4,413 matches
-
26 aprilie 1960 (marți) Am văzut Împreună cu Fredy un film de patinaj artistic, iar gândul mi-a zburat spre fericirea mea, care numai pe gheață ia aripi și se Înalță spre culmile idealului. Numai acolo pot iubi fără lupta asta pământească, numai acolo pot trăi pentru Dinu, fără ca el să știe că este generatorul forțelor mele și nici nu trebuie să știe. Trebuie să folosesc dragostea pentru progres, nu pentru suferință. Și numai pe patine sau În atmosfera patinajului uit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a Îndrăgostit de o stea. Și, vrând să fie cât mai aproape de ochii celei iubite, a urcat cel mai Înalt munte. Ajuns În vârful lui, a luat Înfățișare de om și a chemat steaua la dragostea cea mai frumoasă, cea pământească. Steaua, nesocotind legile după care fusese alcătuită, a luat Înfățișare de fecioară și a căzut În brațele iubitului ei. Mânia cerului i-a prins Îmbrățișați. Dar pruncul lor, În vârful acela singuratic de munte, fusese zămislit. O, ce ciudată Îmbinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și, Într-o zi albastră, s-a Întâmplat minunea, s-a prăbușit În vale și-n zbor a-mbrățișat-o. Crâmpeie de lumină au izbucnit din stâncă și a căzut să moară-n țărână mândrul munte. Dar iată că iubirea le fuse pământească și, din Îmbrățișare, au zămislit un prunc. Copilul Muntelui și-al Zării... 8 ianuarie 1965 (vineri) Hai să mâncăm stele cu mămăligă! 27 ianuarie 1965 (miercuri) Deasupra, finalitatea albastră a unui cer infinit... Jos, finalitatea verde a unui zbucium de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Jim se strecură cu repeziciune prin camerele Întunecate, ce păreau niște tablouri Într-un muzeu uitat. Casa era plină de fotografiile unei femei frumoase care poza ca o stea de cinema. Ignoră portretul Înrămat de pe pianul mare și uriașul glob pămîntesc de lîngă rafturile bibliotecii. Mai demult, Jim s-ar fi oprit să se joace cu globul - ani de zile Îl cicălise pe tatăl lui să-i ia unul ca ăsta - dar acum era prea flămînd ca să piardă vreun minut. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cuptoare aveau forma forturilor germane de la Tsingtao. Marca fabricii stătea lîngă poartă: un ceainic chinezesc Înalt de cîteva etaje, construit În Întregime din cărămizi verzi. În timpul războiului chino-japonez din 1937, fusese lovit de ghiulele, iar acum semăna cu un glob pămîntesc găurit. Mii de cărămizi migraseră de-a lungul cîmpurilor Înconjurătoare spre satele de lîngă canalul fabricii, fiind Încorporate În colibe și locuințe, o viziune a unei magice Chine rurale. Aceste dislocări stranii Îl atrăgeau pe Jim. Pentru prima oară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe care, poate, cineva l-a lipit, pentru că pe ceafa de ghips se vede o pată galbenă de lipici învechit. Poate că văd prea multe lucruri, Angela, pentru a putea crede, îmi apar în fața ochilor în puținătatea lor. Mizerabilele lucruri pământești pe care cerul nu le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care se plimbă între fân și cutia de lemn ascunsă în sacristie. Acolo își petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
femeile aflate În acea cameră - Șula, Nina și Yael. Și ieri cu Annette Tadmor. Iar mâine e o nouă zi. În aceeași clipă Îl văzu pe Dimi Îngenuncheat pe covor, un copil bătrân, filosofic, Învârtind cu un singur deget globul pământesc enorm pe care Baruch Îl lumina pe dinăuntru cu un bec electric. Becul colora oceanele În albastru și pământul În auriu. Copilul părea absorbit, rupt de restul lumii, concentrându-se doar asupra a ceea ce făcea. Și Fima remarcă În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
niet, niet, niet“. Ele se ridicau în văzduh, aminteau de bătăile surde auzite în romanul lui Neville Shut, Ultimul țărm, pe care îl citea pe atunci toată lumea: niște bătăi transmise ca un semnal unic de către partea nordică, distrusă, a globului pământesc și interceptate de acel ultim țărm, peste care plutea norul letal, tălmăcit ca o vagă speranță; aceste bătăi ar putea fi încă un semn al supraviețuitorilor și, în cazul ăsta, mai mult decât o ușă desprinsă din rosturile ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și nici măcar moartea lui Stalin nu a pus punct acestei fracturări între țări și atomi, după cum se sperase. Se rupeau tot mai multe hălci din tarlaua pe care o administrase și o exploatase omul alb, apăruseră fisuri și în globul pământesc. Centrul pământului se mutase dincolo de Ocean, unde ziua abia înceta când noi ne așezam la masa de prânz ca să fim posesorii lumii măcar cu un riz colonial în farfurie: la Mövenpick, tata era convins de asta, găseai cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cunoscute. Se vorbea de răsunătorul succes al pictorului, care obținuse recent la ultima expoziție de la muzeul colonial din Berlin, patru mii de guldeni olandezi pentru tabloul „Dansatoarea cu castaniete”, în care tânărul maestru nemurise chipul și armonia trupului prea puțin pământesc al Hildei. Hilda picta și ea. Dar toate lucrările ei aveau aceeași temă: moartea. Mi-aduc aminte de o compoziție în ulei, lipsită cu totul de tehnică, concepută dezordonat, haotic: doi pomișori înfipți în gol cu tulpinile drepte și subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
capetelor noastre, ca să-mi luminezi astfel drumul cel adevărat, dar și cel mai sărac - spre pierzanie. Dezbracă-te! Urlai după aceea, înălțându-mă cu mult deasupra înțelegerii tale. Însă trupul ce mi l-ai împrumutat atunci, a fost urât și pământesc și atât de neputincios mi s-a arătat, așa cum stătea față în față cu eleganta clădire a tinereții mele, încât ți-am făcut loc să treci cea dintâi pragul ocnei, așternându-ți inima sub căpătâi și îmbrățișându-te cu pietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
avem În fața noastră nouăzeci și șase de ore de decompresie. — Și dacă n-o facem? Întrebă Norman, care Își spunea În gând: „Să ieșim odată la suprafață, să deschidem trapa, să vedem cerul și norii și să respirăm aerul curat, pământesc!“ — Trebuie s-o facem. Sângele Îți este saturat cu heliu gazos În soluție. În momentul ăsta ești sub presiune, așa că totul e În regulă. Dar dacă eliberezi presiunea aceea brusc, este ca și cum ai destupa o sticlă cu apă carbogazoasă. Heliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
iar eu am considerat că o îngrijorasem destul în ultima lună de zile. Însă era un cuvânt atât de evocator. Femeie. Așa de voluptuos. Așa de senzual. Sau se zice sexual? Întotdeauna încurc formele astea. Dar revenind la chestii mai pământești. Tușul gri și rimelul negru mi-au făcut ochii să pară de un albastru profund. Și împreună cu părul proaspăt spălat și strălucitor eram foarte mulțumită de efectul de ansamblu. Desigur, mama nu era. —Îți iei și-o fustă la bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Încurajat de editori, să așezi pe hîrtie organul genital extern al femeii (vulva). Și ai dreptul să-l indici exact prin acel cuvînt de mare viteză ce apare pe toți pereții, numai În DEX nu. Poți Înjura societatea. Mamele. Globul pămîntesc. Gata cu spiralele de limbaj blindat. Folosim argoul integral, defulările dispar, ne Împlinim, cu toții, ca la sanatoriu. Ni se dă voie să zugrăvim copulația cu detalii neorealiste precum indienii. Cultura mondială se Îmbogățește. b) Dacă prin Întrebare se Înțeleg raporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el, erai singura persoană care... - Da, știu. - Însă nimeni n-a mai reușit să-l vadă așa. - Da, știu. Continuă. Povestește-mi mai departe. Însă oscilația aceasta a sufletului, fie ea nemărturisită, între extreme, între ideal și real, între prea pământescul condamnabil și desăvârșire, avea să nască exact sentimentul pe care el însuși îl copleșea cu oprobriu, al disprețului sau al milei. Era mai curând milă pentru condiția femeii, pentru cedarea față de instinct, pentru efemerul relațiilor sexuale, pentru goliciunea de după satisfacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai rușinat, este plin de groază deoarece își dă seama că pentru cei din cer tot ceea ce se întâmplă se desfășoară în concomitență, că tocmai de aceea voința lui Jupiter și aceea a destinului au putut deveni una, revelându-se pământescului într-o concomitență înfricoșătoare ca o indestructibilă unitate dintre vină și pedeapsă.“ ÎHermann Broch). Și tot Hermann Broch: „...fiindcă el rămâne pe loc în rătăcirea-i imobilă, încătușat de deznădejde și încătușat de hazard, țintuit de toată grozăvia erorii, oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și nesigură ca o beție, dar mult prea pământească, din care se nasc valuri-valuri hățișuri mlădioase, la fel de vuitoare, în care se pierde și care îl atrag și-i atrag mintea. Toate continuând în jurul lui și percepându-le foarte limpede. Tânărul din apartamentul de sub al lui primește o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bucura înainte să fie înălțat la demnitatea de Pontif, pe cînd ducea o viață umilă de monah: "Sub culoarea episcopatului m-am reîntors la cele lumești; căci în această nouă stare de slujbă pastorală 65 trebuie să servesc atîtor lucruri pămîntești, pe care nu-mi amintesc să le fi servit vreodată în viața laică. Am pierdut plăcerile înalte ale liniștii mele; și m-am prăbușit în interior, deși din afară pare că m-am înălțat. Mă deplîng pentru aceasta, căci sînt
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
reîntorc. Deci s-a îndepărtat de mine cel ce este în interiorul meu, încît nu pot să ascult profetica voce care strigă: "Întoarceți-vă la mine din toată inima" (PS. XXXVIII)" Și în acest chip Sfîntul Părinte suferă fiindcă "printre rînduielile pămîntești nu poate să propovăduiască nici cu mintea, nici cu vocea, minunile Domnului" și oprimat în acea demnitate de tumultul lucrurilor lumești a devenit unul dintre aceia despre care stă scris: s-a sfărîmat temelia celor ce fuseseră înălțate (Ps. LXII
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cînd sînt pregătiți să reziste, în numele justiției, mîniei regilor și chiar, mai mult, persecuției din partea adulatorilor și a miniștrilor servili. Nici nu vor să încalce vreo înțelegere, nici să-și vîndă minciunile lor plăcute, care par să le mărească puterea pămîntească, dar, în realitate, sapă încet la temelie și pregătesc ruina. Biserica "stîlp și temelie de adevăr" a fost întotdeauna de această părere, că nu trebuie să fie înșelați nici chiar acei principi care vor să fie înșelați și care pedepsesc
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înțelegere cu Henric, pentru că acestea sînt un monument de lumină, care dovedesc că nu se vor putea stinge niciodată în Biserică, nici în cele mai mizerabile secole, fiindcă acea înălțime a gîndului ridică preoția creștină pe culmi, deasupra tuturor încercărilor pămîntești și o învrednicește prin cuvîntul lui Dumnezeu. În același timp, acest citat din Pascal al II-lea poate demonstra cît de bine au cunoscut suveranii Pontifi adevărul, despre care am tot vorbit, că servitutea și corupția Clerului au izvorît din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
alt principiu care, practicat cu simplitate și mărinimie din toată inima, să îl facă pe ucenicul lui Isus Cristos mai iubit înaintea Tatălui. De fapt, el cuprinde toată credința în Dumnezeu și numai în Dumnezeu, o detașare de toate cele pămîntești care ne par plăcute, pline de tărie și strălucitoare, o curată dragoste dăruită cu totul lui Dumnezeu cuprinde o vie credință, sigură de faptul că toate lucrurile din lume, mari sau mici, sînt deopotrivă în mîna Tatălui care este în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o împartă săracilor, pe scurt, să practice adevărata sărăcie, pentru ca să se îngrijească întru totul de cele dumnezeiești, pentru a se dedica cu totul lui Dumnezeu, pentru a căuta Împărăția Sa și dreptatea, pentru a izgoni din inima sa toate atașamentele pămîntești, într-un cuvînt, pentru a-L urma pe Cristos, pentru a se face una cu crucea a cărei fericire a descoperit-o, suferind moartea prin crucificare pe Pămînt și trăind numai pentru cele cerești, căci acolo unde se află comoara
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
rămînă așa cum este. Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. Insă dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pămîntești și eu aș vrea să vi le cruț. Iată ce vreau să spun, fraților, de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca acei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea; cei ce plîng, ca și cum n-ar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
tihnit și delicat, se aseamănă mai mult unei explozii nucleare, ale cărei radiații și mutații În interiorul creierului uman au fost incalculabile și continuă să rămână astfel: locul unde a poposit o sămânță intelectuală care acum, ajunsă copac, umbrește Întregul glob pământesc. Sunt un eretic În ce-l privește pe Linnaeus și nu mi se pare nimic mai puțin straniu, sau mai corect poetic, decât ca el să fi Înnebunit spre sfârșitul vieții. Nu contest valoarea instrumentului pe care l-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]