8,628 matches
-
încăperea. Săndica mergea în pași mărunți, din cauza rochiei strâmte, mulate pe trupul de divă. Încercase să urce treptele spre scenă, însă rochia nu-i prea dădea voie, așa că tânăra a fost nevoită să ridice rochița și mai sus, să poată păși Imediat s-au auzit ușoare fluierături și murmure admirative ale bărbaților, cărora li s-au aprins privirile. Acest moment nu a făcut decât să aducă un zâmbet complice și o îmbujorare de plăcere tot mai accentuată în obrajii tinerei fete
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > MĂNDIȚA - FATA DIN CERURI Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului “Odată ce ai încercat zborul, vei păși pentru totdeauna pe pământ cu ochii ridicați spre cer, acolo unde ai fost și vei dori mereu să te întorci” ne reamintește Leonardo da Vinci. De fapt, ce pot vorbele să spună despre măreția și frumusețea celui mai mare vis
FATA DIN CERURI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353819_a_355148]
-
deasupra casei. Ne stau în fața parcă aievea chipul celor dragi din acele vremuri. Nu putem uita nimic din toate pregătirile ce se fac pentru „Ziua Învierii”, această mare Taină a lui Dumnezeu. Nu putem desprinde din noi imaginea oamenilor care pășesc cu smerenie spre denii când asupra satului se răsfrânge dangătul copotelor bisericii, nici Prohodul cântat cu sfințenie în suflet în Vinerea Mare, cea mai spiritualizata dintre denii. Și aici, in îndepărtată Canada, ca și „acasă”, Imnul Învierii, „Hristos a Înviat din
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
atmosfera de pe litoral. Nimerise cum era mai rău, la amiaza zilei, când soarele dogorea cel mai tare. Drumul de la Focșani la Neptun a fost anevoios din cauza aglomerației de pe șosele. Au făcut cu două ore mai mult decât și-au planificat. Pășind pe nisipul fierbinte erau imediat învăluite de aerul dogoritor care a pus stăpânire peste ele, simțind că se sufocă. Regretau lipsa aerului condiționat din eleganta lor garsonieră, pusă la dispoziție cu generozitate de patronul Complexului. Nisipul frigea și orice contact
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
a praf și a umezeală. O voce necunoscută, venită din neant, îmi spunea că soldatul fusese dezgropat pentru a i se găsi un nou mormânt. Până când se va întâmpla aceasta, el rămâne pe scările Grădinii Italiene. Mi se interzicea să pășesc peste trupul său. Urma să zăbovesc acolo, alături de el. Eram prizonieră la Peleș. În clipa aceea, șiroind de sudoare, m-am deșteptat din somn, în patul din camera de hotel de la Sinaia. Sosisem la Sinaia cu o dimineață înainte. Era
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
apăru Prințesa îmbrăcată într-o rochie albă, lungă și brodată cu lalele. Părul inelat auriu, obrajii roșii și ochii ei albaștri străluceau de frumusețe și de fericire. În spatele ei, Maria și Ion îi țineau trena lungă a rochiei și ea pășea mândră, așa cum îi stătea bine viitoarei Împărătese, spre nuntașii veseli, care o priveau cu drag. Domnul o privea zâmbind când ajunse lângă El, lângă mirele ei drag și lângă nuntași, care se opriseră din joc și din chiuit. Și apoi
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
noi, copiii, și zâmbi. Îi aruncă o privire surorii de nume și întrebă: Elena, ce-o durat atâta, fată-hăi?! Înainte ca Elena să poată răspunde sau ca eu și Maria să râdem de umorul celei mai înțelepte dintre noi, Marcel păși pe pedala de accelerație încet, iar roțile începură să se rotească, drumul spre Iași începând. Dar ăsta era doar începutul bâlciului, iar tarabele abia se deschiseră. Referință Bibliografică: Scriitorii mediocri față de viața de celebritate / Emanuel Enache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
Enache Emanuel, și...nu știu cum de am ajuns aici. Hai doar să spunem că sunt de foaaaarte departe.” I-am ras în față, iar el a zâmbit. M-a poftit înăuntru cu un gest scurt, iar eu, înghițind în sec, am pășit către o masă plina cu hârtii “aranjate” alandala, și din spatele meu s-a auzit ușa închizându-se. - Știi, ce se întâmplă acum e foarte bizar. Ah, ce să mai, trăim în vremurile schimbării, nu trebuie să ne mai punem atâtea
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > DISTINSUL MEU CITITORI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului DISTINSUL MEU CITITOR, Cuvânt introductiv la volumul tipărit MIRAJELE ALBASTRE 2008 Când vei răsfoi paginile acestui volum, vei păși în sufletul și viața mea. Sigur nu vei găsi totul despre mine, nu pentru faptul că nu am dorit să vă dau totul, ci pentru că nu am reușit să scriu totul așa cum aș fi vrut. Prin asta înțelegându-se că
DISTINSUL MEU CITITORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354031_a_355360]
-
a fost și este CASA PĂRINTEASCĂ. Ea este cea mai sfântă amintire a copilăriei, amintirea primilor noștri pași, amintirea mamei, a dragostei și grijii sale nemărginite, amintirea a tot ceea ce a fost mai bun și mai curat în viața noastră. Pășind pragul casei, aruncându-ne în cele mai dragi brațe din lume, la piptul celor care ne-au dat viață, realizăm ce multe goluri în suflet ne aduce depărtarea de casă și ce senină și plină de împăcare sufletească e clipa
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
nu poate mușca! Și chiar dacă o ucizi, nu se transformă în vampir, fiindcă nu ai aceste calități! Trupul ți-a dispărut în urma unei vrăji, a unei magii negre, dar să nu crezi că ești fericit în lumea în care ai pășit din propria-ți prostie. Nu vei domni în libertate, fiindcă ești vulnerabil duhurilor rele. Atenție! În adâncurile iadului tronează adevăratele năluci, fantasme, iele, fantome și îngeri ai întunericului! Ferește-te! - Ha, ha, ha! Nu-mi purta de grijă! De-acum
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
nu există. Un oftat și ceaiul măngăie, tremurând, buze uitate între ridurile timpului. Pleoapele căzură brusc ca niște obloane și rămase așa, pe-o față de mască pe care timpul a pus-o nu după mult timp pe peretele veșniciei. Am pășit într-o altă încăpere de dincolo. O alee cu castani bătrâni, maiestoși, trimitea câte o castană spre pământ, drept atenționare că ei există, lăsând o dâră de marou lucitor, prin fractura timpului. Poc, sunet sec și tăcere, șoaptele vântului în
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
alimentează iubirea fierbinte a stelei ce te călăuzește și stă la fereastra dinspre oceanul anilor tăi, îmbogățind mediul in care trăiești. Împletește-ți INIMA-TRUPUL-SPIRITUL-GÂNDUL, cele patru elemente ale vieții! Nu lăsa umbrele nocive să-ti dizolve armonia! Iubește, simte, crează, pășește hotărât dar valsează elegant pe cărările destinului, inventează zone ce șerpuiesc subtil, alei cu surprize pentru vizitatorii ce-ți calcă pragul. Antrenează-i să asculte ritmurile inimii și muzicii tale, nu-i lăsa să rătăcească în labirintul deșertăciunilor! Invită-i
TEMPLUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354068_a_355397]
-
Să mă scriu cu sânge și carne... Cerul tău de lumină e plin Eu mai sufăr de foame și sete..., S-au cules trandafirii cu spini, Zorii timpului să nu-i mai înțepe... La porțile toamnei se scriu amintiri, Rugina pășește grăbită pe frunze, Tarziul aleargă cu vântul nebun Și-n cerul lumină o lacrimă plânge! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: N-am să uit / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014. Drepturi
N-AM SĂ UIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353068_a_354397]
-
toată atenția, învârtindu-l de curea neîncetat, apoi l-a împins în față spunându-i că are și el ce au toți băieții. Apoi, Sofia Vicoveanca i-a întărit orgoliul: „Du-te mă pe scenă, că ești bărbat!”. Georgel a pășit în scena vastă și intimidantă ca un continent străin, cu un cobzar al cărui acompaniament putea să compromită totul, instrumentistul dând un ton, iar Georgel intrând pe altul. „Ca să dreagă omul busuiocul”, cum evoca mai târziu acest moment, Marioara Murărescu
GHORGEL NUCĂ. IDEAL GUVERNAT ŞI ÎMBOLDIT DE FOLCLOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353045_a_354374]
-
atât de mult deja, doar că nu eu fusesem aceea care te ascundeam de el. A aruncat o vrajă asupra ta, un decântec făcut cu propriul lui sânge. Te-a pocit și te-a înlănțuit cu brățara, ca oricând vei păși în Pădurea Neumblată să te simtă și să vină după tine. - De ce ți-e teamă de el? - Nu l-am iubit! Cu toate că te-am născut, el nu și-a respectat partea de înțelegere. Pădurea Neumblată suferă în continuare. Noi nu
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Cerul din noi ne vorbește, culorile sunt mai intense, sărut cerul acesta, un anotimp al iubirii, un anotimp al nostru, contopită-n tine, încep să mă cunosc, purtată de tine, zările se deschid, distanțele se risipesc, imaginea prinde contururi nebănuite. Pășesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii, primesc fragmente, copleșită, o putere mă ține parcă legată în tărâmul în care ești, în inima mea, trăirile tale au luat drumuri fără număr. Ce e imposibil? Un izvor se deschide mereu
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
o lacrimă dulce. MĂRGĂRITAR DE DOR Noi suntem două păsări călătoare, Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul Și ne-am trezit că aripa ne doare, Când sărutam pământul cu piciorul. Se înfioară toamnă-n gândurile mele Și prea sfioși pășim prin anotimpuri; Ne ștergem urmele cu colb de stele, Nădăjduind spre alte începuturi. Nu vom mai fi nicicând aceleași umbre, Dar va rămâne scrisă-n urma noastră Iubirea - leacul gândurilor sumbre, Mărgăritar de dor crescut în glastră. Când ne-am
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
2014 Toate Articolele Autorului NEPUTINȚA DE A VISA ne cunoșteam fără să ne știm mi-ai pipăit sufletul într-o lume oarbă printre crengile merilor înțepați cu vârful în pământ mângâind bezna din pântecul mamei între cuvinte înjumătățite învățând să pășim în sens invers acelor de ceasornic ca o dimineață ce-și căuta răsăritul ne știam fără să ne cunoaștem ne-am privit în oglinda primului apus dezmierdând ultima suflare de lumină doi copii orfani de mamă rătăciți printre lebedele care
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
ceața peste ape... MĂRGĂRITAR DE DOR Noi suntem două păsări călătoare, Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul Și ne-am trezit că aripa ne doare, Când sărutam pământul cu piciorul. Se înfioară toamnă-n gândurile mele Și prea sfioși pășim prin anotimpuri; Ne ștergem urmele cu colb de stele, Nădăjduind spre alte începuturi. Nu vom mai fi nicicând aceleași umbre, Dar va rămâne scrisă-n urma noastră Iubirea - leacul gândurilor sumbre, Mărgăritar de dor crescut în glastră. Când ne-am
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
-i tot lin. MĂRGĂRITAR DE DOR Noi suntem două păsări călătoare, Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul Și ne-am trezit că aripa ne doare, Când sărutam pământul cu piciorul. Se înfioară toamnă-n gândurile mele Și prea sfioși pășim prin anotimpuri; Ne ștergem urmele cu colb de stele, Nădăjduind spre alte începuturi. Nu vom mai fi nicicând aceleași umbre, Dar va rămâne scrisă-n urma noastră Iubirea - leacul gândurilor sumbre, Mărgăritar de dor crescut în glastră. Când ne-am
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
ai dus nemurirea Și gândul, și visul, și viața de-apoi, Iar formei de lut i-ai dat mărginirea, Doi poli, o durere și-un drum de noroi. Bolnav de tristețe, prea singur cu mine, Ca număr impar spre tine pășeam, Pe axa tăcerii, spre ziua de mâine, Să-mi spui ce cuvinte în suflet mai am. E toamnă de-acuma, degeaba mă minți, Cocorii-au plecat și merii sunt goi, Nu vreau să mă doară, nu-ți cer să m-
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
în domeniu: „Dă-mi bani să iau o pastilă în sănătatea lu’ matali”, chestie care mă pusese pe gânduri numai prima oară când am auzit-o. Nu, Bobiță, te privea într-un anumit fel, adânc, având aerul unui senior care pășește spre eșafod, iar la ieșirea din măcelărie toți îi dădeau câte ceva. Iar de alungat nici nu se punea problema, fiind considerat port-boneur-ul piețarilor. Numai că, observându-l eu mai atent, voiam chiar să scriu un articol despre acest câine uimitor
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
poartă când tata a intrat în curte. Slab, înalt, cu capul gol, tuns scurt, nebărbierit, palid, un palid cafeniu, de parcă anunța culorile de octombrie târziu, cu fruntea lui înaltă și luminoasă, cu aceiași ochi ca frunzele cu nervuri de bronz, pășea încet, sorbind cu privirea tot ce îl înconjura: pomii, cățelul, căruța, șirile, grajdul, porumbarul gol, casa, cerul... Referință Bibliografică: URÂTU - de Silvia Olteanu / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014. Drepturi de Autor
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
că omul este, încă, efemer. De-as putea schimba c-o rază minunată lumea mea, M-aș intoarce-n timp pe data, zburând vajnic pe o stea Și aș spune omenirii că-i posibil orice soarta Să se schimbe, de îndată ce pășim cu toți prin POARTĂ. (Vol."Călătorii prin Univers" - Editură Docu Prinț, Tg.Mures, 2014) Referință Bibliografica: POARTĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1367, Anul IV, 28 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu
POARTA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353146_a_354475]