3,808 matches
-
povesteai de o sută de ori despre mărul din care căzuseși, în copilărie, atunci când te-ai speriat de omida aia, ai paralizat de frică și pe urmă ți-ai dat drumul, uite-așa, din vârful pomului, nu de spaimă, de oroare, deși nu știai ce-i aia, - vezi? Mai am și acum semn, vezi? Aici, julitura! Și tot genunchiul a fost vânăt cred că săptămâni, da’ nu mi-am rupt nimic, am căzut ca o pisică - îmi amintesc, da, ai căzut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-ți spun câte ceva despre mine. Am, întotdeauna, mâna dreaptă mai rece decât cea stângă, indiferent de temperatura din cameră. O sprânceană mai ridicată, de la natură. Eroare în proiectul original. Strungăreață deplasată spre stânga. Ticuri. Cărare. Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați-l în mașină și s-o ștergem. În timp ce-l înghesuiau pe bancheta din spate a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
puțină puritate goală... ....capătă brusc curaj, străbate strada cu toată viteza labelor ei și se oprește o clipă în fața statuii, mișcându-și frenetic mandibulele rujate. Turnată în bronz, statuia are însă ceva sec și rău, o mică doză delicată de oroare: nu trăiește, dar nici nu este neînsuflețită... se mulțumește să arunce o privire glacială cerșetoarei care i-a deranjat destinul venusian, după care pășește mai departe, spre alte culmi olimpiene. Bătrâna cerșetoare rămâne prostită în mijlocul drumului, cu brațele-i suspendate
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
jur, toată lumea fuge de moarte. Cînd boala începe să apară, o spaimă care se înfige în viscere îi doboară pe ceilalți. Spaima de ce vor face ei. Elena e îngrozită de nenorocirea iminentă, de cum va fi nevoită să procedeze. Prevede cu oroare ritul funebru, condoleantele, parastasul. Și-apoi o viață în care să suporte cu decență pierderea. Asta e problema, decența. Cînd am pierdut pe cineva drag, ceilalți se feresc să se mai apropie de noi. E un vid care ne sperie
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de poftă, spaimă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câte nouă capitole, simetrice, două personaje ce dau, fiecare, câte un titlu: Comisionarul și Arhivarul, profesii atât de depărtate lumii computerului și a sateliților interstelari de astăzi, cum și existența ori obiectele lor, într-un patetic trecut fabulos, suferind de oroarea vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i imobilitatea. Vom afirma de la început că ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
universul erudiției savantului. Mai cu seamă în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Urmează trecerea Nistrului (februarie 1942), gerul rusesc, preocuparea de a nu-i asupri pe ostași și de a nu afecta populația civilă (Mereu îi sfătuiesc pe oamenii mei să fie corecți cu populația civilă, care îndura cu stoicism rigorile și ororile războiului). Apariția fetiței (noiembrie 1942) este necesara și așteptata lumină în întuneric! Noiembrie 1943: aflat în dispozitiv la Limanul-Bug-Nipru, trăiește la modul dramatic retragerea spre Odessa. În fine, iată momentul de cumpănă din aprilie 1944: rănit grav la brațul stâng
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că anglo-americanii sunt implicați în conflictul „Canalul de Suez” din Orientul Apropiat, Uniunea Sovietică intervine nestingherită în zdrobirea brutală a contrarevoluției ungare. Tineretul universitar din București, Iași precum și alte centre protestează. În București mai ales, se ia atitudine hotărâtă împotriva ororilor săvârșite pe străzile Budapestei. Poetul N. Labiș devine purtătorul de drapel al generației tinere, în jurul lui grupându-se un număr de tineri scriitori și ziariști. Alarmată la maximum, Securitatea trece la asasinarea lui Labiș și supravegherea atentă a tuturor celor
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
din noapte. După ani, autoarea încă nu poate uita urletele celor schingiuiți, nu uită târșâitul picioarelor înlănțuite, nu uită deținutul zidit de viu în celulă, nu uită femeia deținută cu ochiul stors, ori simulările de execuție prin împușcare și alte orori și atrocități. Nu uită că a dat o declarație să nu divulge nimic din ce a văzut și pătimit, nu uită că la căsătorie a trebuit să ceară învoire de la căpitanul-securist Prodan. Nu poate uita că arăta ca o umbră
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu uită că, privindu-se în oglindă, zărește propria imagine ca pe o persoană străină cu obrajii brăzdați cu șanțuri și cicatrici săpate de sarea plânsului, ca o adevărată hartă a durerii. Și din infernul pușcăriei, cu chinuri suferite și orori îndurate, își amintește și de un strop de omenie a unui gardian care-i oferă o ramură de liliac înflorit pe care i-a înapoiat-o la ieșirea lui din schimb, la fel de proaspătă ca la primire, fiindcă a scăldat-o
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în viața oamenilor. Nu mă voi referi la unele drame teribile care se întâmplă sub ochii noștri și care ne dau oricând de gândit. Nu voi descrie dezastre naturale sau politice, forme de violență, decizii nebunești, vieți nefericite, calcule halucinante, orori și masacre puse cu destulă știință la cale. Toate acestea sunt nemijlocit absurde. Ele pot arunca departe orice logică a bunei conviețuiri. Descoperă imediat latura tenebroasă a vieții, fiind terifiante în ordine cotidiană și socială. Le poți resimți în chip
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a dreptul halucinante, dar oricât de halucinante ar fi fost, ele nu se ridicau niciodată la vulgaritatea pe care o creau cuvintele. Imaginile puteau fi oribile, puteau fi grotești, ele nu stârneau În sufletul Mașei acel sentiment de groază, de oroare față de sine pe care-l stârneau cuvintele spuse pe șleau. Ascultându-le, Mașei Îi venea să-și ascundă fața În mâini și să fugă undeva pe câmp, cât mai departe de lume, și acolo, nevăzută de nimeni, să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de o reptilă sau de creaturi venite de pe altă planetă, ce animau filmele hollywoodiene, menite să trezească groază atât În sufletele adolescenților, cât și În ale celor trecuți de prima sau de a doua tinerețe. În ciuda Înfățișării sale care trezea oroare, bătrâna Bertha se simțea minunat. Îi plăcea nespus să-și ungă umerii osoși și spatele cu o mulțime de uleiuri și de creme pe care le căra pe plajă, Împreună cu umbreluțele, rogojinile, rachetele de tenis și saltelele pneumatice ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fortune, o expresie dincolo de care se ascunde trecutul tulburat al unui pirat atipic. Tovărășia cu sanguinar-ciclotimicul Rasputin este indiciul apartenenței la această tagmă a marinarilor ce navighează, întotdeauna, sub propriul lor pavilion. Ca și Spade ori Marlowe, Corto Maltese are oroare de cuvintele mari, preferând nuanțele în locul exaltării găunoase. Sedus de întinsul oceanelor, Corto este la mijloc de rău și bun, prins în monada în care îl închide Pratt, din chiar momentul genezei sale. Simbolic, nașterea și moartea lui Corto ne
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Iată unde te poate duce indiscreția”, Își spuse medicul, ștergându-și cu palma umedă transpirația de pe tâmple. De jos râsul se transformă Într-un scrâșnet ce imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă. Noimann Își Încleștă dinții. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Între timp, scârțâitul de cretă se transformă Într-un hârșâit de ferestrău. Era ca și cum cineva ar fi Încercat să taie o buturugă putredă cu o beschie subțire, extrem de elastică, ce vibra, scoțând sunete stridente la fiecare mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ori În timp ce se plimbau prin curte, foșnindu-și pașii printre frunzele căzute pe alee. Braic ocolea chiștoacele de la distanță, temându-se deopotrivă de apă și de foc. Fața lui era pe jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În mii și mii de exemplare, transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste o parte din sprânceana dreaptă. Braic Îndrepta sprânceana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi confundat, la lumina lunii, cu un melc. Iată unde ajunsese Oliver pornind de la o prostie! Asupra lui căzuse Întrega vină și totuși mai erau În jur și alți vinovați. Idila lui Oliver sfârși Înainte de Începe; de atunci masterandul avea oroare și de sălcii plângătoare și de tot ce Însemna sexul opus. Dar, dacă stăm să ne gândim mai bine, Lawrence nu era la primul său eșec sentimental. Când fusese ceva mai tânăr, masterandul vorbise cu Iisus, rugându-l să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se destinse. În sfîrșit, măcar pentru cîteva clipe, scăpase de obsesii... Orbecăind pe coridor, stomatologul Își mai aduse aminte că, Înainte de păianjeni, fusese bântuit de cuvinte de rebusuri și integrame, pe care avea, În general, oroare să le dezlege, iar când Îi vedea pe alții stând cu creionul În mână, concentrați asupra pătrățelelor, Îi apăreau pete albe În fața ochilor. Prefera, mai degrabă, să aibă de-a face cu ture, cu nebuni și cu pionii ce părăseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pot fi consumate? Vă izolați de teamă să nu observe prietenii și rudele?” Care prieteni, care rude? Noimann avea dantură sănătoasă. Nu asta era problema lui. De izolat, desigur, se izola. În perioadele când se sfârșea marșul. Atunci Îi era oroare de prieteni și de rude. Chiar și prezența sa devenea de nesuportat. Dar iată că singurătatea lui nu era chiar deplină. Îl vizitau tot felul de „figuri”. Cea mai bună dovadă e vizita piciorului... „Produsele adezive PROTEFIX rezolvă toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el se prăbuși pe scaunul său. „Vedeți, efectul berii combinate cu coniac Alexandrion”, surâse acesta. Medicul Încercă să se ridice și el, dar păți același lucru. „La dumneavoastră alcoolul a ajuns mai sus”, surâse Satanovski. Și atunci Noimann văzu cu oroare că mâna În care ținea paharul se prăbușește pe masă, transformată și ea, la rândul ei, În cinci nouari. „Nouă e numărul dumneavoastră norocos”, spuse, foindu-se pe locul său, inginerul Edward. „Pe când al dumneavoastră-i șase”, replică pictorul, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un degetuș. Toate astea se întâmplă în lumina camerei video a Agentului Ciripel, înregistrând peste moartea Lady-ei Zdreanță. Înlocuind scena tragică de ieri cu cea de azi. Contele Calomniei ține reportofonul la îndemână, folosind aceeași casetă, pariind pe faptul că oroarea de acum va fi mai groaznică decât cea trecută. Clipa asta e un punct din scenariu la care nici nu îndrăzneam să visăm. Punctul culminant al primului act, care va face viețile noastre să valoreze bani gheață. Stomacul domnului Whittier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scenariu sau următorul dialog să pornească și să se depene în versiunea noastră profitabilă despre adevăr. Agentul Ciripel plimbă obiectivul camerei de la unul la altul. Microfonul cu cap metalic al Contelui Calomniei se ițește din buzunarul cămășii. Acest moment, anunțând oroarea reală a următorului. Momentul ăsta se înregistrează deja peste moartea domnului Whittier, care s-a înregistrat peste moartea lui Lady Zdreanță, care s-a înregistrat peste Miss America ținându-i cuțitul la beregată domnului Whittier. Mama Natură o întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
EA ATÎTEA PRIVIRI. ÎNGRIJORATE ÎNCÎT, CÎND REVENI ÎN APARTAMENTUL EI, DESCHISE IMEDIAT TELEECRANUL ȘI SE UITĂ LA URIAȘ. ÎNTÎI ÎL VĂZU DEVASTÎND O STRADĂ DIN ORAȘ. ERA CA UN NEBUN GIGANTIC, UN ADEVĂRAT DEMON AL DISTRUGERII. ÎL PRIVI LUNG, CU OROARE CRESCÎNDĂ, APROAPE FĂRĂ SĂ-I VINĂ SĂ CREADĂ. ÎNAINTAREA LUI INCREDIBILĂ SFĂRÎMA CLĂDIRI ÎNTREGI. STRĂLUCEA ÎN SOARE CA UN MONSTRUOS CAVALER ÎNTR-O ARMURĂ ORBITOARE. Chiar cînd privea ea, un distrugător trecu fulgerător pe lîngă uriaș, trăgînd asupra lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]