3,617 matches
-
nu crezi la fel? Chiar nu puteai să zici un da sau nu la telefon? — E foarte greu să-ți explic, Lil, dar... — Nu contează. Trebuie să plec acum. O să te sun dacă obținem apartamentul. Nu că ție ți-ar păsa dacă-l obținem sau nu. Am Încercat să protestez, dar ea Închisese deja telefonul. La naiba! Nu era drept să mă aștept ca Lily să Înțeleagă ceva ce aș fi considerat eu Însămi ridicol cu numai patru luni În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În condițiile cele mai stresante. Nici nu mai conta că drăgălașa mea bluziță În stil rustic, cea care primise complimente de la două - nu de la una, ci de la două - asistente de modă, avea acum pete de sudoare la subraț. Cui Îi păsa? Eram pe cale să mă scutur de țăcănita asta de interlocutoare internațională din spinarea mea și eram Încântată. — Ahn‑dre‑ah? A sunat ca o Întrebare, dar eu mă concentrasem doar pe aflarea motivației care o determina să ne Încurce permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea era pe cealaltă linie. Ăă, mă Înțelegi? Lista justificărilor enumerate cu iuțeala fulgerului Îmi suna chiar și mie jalnic, dar nu mă puteam opri. El știa foarte bine că uitasem și o știam și eu. Nu pentru că nu Îmi păsa de el sau pentru că nu eram Îngrijorată, ci pentru că tot ce nu era legat de Miranda Înceta, În chip bizar, să aibă vreo relevanță din clipa În care intram În birou. Într‑un anume fel, nu Înțelegeam și nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un pahar de cocktail. — Parcă era vorba că nu fumăm În apartament, i‑am zis eu și m‑am trântit lângă ea, aburcându‑mi picioarele pe măsuța de lemn pe care mi‑o dăduseră ai mei. Nu că mi‑ar păsa cine știe ce, dar era regula impusă chiar de tine. Lily nu era o fumătoare Înrăită ca subsemnata, ea fuma de regulă numai când era beată și nici măcar nu cumpăra câte un pachet Întreg de țigări. Acum am văzut capătul unui pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de neliniște. — Mâine? Vorbești serios? Mi‑a aruncat o privire amenințătoare, ca să‑mi reamintească rapid că trebuia să fiu de partea ei. — Da. Mâine. Și e nasol, că Băiatul Freudian e cel care redactează articolul. Nimănui nu pare să‑i pese că el studiază psihologia, nu literatura rusă, dar ei sunt cei care redactează doar articolele scurte, așa că al meu e. Nu am nici o șansă să Îi predau articolul la timp. Să‑l ia naiba. A mai dat niște lichid pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și mi‑ar fi spus imediat dacă așa ar fi stat lucrurile - atunci ce conta? Probabil că aveau să fie acolo regimente Întregi de asistente care se ocupau de șefele lor și de bună seamă că nimănui nu‑i prea păsa ce purtam noi. „Salonul“ era exact așa cum spusese Briget - o sală de ședință tipică de hotel, cu câteva mese rotunde și un mic podium pentru cei care țineau discursuri. Eu am rămas lângă peretele din spate Împreună cu alți câțiva angajați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pricina. De unde atâta baftă. M‑am prăbușit pe un scaun și m‑am gândit să o sun pe Emily sau pe Briget să le cer un sfat, sau să plec pur și simplu, dat fiind că Mirandei, evident, nu‑i păsa defel de onoarea cu pricina. Tocmai formam numărul de la biroul lui Briget (care, speram eu, putea să ajungă la timp ca să primească afurisitul de premiu chiar eaă, când am auzit cuvintele: —... să exprim cea mai profundă recunoștință revistei americane Runway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să pregătească jocul de Scrabble. Jill și Kyle ar fi venit și ei În vizită, cu bebelușul Isaac, care ar gânguri și mi‑ar zâmbi, iar Alex m‑ar suna să‑mi spună că mă iubește. Nimănui nu i‑ar păsa că pantalonii mei de trening erau pătați sau că nu aveam pedichiura făcută sau că mâncam un ecler mare și dolofan cu ciocolată. Nimeni nu ar avea cea mai mică idee că pe undeva, dincolo de Atlantic, se desfășura o paradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu totul de mine și plecase Înapoi la hotel. Dar când m‑am ridicat, În sfârșit, de pe canapeaua din biroul tatălui lui, am văzut‑o stând fericită la taclale cu Karl Lagerfeld și Gwyneth Paltrow și părea să nu le pese câtuși de puțin vreunuia din ei că aveau să se scoale peste abia câteva ore ca să se ducă la parada modei de la Christian Dior. Stăteam la Îndoială dacă să mă apropii de ea sau nu, când m‑a văzut. — Ahn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mod clar decizia potrivită și apreciez faptul că tu realizezi asta. Ahn‑drea‑ah, trebuie să mărturisesc că am avut Îndoieli În privința ta. Tu, evident, nu știi nimic despre lumea modei și, mai mult, nici nu prea pare să‑ți pese. Și să nu crezi că nu am observat toate modalitățile abundente și variate În care Îmi transmiți neplăcerea atunci când Îți cer să faci ceva pe care ai prefera să nu Îl faci. Competența ta a fost adecvată, dar atitudinea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se săruta, apoi Îi luă din nou batista și-și șterse gura și fruntea asudată. — Ce mai excursie! exclamă el, de parcă după-amiaza fusese un dezastru absolut, de parcă uitase deja pîrÎul și moara părăsită și inițialele de pe pereți. Ei nu-i păsa. Dintr-odată, mîna lui pe brațul ei, buzele lui pe gura ei o Înspăimîntară. Își dorea să ajungă acasă, să stea de una singură, departe de el. În timp ce deschidea portiera, se Întinse Încă o dată după ea. Pusese mîna Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apă - de fapt se uitau În toate direcțiile, dar nu la Duncan. Duncan respiră ușurat și-și lăsă umerii să-i cadă. Nu mai știa ce să creadă. După toate aparențele, se putea să-și fi imaginat totul. Nu-i păsa. Panica Îl istovise, Îl golise. Își șterse fața din nou și zise cu un glas tremurat, plin de obidă. — Ar fi cazul să mă duc acasă. Așteaptă, zise Fraser. Mai Întîi bea puțină bere. — Bine. Dar s-o torni tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser, trebuie să plec acum. La revedere! Se Întoarse și-l părăsi, traversînd În grabă piața, fără să privească În urmă. Probabil că el stătea și o urmărea cum fuge, Întrebîndu-se cu cine naiba se Întîlnește și de ce; nu-i păsa. Continuă să alerge, printr-o breșă În trafic, și se Îndreptă spre Strand. În cele din urmă, seara se lăsase. Strada era mai Întunecoasă decît atunci cînd o traversase În mașină cu Reggie: În aerul dens al amurgului, chipurile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu-i În regulă. Mă doare inima. Așteaptă pînă la terminarea războiului, cînd o să fiu pe banii mei. De fiecare dată o să mergem la Ritz sau la Savoy. — Nu-mi pasă unde este, spuse ea. — Numai așteaptă! N-o să-mi pese unde-o să fie, atît timp cît ești tu acolo. Rostise cuvintele astea aproape cu timiditate. Se uitară unul la altul - numai atît, se priviră, obișnuindu-se unul cu celălalt. Nu-l văzuse de o lună. Era staționat lîngă Worcester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la rochia ei de crêpe care se va șifona, la prețioșii ei ciorapi cu lucrătură de zînă care se vor rupe, dar alungă gîndul acesta. Întoarse capul, iar ghioceii se rostogoliră din păr și fură striviți, dar ei nu-i păsa. Sesiză mirosul de praf, oribil, al covorului de hotel și și-i imagină pe bărbații și femeile care probabil că stătuseră Întinși, la fel, Înainte, sau care, În clipa asta, stăteau așa În alte camere, În alte case - străini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încurcat totul, Încît tamburul n-a mai putut fi folosit zile În șir. Lui Viv i se arătase cu luni În urmă cum să potrivească șablonul. BÎjbîi În jurul furcii, iar fata, care răsucea În continuare la mașina ei, se uita pese umăr și-i striga aruncîndu-i o privire nimicitoare: „Nu așa!“ și „Ei, vezi! Așa!“ În cele din urmă șablonul, hîrtia și cerneala fură așezate la locul lor, și tot ce avea Viv de făcut era să stea și să Învîrtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Iar eu, treizeci și doi. VÎrstele cele mai ingrate, nu crezi? Dacă am avea douăzeci de ani, am trece peste asta, am fi Încă tinere. Iar dacă am avea patruzeci, am fi suficient de În vîrstă Încît să nu ne pese dacă vom fi și mai bătrîne. Dar treizeci... O să trec de la tinerețe direct la maturitate. Ce să mai aștept? Marea Schimbare a Vieții, bănuiesc. Se spune că-i mai rău pentru femeile fără copii. Nu rîde! Tu, cel puțin, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că trebuie să le iau cu mine oriunde mă duc. Le făcu sul și le Îndesă În buzunarul interior al hainei. Apoi le bătu ușor. Acum mă simt În siguranță. — Dar dacă o să fi lovită? Atunci n-o să-mi mai pese deloc. Își trase mănușile. Ești gata? O luă Înainte pe scări. CÎnd deschise ușa, zise: — Oarecum detest chestia asta. Să Închidem ochii și să numărăm, pentru că se presupune că... și rămaseră acolo, pe treaptă, cu fețele Încordate, rostind, Unu, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dezaprobator. — N-o să se-ntîmple așa ceva, zise el cu amărăciune. Știu eu că n-o să fie așa. Aș vrea eu! În schimb, mor copii, bătrîne, și proști - proști cărora nu le pasă de război. Băieți care sînt prea proști să le pese că-s soldați, să vadă că războiul nu-i al lor ci al unei găști de la guvern. Și nici războiul nostru; dar noi trebuie să suferim. Trebuie să facem chestiile pe care ei ni le spun. Nici măcar nu ne spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce, nu ne putem permite să fim năzuroși. S-o facem cu gaz, și să riscăm. — Vrei? — Da. — Bine. Sau... Hopa, am găsit! Alec pocni din degete. Să ne spînzurăm! Ideea era aproape o ușurare. Lui Duncan nu-i mai păsa cum o să facă, de vreme ce nu mai era vorba de apa de baie a lui taică-său. Puseră capacul la loc pe cadă și se uitară la pereți și tavan, În căutatea unor cîrlige, ceva de care să lege funiile. Hotărîră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mijloc. Nu se poate casă elegantă care să nu aibă așa ceva. Felix a fost diagnosticat cu „deficit de atenție“. Cred că și tatăl lui suferă de același lucru, dar să fie oare pentru că are o aventură?? Prea epuizată ca să-mi pese. Am citit În Good Housekeeping că jumătate din femeile care lucrează sunt Îngrijorate că relația cu soțul e afectată de o groaznică „foame de timp“. Ce face cealaltă jumătate: felații de 30 de secunde? Ce se mai aude de superbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aici, după o călătorie plină de ambuteiaje și căldură, Îmi indusesem o atitudine sfidătoare, „dacă nu-ți place, alta mama nu mai face“. Și ce dacă nu avem tacâmuri asortate? Și ce dacă mama zice sofa În loc de canapea? O să-ți pese de asta, spune-mi, o să-ți pese? Lui Rich nu i-a păsat. Un diplomat Înnăscut, a făcut-o imediat pe mama să-i mănânce din palmă numai prin simplul fapt că s-a Îndopat cu cantități industriale de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și căldură, Îmi indusesem o atitudine sfidătoare, „dacă nu-ți place, alta mama nu mai face“. Și ce dacă nu avem tacâmuri asortate? Și ce dacă mama zice sofa În loc de canapea? O să-ți pese de asta, spune-mi, o să-ți pese? Lui Rich nu i-a păsat. Un diplomat Înnăscut, a făcut-o imediat pe mama să-i mănânce din palmă numai prin simplul fapt că s-a Îndopat cu cantități industriale de pâine cu unt. Îmi amintesc cât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sfidătoare, „dacă nu-ți place, alta mama nu mai face“. Și ce dacă nu avem tacâmuri asortate? Și ce dacă mama zice sofa În loc de canapea? O să-ți pese de asta, spune-mi, o să-ți pese? Lui Rich nu i-a păsat. Un diplomat Înnăscut, a făcut-o imediat pe mama să-i mănânce din palmă numai prin simplul fapt că s-a Îndopat cu cantități industriale de pâine cu unt. Îmi amintesc cât de mare părea În casa noastră - mobila se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
consimțită de toți și adesea nu exista nici popor, nici principe care să se îndoiască de ea; căci toți erau de acord, toți plini de religiozitate și nu aveau motiv să se îndoiască; era un bun comun și tuturor le păsa de menținerea ei. Așadar, ea consta în legile speciale, precise, precum acelea care guvernau Imperiul Roman, regatul germanic, după cum s-a întîmplat pe vremea lui Henric. 96. Cînd Henric, amenințat că va fi îndepărtat de nobilii Germani adunați la Trier
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]