4,121 matches
-
de „scânteiat, scânteiază”. Domnul Valahiei se impune prin simțul realității, prin capacitatea de a vedea just proporțiile acțiuni și prin energia brațului. Țepeș aduce În luptă un popor vechi, Îndrăzneț, iute, optimist și vital, toată țara, copii, femei, lăutari, plugari, păstori, dar, mai ales, aduce În luptă umorul valah, „hazul de necaz”, spiritualitatea unui neam ales. Auzind că „e lată rău cu păgânii” muierile „o să le țină piept”, zice cu umor Vica, În timp ce frământă lutul. Vlad Țepeș aduce pentru apărarea țării
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de pe un piedestal pe care naiba știe cine l-a pus să se suie. Paradoxul face că intelectualul de soiul descris aici se simte un fel de responsabil cu luminarea națiunii. Și nu un responsabil oarecare, ci un Ales, un păstor de oi proaste, oi care cântă sau ascultă manele. Orice scriitoraș, orice regizor de mâna a doua sau a treia, orice artist plastic obscur sau academician de trei lulele... în fine, orice individ cu studii și preocupări umaniste se simte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
niciodată direct, intelectualul emană prin toți porii convingerea că are în jur milioane de proști, care n-au măcar inteligența minimă necesară ca să vină să se adape de la inteligența lui, ci se duc să asculte manele. Se zice totuși că păstorii de popoare trebuie să-și iubească turma, nu să o disprețuiască. Dar cum să iubești niște loaze care, în loc să se înghesuie la operă sau filarmonică, cum fac... ăăă, în fine, alții, preferă să asculte manele? Păi, un așa popor merită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
45. TUTOVEANU, George. Academia Bârlădeană, în: Graiul nostru, l, nr. 9—10—11, mai 1925, p. 113—114. URSU, Gheorghe. Istoria literară a Bârladului. București, Atelierele grafice „Neculai Peiu", 1936, p. 56—62. URSU, G. Istoricul societății „Academia bârlădeană", în: Păstorul Tutovei, 5, nr. 8. 9, 10, 1942, p. 506. URSU, G. G. Amintiri despre G. Tutoveanu și alți scriitori bârlădeni, în: Școala bârlădeană. Culegere alcătuită și îngrijită de prof. Constantin Clisu. Bârlad, 1972, p. 21—31. 181 URSU, G. G.
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
împingere în fundal a unei mari părți a universului său problematic și a ridicat imperativul unor noi soluționări, menite să reconfere demnitate supremei îndeletniciri spirituale și să recâștige domenii de exercitare teoretică (țintind astfel o reinvestire a funcției sale de păstor al tuturor temeiurilor). Totuși, fără a ignora edificiul conceptual clădit în jurul structurilor fundamentale ale Dasein-ului, filosofia contemporană a tentat recuperarea și revalorizarea sensului clasic al conștiinței prin restituirea teritoriului ei legitim, adică prin delimitare riguroasă de instanțierile spontaneității conștiente și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
va ajunge cu religiozitatea românilor”, l-am întrebat. Era soare, cald, părea incomodat... ,,Pericole mari, în primul rând prozelitismul promovat de alte secte religioase, au impus reînființarea episcopiei de Huși, (până atunci fusese Roman și Huși) Mulțimea are nevoie de păstor...” ,,P. S. Ioachim este omul potrivit?” ,, Cunoaște foarte bine realitățile locului și ați văzut că mulțimea îl sprijină”. În mers, l-am tot întrebat. Nu știu din ce motiv I.P.F. nu m-a lăsat să i sărut dreapta, ci mi-a
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
în Seminarul de la Huși, îndrumător spiritual pentru 1/2 milion de oameni, om de omenie, P.S. Corneliu este hărăzit realizării unei mărețe și nobile misiuni. Doctor în științe teologice are o operă interesantă dar misiunea sa pe pământ este de păstor pentru credincioșii ortodocși. Cele 5 protopopiate din județul Vaslui, au acum preoți protopopi de mare nădejde,nimeriți pentru aceste funcții și locuri. Mă bucur și m-am bucurat de atenția și prietenia Sa și întorc totul cu asupră de măsură
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
scrisoarea către Bettina Brentano din 16 iunie 1810) ,,Acest uimitor peisaj pare să fi fost pictat de Poussin și desenat de Michel Angelo. Autorul operei ,,Fidelio” și al simfoniei ,,Eroica” vrea să zugrăvească liniștea vieții la țară, obiceiurile plăcute ale păstorilor. Dar se ne înțelegem: nu este vorba aici de păstorii cu panglicuțe verzi-roz ai domnului de Florian și cu atât mai puțin de aceia ai domnului Lebrun, autorul ,,Privighetorii”, nici chiar de păstorii lui Jean-Jacques Rousseau, autorul operei ,,Ghicitorul satului
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
peisaj pare să fi fost pictat de Poussin și desenat de Michel Angelo. Autorul operei ,,Fidelio” și al simfoniei ,,Eroica” vrea să zugrăvească liniștea vieții la țară, obiceiurile plăcute ale păstorilor. Dar se ne înțelegem: nu este vorba aici de păstorii cu panglicuțe verzi-roz ai domnului de Florian și cu atât mai puțin de aceia ai domnului Lebrun, autorul ,,Privighetorii”, nici chiar de păstorii lui Jean-Jacques Rousseau, autorul operei ,,Ghicitorul satului”. Aici este vorba despre adevărata înfățișare a naturii”. (H. Berlioz
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
liniștea vieții la țară, obiceiurile plăcute ale păstorilor. Dar se ne înțelegem: nu este vorba aici de păstorii cu panglicuțe verzi-roz ai domnului de Florian și cu atât mai puțin de aceia ai domnului Lebrun, autorul ,,Privighetorii”, nici chiar de păstorii lui Jean-Jacques Rousseau, autorul operei ,,Ghicitorul satului”. Aici este vorba despre adevărata înfățișare a naturii”. (H. Berlioz despre ,,Simfonia Pastorală”) ,, Întreaga întindere artistică a acestei opere este plină de o individualitate completă și puternică, căreia nu-i este străin nimic
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
altfel ca și orgiile, au fost mult timp desconsiderate, deși acești doi termeni desemnau până atunci ceremonii religioase licite. Băutura zeilor va inspira în mare măsură arta funerară a creștinilor. Scenele dionisiace în care zeul păgân este înlocuit de Bunul Păstor au înfrumusețat primele sarcofage creștine. Folosirea temelor legate de zeul vinului arată că această băutură era în egală măsură considerată a fi un simbol al nemuririi: vinul creștinilor este în esență o băutură mistică. IV. Vinul creștinilor După căderea Imperiului
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
naturii, să aducă pacea între oamenii de bunăvoință, restabilind astfel împărăția lui Dumnezeu. Prin biserică omenirea s-ar constitui într-o imensă societate în care, pe lângă poporul ales, ar intra și celelalte nații „și va fi o turmă și un păstor” spune Mântuitorul. Pentru aceasta însă, 4 deziderate sunt necesare de îndeplinit: 1. supunerea față de Dumnezeu, pentru faptul că omenirea fiind creația divinității îi datorează acesteia supunere nemărginită, în fapt un tip de supunere naturală total diferită de cea datorată ierarhiei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
deziderate sunt necesare de îndeplinit: 1. supunerea față de Dumnezeu, pentru faptul că omenirea fiind creația divinității îi datorează acesteia supunere nemărginită, în fapt un tip de supunere naturală total diferită de cea datorată ierarhiei obișnuite, satisfăcând astfel instinctul de subordonare. Păstorul este Dumnezeu, ființă nevăzută și necunoscută oamenilor, dar reprezentată prin fiul său care nu este altceva decât „ipoteza vizibilă și comprehensibilă a Dumnezeirif’. „Eu și Tatăl una suntem’’ „Tatăl este întru mine și eu întru el’ „Nimenea nu vine la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
altarului cărora li se cere devotament și lepădarea de patimile lumești. „Paște turma domnului nu cu sila ci de bunăvoie, nu pentru câștig rușinos ci prin devotament, nu dominând peste clerici ci devenind modelele turmei și când va veni prințul păstorilor veți primi coroana nevestejită a măririi’. Această epistolă trimisă de Sf. Petru din cetatea eternă (Roma), numită simbolic Babilon, datând din anul 63-64 confirmă pe deplin faptul că, desemnat de Hristos cap al bisericii sale, și-a împlinit misiunea prin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Damian să considere că a fost o pedeapsă divină, datorită violării legii care interzice preoților să poarte arme. În realitate, în calitate de prinț temporal, Papa era obligat să-și apere teritoriul, scoțând astfel în evidență incompatibilitatea gravă între misiunea Papei ca păstor spiritual suprem și datoria pământeană impusă de regalitatea pe care o deținea împotriva canoanelor creștine. „Iată ce stârpituri morale - spune Paulescustăpânite de patima de dominație aveau să înlocuiască sfinții Pontifi care au cinstit biserica, între care poate cei mai mari
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
apostolice a sfinților părinți și a sfintei tradiții, aspecte ce nu pot fi nici modificate și nici adaptate fără a-i compromite sorgintea sa divină. Ce a pus Luther în loc? O contrafacere omenească „cu un simulacru de sacerdoțiu, format din păstori aleși chiar de oi" ceea ce lui Paulescu i se pare o absurditate. Ca absurdul să fie și mai complet a desființat două din cele 3 funcții ale preoției; cele de sacrificatori și judecători, rămânând doar funcția de învățător, învățător care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe care însuși Hristos a respins-o și a interzis-o slujitorilor săi. S-a redat astfel Bisericii rolul său spiritual și pacificator, de păzitoare a poruncilor creștine, de îndrumare a creștinilor pe calea spre mântuire. Redă în același timp păstorului suprem virtutea pierdută cu aproximativ 1000 ani în urmă, virtute pierdută odată cu boala viciului indusă de gustul regalității. În sfârșit se ridică împotriva afirmației lui Bernard Lazare care în L-antisemitisme spune: „Religia creștină moare sub loviturile rațiunii și științei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dragoste am văzut-o la Animal Planet și, pentru că s-a întâmplat într-un decembrie (21 decembrie 2001), v-o ofer de Moș Niculae. Se făcea că undeva în Kenya, o leoaică de vreo 2-3 ani a fost văzută de păstorii Samburu împreună cu un pui de antilopă oryx. Ei au unele legende asemănătoare, dar tot nu le-a venit să creadă. I-au pus leoaicei numele de Kamunyak („cea binecuvântată“) și au spus fie că e un semn bun de la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
leoaica era depresivă pentru că era singură și a făcut o fixație maternă; leoaica avea probleme de identitate sau obsesie juvenilă, sau se juca de-a șoarecele și pisica, sau avea o sarcină imaginară, sau era stearpă, sau avea tulburări hormonale. Păstorii Samburu spun că Dumnezeu hotărâse să-i dea și ei un pui.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
a sprijini și facilita recitarea. Cântecele de gestă au un refren scurt și sălbatic, aoi, care punctează cupletele. Cel al baladelor românești este mai grațios: îl înflorează poemul. Se simte că această poezie este a unui popor de agricultori și păstori îndrăgostiți de flori: "Foicică izmă creață [...], Numai unul are greață, Voinicel bălai la față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina [...]. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca." "Foicică viorea [...], Drept la taică-su mergea [...] Foaie verde de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în el mai multe idei conexe, dar diferite, regretul pentru ceva pierdut, suferința pentru lipsa lui, speranța de a-l recupera, dorința de fericire, iubirea sau infidelitatea, farmecul sau tristețea naturii, tandrețea, dragostea, melancolia, neliniștea, nostalgia, amintirea. Ascultați-l pe păstorul lovit de dor: "Frunză verde mărăcine, Nimic se prinde de mine! De când dorul m-a lovit Mințile mi-au rătăcit; De când dorul m-a cuprins, Sufletul mi s-a aprins! Sui în deal, cobor în vale Și-mi pierd ziua
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Iubesc cu temperamentul lor de italience dezrădăcinate. Da! Sunt italience. Au costumul și șorțul, pe care iarna le acoperă cu o blană de oaie. Au un specific care s-a păstrat pur în mijlocul invaziilor, al înfruntărilor, al revoluțiilor, iar tânărul păstor n-o poate privi pe tânăra româncă fără să fie tulburat: "Cât e țara ungurească, Cât e țara românească, Nu e floare pământeancă Ca fetița ardeleancă! Ea-i năltuță, mlădioară, Ca o verde trestioară, Și-i frumoasă, vorbitoare Și de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
apreciată la noi, unde este necunoscută. Miorița este o pastorală deopotrivă pitorească și emoționată. Moldoveanul are trei ciobani care se pricep să tundă lâna și să închege laptele. Oile pasc iarba bună și înmiresmată lângă niște izvoare limpezi, iar seara păstorul face să răsune trilurile fluierului. El are o oaie preferată, Miorița, iar aceasta nu mai mănâncă. "Apa rău îți face Ori iarba nu-ți place?" Dar oița este tristă pentru că i-a auzit pe ciobani punând la cale moartea stăpânului
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în vânt. Miorița, cu gâtul întins, rămâne acolo ca s-o aștepte pe mireasă. Stă nemișcată luni în șir, iar ochii i se înroșesc tot privind în zare. Moare de bătrânețe așteptând, iar iubita nu mai vine. Și numai un păstor din vale Liniștea mausoleului O tulbură cu pasul lui agale". Sfârșitul poemului lui Millevoye* pare făcut pentru a încheia legenda românească, atât de frumoasă și de emoționată, a ciobanului plâns numai de mama și de oile lui. Michelet, după ce a
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
răspândește mirosul sângelui. Țipetele fac să răsune staulul unde behăie mieii, iar ungherele întunecoase ale grajdurilor au ceva înspăimântător. Nici cea mai mică fantezie, nici cea mai mică divagație nu strică tabloul prin neverosimilul lor, este o pastorală trăită de păstori adevărați, murdari și brutali, printre oi care nu sunt nici pieptănate, nici împodobite cu panglici. Pe coasta muntelui Istrița, aproape de Buzău, îl urmărim pe un flăcău voinic: Gheorghiță, fiul lui Negoiță. El are niște conturi de reglat. Face negoț cu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]