KorAP: Find »[drukola/base=otoman & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...483 >

12,062 matches

Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853

politice care vizau Polonia 86. Ca urmare, concomitent cu acțiunile militare și diplomatice care au marcat cea de a doua și cea de a treia împărțire a Poloniei, Rusia a urmărit să împiedice intervenția, indiferent sub ce formă, a Porții Otomane în problema poloneză. Un rol important în menținerea Porții cât mai departe de această problemă l-au avut consulii ruși din Moldova și Țara Românească care au "plasat un zid între Polonia și Poartă"87, prin exercitarea unei stricte supravegheri

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
avut consulii ruși din Moldova și Țara Românească care au "plasat un zid între Polonia și Poartă"87, prin exercitarea unei stricte supravegheri a refugiaților poloni, precum și a domnilor fanarioți, pentru a-i împiedica să le înlesnească legăturile cu Poartă Otomană 88. Concomitent, trupe rusești erau concentrate de-a lungul frontierelor provinciilor poloneze anexate de Rusia, cu scopul, "dit on, de la formation d'un cordon, uniquement pour couvrir leș nouvelles acquisitions faites en Pologne" (s. Ven.C.)89. Cum posibilitatea izbucnirii

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
and the Porte, Vol. I, p. 215. 90 Cf., loc. cît., p. 185. fi mai eficace, în acele împrejurări. Manevrând cu abilitate și valorificând, la maximum posibil, corupția cercurilor conducătoare otomane, trimisul extraordinar și ministrul plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană, Victor Pavlovich Kociubei, a reușit să asigure controlul Rusiei asupra politicii europene a Porții Otomane, prin înlăturarea, la începutul lunii iulie 1796, a lui reis efendi, Ratib Ebu Bekir efendi, apoi, la 5 august, si a marelui dragoman al Porții

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
eficace, în acele împrejurări. Manevrând cu abilitate și valorificând, la maximum posibil, corupția cercurilor conducătoare otomane, trimisul extraordinar și ministrul plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană, Victor Pavlovich Kociubei, a reușit să asigure controlul Rusiei asupra politicii europene a Porții Otomane, prin înlăturarea, la începutul lunii iulie 1796, a lui reis efendi, Ratib Ebu Bekir efendi, apoi, la 5 august, si a marelui dragoman al Porții, Gheorghe Constantin Moruzi 91, "apologistes très chauds de la Suede et de la France", fiind acuzați de

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Rodos, (cf., loc. cît., p. 270) iar Gheorghe Moruzi la Lanarca, în Cipru, unde a și fost asasinat, spre regretul tuturor celor care, nota Mouradgea d'Ohsson, "connaissent șes grands talents et son zèle pour leș intérêts de l'Empire Otoman" (cf., loc. cît., p. 299). 93 Loc. cît., p. 267. 94 "Îl a d'esprit et de l'instruction" era de părere Ignatius Mouradgea d'Ohsson adăugând informația potrivit căreia "îl vient de traduire Vauban, qui a eté imprimé par

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
1796, eveniment ce a produs o explozie de entuziasm cercurilor conducătoare otomane 95, a creat perspectiva unui reviriment în raporturile rusoturce. Acesta s-a concretizat doi ani mai tarziu, când s-a produs cea mai spectaculoasă mutație din raporturile Imperiului Otoman cu Rusia. În primul an al domniei sale, Pavel I s-a abținut de la inter venția activă împotriva Franței, așa cum decisese mama sa, mai ales că prima Coaliție antifranceză, formată în luna februarie 1792, se destrămase, deja. El intenționa să promoveze

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
deja. El intenționa să promoveze o politică de neutralitate, în colaborare cu statele nordice Danemarca, Suedia și Prusia 96. Politică orientala a Franței, care viza, între alte obiective, aducerea sub controlul său și a slavilor balcanici, aflați sub jurisdicția Porții Otomane, a împins-o în singură direcție în care Napoleon Bonaparte și Talleyrand, devenit ministru de externe al Franței, credeau că vor constrânge Anglia să capituleze, anume Egiptul 97. În acel context, Rusia a încercat să evite posibilitatea ca Franța să

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
încercat să evite posibilitatea ca Franța să se folosească și de problema poloneză, pentru a-și spori șansele de realizare a obiectivelor politicii sale orientale. Iată pentru ce Vasilij Stepanovich Tamara, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană a primit instrucțiuni să ceară autorităților centrale otomane să-i expulzeze din Moldova și Țara Românească pe toți emigrații polonezi care se mai aflau acolo, deoarece erau suspectați "de tenter d'entretenir des liaisons criminelles avec leurs anciens patriotes" (s.

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
folosească și de problema poloneză, pentru a-și spori șansele de realizare a obiectivelor politicii sale orientale. Iată pentru ce Vasilij Stepanovich Tamara, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană a primit instrucțiuni să ceară autorităților centrale otomane să-i expulzeze din Moldova și Țara Românească pe toți emigrații polonezi care se mai aflau acolo, deoarece erau suspectați "de tenter d'entretenir des liaisons criminelles avec leurs anciens patriotes" (s. Ven.C.)98. Pe de altă parte, Rusia

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
toți emigrații polonezi care se mai aflau acolo, deoarece erau suspectați "de tenter d'entretenir des liaisons criminelles avec leurs anciens patriotes" (s. Ven.C.)98. Pe de altă parte, Rusia și-a intensificat demersurile diplomatice menite să avertizeze Poartă Otomană asupra consecințelor pe termen scurt 95 " Le Bosphore vient de celebrer, Sire, l'avenement d'un Monarque voisin (Paul I n. Ven.C.). Cette fête très somptueuse a eu lieu le 18 chez Mr. de Koutschubey, ici à Bujukdèré. Feu

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Cf., Erwin Oberländer, op. cît., p. 632. 97 Cf. J. Holland Roșe, op. cît., p. 48-49. 98 Nicolae Iorga, op. cît., p. 360. și lung ale campaniei declanșate de Franța în Egipt. În acest scop, acelasi Tamara a atenționat autoritățile otomane, inclusiv pe sultan, în legătură cu faptul că amintită agresiune franceză marca, de fapt, începutul unor acțiuni "pe scară mare", îndreptate contra Imperiului Otoman și contra Rusiei 99. Guvernul rus oferise, deja, asistență militară sultanului, la scurt timp după ocuparea de către francezi

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
360. și lung ale campaniei declanșate de Franța în Egipt. În acest scop, acelasi Tamara a atenționat autoritățile otomane, inclusiv pe sultan, în legătură cu faptul că amintită agresiune franceză marca, de fapt, începutul unor acțiuni "pe scară mare", îndreptate contra Imperiului Otoman și contra Rusiei 99. Guvernul rus oferise, deja, asistență militară sultanului, la scurt timp după ocuparea de către francezi a insulei Malta 100. Deoarece, pentru cercurile conducătoare de la Petersburg nu există nici o îndoială că Poartă Otomană nu putea apăra singură Strâmtorile

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
scară mare", îndreptate contra Imperiului Otoman și contra Rusiei 99. Guvernul rus oferise, deja, asistență militară sultanului, la scurt timp după ocuparea de către francezi a insulei Malta 100. Deoarece, pentru cercurile conducătoare de la Petersburg nu există nici o îndoială că Poartă Otomană nu putea apăra singură Strâmtorile, apariția unei flote franceze în Marea Neagră nu ar fi constituit o surpriză pentru acestea. De aceea, s-au și grăbit să dea curs cererii sultanului Selim al III-lea care le-a solicitat sprijin militar

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
a memoriului pune în evidență calitatea de mare putere continentală a Rusiei 104. Pentru că ea să fi devenit, însă, o veritabilă putere hegemonica pe Continent, autorul memoriului era convins că această calitate putea fi adjudecata numai în urmă împărțirii Imperiului Otoman, între Rusia, Prusia Austria și Franța. Deoarece, susținea el, slăbiciunea să era atât de avansată, încât orice măsură de redresare a sa ar fi avut doar valoarea unui paleativ care putea, cel mult, amâna, dar nicidecum evita colapsul 105. Bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
măsură de redresare a sa ar fi avut doar valoarea unui paleativ care putea, cel mult, amâna, dar nicidecum evita colapsul 105. Bineînțeles, partea cea mai importantă, atât ca suprafață, cât și ca valoare economică și strategică, a fostului Imperiu Otoman, ce ar fi rezultat în urmă împărțirii sale, trebuia să fi revenit Rusiei, pentru a-i asigura calitatea de hegemon al sistemului politic continental 106. Totuși, Paul I nu a pus în practică proiectul lui Rostopcin, probabil și datorită faptului

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
de cele intergermane, "und daher seit den sechziger Jahren darauf ausgerichtet wurde, den Status quo în osmanischen Reich einer Veränderung vorzuziehen; nur im Notfall, d.h. anhaltende Expansion schien ein Mitziehen zwingend" (s. Ven.C.)110. Necesitatea de a sprijini Imperiul Otoman față de presiunile teritoriale și politico-ideologice, exercitate împotriva lui îndeosebi de Rusia, a devenit și mai stringenta, odată cu izbucnirea revoluției franceze 111. Începând cu acea dată, Imperiul Habsburgilor Austrieci a fost implicat atât de mult în războaiele împotriva Franței, încât această

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
juridică a ultimei împărțiri a Poloniei care, în fond, reactualiza "planul dacic" al Ecaterinei a II-a. Deoarece, potrivit acelei clauze, Austria se angaja să sprijine planul Rusiei de a desprinde Moldova, Țara Românească și "Basarabia", adică Bugeacul, din Imperiul Otoman, pentru a le uni într-un singur stat "independent", exact așa cum se angajase și Iosif al II-lea, în scrisorile sale adresate țarinei, la 10 septembrie și 13 noiembrie 1782. În schimb, Ecaterina promitea realizarea dezideratului formulat de fostul împărat

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Orientului European. În consecință, s-a produs o modificare de esență și în gândirea politică austriacă, în sensul adoptării principiului statusquo-ului politic și teritorial cu privire la Imperiul Habsburgilor Austrieci, însuși, principiu consacrat, de altfel, de tratatul de pace încheiat cu Imperiul Otoman, la Șiștov în luna august 1791. Situația 114 Ibidem, p. 45. 115 Cf., ibidem, p. 43. nu s-a schimbat nici după încheierea tratatului de pace de la Campoformio, la 17 octombrie 1797, cu Franța. Împărțirea, cu această din urmă, a

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
a Veneției, care a dispărut cu acel prilej de pe harta politică a Europei, nu a fost o compensație, deoarece, adjudecarea, prin același tratat, a Insulelor Ioniene de către Franța 116 marca extin derea frontierelor acesteia, până la granițele maritime apusene ale Imperiului Otoman și nu cele ale Austriei 117. Ca urmare, ca și pentru celelalte state, antrenate în uriașă confruntare cu revoluția franceză, și politica orientala a Austriei a fost dominată, în mod hotărâtor, de rațiuni ideologice, deoarece "nun ein gemeinsamer Feind aufgetaucht

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
singurul mijloc prin care era convins că Marea Britanie își putea recapătă prestigiul internă țional pierdut îl constituia "the formation of a prudent alliance"126. "Demonstrația de forță" a Ecaterinei a II-a din anul 1787 a alarmat nu numai Poartă Otomană, ci și cercurile conducătoare engleze. Ca urmare, ambasadorul englez la Istanbul, Șir Robert Sharpe Ainsly, a reușit, în colaborare cu însărcinatul cu afaceri al Prusiei, Heinrich Friedrich von Diez, să determine Poartă Otomană să declare război Rusiei. Evoluția conflictului militar

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
anul 1787 a alarmat nu numai Poartă Otomană, ci și cercurile conducătoare engleze. Ca urmare, ambasadorul englez la Istanbul, Șir Robert Sharpe Ainsly, a reușit, în colaborare cu însărcinatul cu afaceri al Prusiei, Heinrich Friedrich von Diez, să determine Poartă Otomană să declare război Rusiei. Evoluția conflictului militar a fost, însă, departe de a răspunde ambițiilor Ecaterinei, mai ales, dar și celor ale lui Iosif al II-lea, deoarece, în pofida unor victorii, deloc neglijabile, drumul către Constantinopol a continuat să-i

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
prima manifestare acută a acelei opoziții dintre sistemul englez și cel rus vizând restabilirea păcii în Europa Orientala s-a concretizat în așa numita criză a Oceakovului, un bine cunoscut oraș-port fortificat, pe care Rusia refuză să-l restituie Porții Otomane, după încheierea păcii, conform principiului adoptat de Conferința de la Reichenbach, anume status-quo ante bellum în integrum. Deoarece, datorită poziției sale geostrategice deosebit de importanță, fiind situat la vărsarea Nistrului în Marea Neagră, Pitt îl considera, și el, "the key of Constantinople" (s.

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
de către acestea care au fost nevoite, după cum se știe, să încheie pacea separată cu Franța, prima la 16 mai, iar a doua, la 22 iunie același an. Ca urmare, pentru diplomația engleză atitudinea pe care urma să o adopte Poartă Otomană față de evoluția războiului de pe Continent a sporit, desigur, în importantă. Obiectivul principal al englezilor, sprijiniți activ de Misiunea diplomatică a Rusiei de la Istanbul, constă, la acea dată, în împiedicarea recunoașterii de către Poartă a Republicii Franceze 146. Evidență evoluție negativă a

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
servant au rétablissement et au maintien de la paix et de la tranquillité générale de l'Europe" (s. Ven.C.)149. Ca urmare, diplomația engleză și-a concentrat, în continuare eforturile, conjugate cu cele ale Rusiei și ale Austriei, pentru menținerea Porții Otomane cât mai departe de Franța și a o împiedică să-i înlesnească, direct sau indirect, realizarea obiectivelor politicii sale orientale 150. Dacă Anglia era interesată că Franța să nu-și realizeze planurile în Europa Orientala, nu mai puțin este adevarat

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
și faptul că avea, totodată, si rezerve în ceea ce le privește pe cele ale Rusiei, în același spațiu. Căci, potrivit informațiilor obținute de Ignatius Mouradgea d'Ohsson de la Ratib Ebu Bekir, reis efendi, Robert Liston, ambasadorul Mării Britanii pe lângă Poartă Otomană, i-ar fi declarat înaltului demnitar otoman, cu prilejul vizitei protocolare prilejuita de plecarea să de la post, ca "îl donna leș plus fortes assurances des dispositions de la Cour d'Angleterre en faveur de l'Empire Ottoman"151. Mai mult chiar

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]