1931, este dureroasă și pentru el
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cei care zăboveau interesat în aerul poluat al disciplinei de partid. Erau nemulțumiți că performanțele Cetății chimiei nu erau îndeajuns reliefate pe fondul marilor succese ale industriei de profil. Le-am recomandat să facă diferența între o monografie cu succese optimiste și arta unei scrieri literare. Romanul lui Constantin Munteanu nu se putea substitui unui raport de activitate ci prezenta viața reală, în luminile și umbrele ei. Pentru organizatorii lansării a fost un eșec. Pentru autor, o biruință împotriva fricii. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o sută pe oră. Mai încet, Don Șef, că vreau să ajung întreg, spun eu, arătînd spre șoseaua umedă. Lăsați grija volanului, îmi răspunde șeful. Gîndiți-vă ce argumente aducem. Ei o țin una și bună: să pornim. Napoleon-Marinescu e foarte optimist: "cum vine tovarășul Vlădeanu, pornim separatorul". Apropo: știe măcar unde-i clădirea instalației? Știe, că a fost pe acolo cînd se făcea montajul interior. A venit și cu sugestii... Nu-i plăceau scările care urcă spre pupitrul de comandă. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
suferit cumplit de frig: seara, când mă culcam și puneam alături de mine bouillota, simțeam că mușchii se destindeau și pârâiau ca apa care se desgheață. Parcă tot spectrul mizeriei și al iernii cumplite s’a îndepărtat azi. Mă simt mai optimistă, deși nu sunt cu nimic mai îndreptățită să o fiu. [...] Ca să parez oarecum un eventual îngheț, vreau să cumpăr o sobiță cu petrol; așa am încălzi o singură odaie ziua, și seara am trece-o din odaie în odaie câte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ruso-francez Anatole de Demidoff, după călătoria sa În Țara Românească : „Meseriașii din București, muncitorii și hamalii nu par să disprețuiască munca grea, dar ceea ce Însuflețește cu adevărat acest oraș este numărul mare de evrei care locuiesc În el. Activi, Îndatoritori, optimiști, ei emană viață și acțiune, pentru că nici formalitățile, nici extenuarea nu-i descurajează dacă speră să obțină o minimă recompensă. Astfel, de Îndată ce vezi pălăria cu boruri largi și caftanul negru și ponosit ale unui evreu poți să spui că ai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
recenzia cerută lui Apetroaie , ceea ce îmi comunicase chiar el, săptămîna trecută aflîndu-mă în Iașul nostru cu prilejul unor doctorate. Cît despre apariția voastră trimestrială, o regret și eu. Ea stînjenește, irită și doare pe toată lumea. Dar poți crede în zvonurile optimiste privitoare la o revenire? Sînt sigur că d-ta ai înjgheba o frumoasă revistă băcăuană, după cum se vede din cea de azi. Ți-aș dori să fii sprijinit în consecință. Cu cele mai cordiale salutări, al d-tale, Al. Dima
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
deoarece cu felul meu de a fi (tot mai dificil!) și de a mă simți (după vreme!) nu știu exact cum mă voi comporta. Dacă aș spune că sper să fie bine, aș apărea în ipostază de optimist și, ciudat, optimist nu prea mai pot să fiu. Destul de înnegurat și sceptic, da. Ai să rîzi, dar de cîtva timp mă încearcă un gînd: să mă las de publicistică, chiar de scris (în afară de prelegeri). Asta, pentru vreo doi - trei - patru ani. Ce
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și timpul meu (climat, mituri intelectuale etc.). înțelegea iluziile și excesele tinereții: „N-aveți idoli, n-aveți frîne, n-aveți cenzuri”. Nu mi s-a părut că ne invidiază, ci - mai degrabă - că ne compătimește. Nostalgic în unele privințe, era optimist și hortativ în altele. Scrisorile sale, îndeosebi cele referitoare la chestiunile didactice, denotă frămîntări, contrarieri, căutări. Pentru el, „nou” și „vechi”, „oficial” și „disident” în predarea limbii și literaturii române erau probleme de conștiință. Nu voia să pară demodat, dar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mai 1976 Dragă domnule Călin, Deși bolnav și cu perspective nu prea îmbucurătoare, răspund invitației trimise și vă expediez trei pagini cu cîteva idei ce vor fi, poate, dezvoltate cîndva. Sper să sosească în timp util. Mă bucur că sînteți optimist și așteptați, plin de speranțe, începutul lunii ce vine. Să dea Dumnezeu ca să trăim zile mai senine, deși teamă mi este că vom avea parte de contrariul celor dorite și așteptate. Dar, oricare ar fi condițiile și oricît de nefavorabile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]