6,523 matches
-
să nu fie descoperit. Umbra capului i se ițea, ezitantă, pe zid, puțin deasupra umbrei lungi, în dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care se oprise Dănilă nu era luminată, dar se întrezărea o fâșie de lumină venind, palidă, de undeva din interior, probabil de pe un coridor. Își înălță cu prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar dădea la o parte un colț al feței de masă pentru ca ritmul să răsune mai tare. Numai că tata, pe măsură ce treceau anii, fredona "Dunărea Albastră" tot mai rar. În treacăt fie spus, abia acum apreciez spiritul său ludic. Luna palidă În sărăcia noastră, aveam doar două cărticele cu povești în casă. Două amărâte de broșurele, care deja începuseră să se ferfenițească. Pentru a rămâne totuși întregi, trebuia ca eu să mă fac mare cât mai repede. Asta gândesc acum. Pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spunându-i că totul e bine, atât doar că nu dormise toată noaptea. Era obosită și poate de aici, paloarea. Povestea nu mi-o mai amintesc. Doar că răsărea Soarele și Luna pălea... Soarele o întreba: de ce ești așa de palidă, Lună? Oare nu te simți bine? Întoarce-te de unde ai plecat Avea o regulă infailibilă mama. Dacă, ajuns într-un loc pentru a lua un anumit obiect, uitai pentru ce ai venit, regula de aur era: e de-ajuns să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poare auzi un șuierat, ca de furtună, și un plânset gemut, ca de adâncă durere. Este plânsul lui Biscornet, care se amestecă cu zgomotul furtunii. Totul seamănă cu o rugă disperată pentru un suflet îndurerat. Iar dacă un fulger luminează palid fațada bisericii, se poate vedea, rânjind, diavolul din sculptură...
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
că acolo se petrecea ceva. Nu a aprins lumina. A luat pușca și s-a apropiat tiptil de ușă. A deschis-o dintr-o mișcare scurtă și precisă și a întins arma către înainte, cu degetul pe trăgaci. în lumina palidă a zorilor, proiectată de luna care tocmai se pregătea să se ducă la culcare, femeia a deslușit niște siluete în mișcare. A strigat cu o autoritate de nebănuit la o femeie recunoscută pentru calm și echilibru: - Stai! Cine sunteți? Umbrele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
cu vorbe prima duminică petrecută În mormînt! SÎngele meu copt de atîta moarte cade ca un măr vestindu-le participanților la carnaval , o recoltă bogată. Dinspre o astfel de veștejire din rod Îmi Întorc arcul ceasului, alunec și rup pielea palidă a morții. Aici În mormînt am dezvirginat moartea pentru prima data, și-n țipătul ei dureros am Îmbrăcat broderia de abur, iată-mă pregatit să intru nefecior În moarte, pregătit să zămislesc cifrul Încuietorilor ultime, care-mi arată că În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o hotărâre. A încercat să discute cu ea, dar era prea târziu. Nu-l mai credea capabil decât de manevre... Acum se apropia de casă ca de o capcană. Odată, intrând pe ușă a găsit-o discutând la telefon. Era palidă și a închis imediat cum l-a văzut. I s-a părut ciudată această grabă. Dacă erau ei la telefon? Și au sfătuit-o... După ce mi-a spus totul, am încercat să-l liniștesc. Dar mi-am dat seama că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vacanța. Sânt convinși că am fost răpită sau chiar mai rău. Se agită, mă caută peste tot, adăugă ea, incitîndu-mă, fără să vrea, să-i ating punctul cel mai dureros: ― Te caută cu câini polițiști? Am văzut-o devenind brusc palidă. ― Iartă-mă, uitasem, am încercat să îndrept gafa pe care o făcusem, dar era prea târziu. Ea nu mai scoase o vorbă câteva ceasuri. Recunosc, domnilor. Mi-e teamă mereu că n-am fost destul de limpede și poate e normal
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
închisoare. Saint-Just a vrut să continue lectura, dar Tallien a venit la tribună și l-a dat la o parte. Și, deodată, îmbătată de acest curaj, Adunarea se dezlănțuie. Strigă și, în vacarmul care izbucnește, Robespierre se agită în zadar, palid, cu buzele tremurătoare. De fapt, bătălia s-a rezumat la puține replici schimbate, după care s-a auzit strigătul "Sîngele lui Danton te înăbușă!"... A fost votat decretul de punere sub acuzare a triumviratului Robespierre, Saint-Just, Couthon, după care Robespierre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Când i-am dat drumul, mi-a fost frică să nu se prăbușească fără suflare. Avu, ce-i drept, și de rândul acesta o clipă de amețeală și se sprijini de balustradă. Dar își veni repede în fire. Se făcuse palidă, ca o moartă. Numai în ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele își pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surprinde cineva. Am fugit pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
jur că sânt sincer cu tine, absolut sincer. ― E mai bine să dovedești înainte de a jura. Dacă nu izbutești, abia atunci te apară jurământul. Dacă mă lăsa aș fi jurat strâmb, pentru că acele vorbe mari n-aveau nici cea mai palidă corespondență cu simțirea mea. Și totuși, adevărul adevărat e că mă înșelam pe mine însumi. Fraza debitată Mihaelei ascundea o presimțire grea, de care nu-mi dădeam seama atunci, dar care avea să se confirme târziu sau, mai bine zis
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fine, toate formalitățile îndeplinite în vederea plecării. Faptul că a trebuit s-o trec pe Mihaela ca fiind soția mea a avut drept urmare dublarea comisionului. Fie ― că făcea! În vremea asta draga mea soție din pașaport mă aștepta. Am găsit-o palidă, cu ochii plânși, răsturnată într-un chaiselongue, având pe genunchi o revistă cu filele netăiate. ― Mai ești supărată? Iartă-mă, am fost barbar cu tine. Nu trebuia să plec așa. Spunîndu-i astea, am îngenuncheat lângă ea și i-am sărutat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
însemna asta? Se speriase de mine? ― Ce cauți aici? m-a întrebat după aceea cu voce aspră, care nu era a ei. ― Ce caut? am bâiguit privind-o lung ca pe o străină. Doamne, n-o mai cunoșteam. Avea fața palidă, suptă, parcă zăcuse luni întregi în spital, luptând cu moartea. În jurul ochilor se iviseră cearcăne vinete, iar privirea nu mai semăna cu a ei. Unde era Mihaela, unde frăgezimea, neastâmpărul și frenezia ei de viață? Mă duru că o găseam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o noapte de insomnie. Am lăsat-o acolo netulburată, din nevoia de a rămâne mai departe singur. Și oricât ar părea de ciudat, chiar azi-noapte îmi păruse rău că o luasem cu mine. Când a venit la micul dejun, era palidă ca un cadavru. Tot timpul ne-am ignorat unul pe altul, ca doi străini care întîmplă-tor luau gustarea de dimineață într-un local prea aglomerat, siliți să șadă la aceeași masă. Într-o vreme ea rupse tăcerea și mă întrebă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
forță mai mare decât a lor. Plângea tot mai amarnic scuturată de sughițuri. Văzând așa, am cuprins-o în brațe și am acoperit-o de sărutări pe fața răvășită de lacrimi, pe gura arsă. Surprinsă de această neașteptată atitudine surise palid a bucurie și se lăsă copleșită de mângâieri. Nu-mi trebuia mai mult. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu și deschizând ușa dormitorului cu piciorul am depus-o pe pat. Într-o clipă storul fu lăsat, zăvorul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acest lucru. Slujnica se ivi din nou: ― Poftiți! În timp ce parcurgeam vestibulul, ea adăugă grijuliu: ― Vă rog, nu-l țineți mult, e tare bolnav, chiar azi a ieșit din spital. ― Știu, știu... Rivalul mă aștepta în dormitor, întins pe pat. Era palid, cu capul bandajat și mâna dreaptă în ghips. Paliditatea lui crescu dând cu ochii de mine. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunoștință, într-atît mi-l păstrase de proaspăt memoria în cele două sau trei clipe cât îl zărisem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îmbrăcată într-o toaletă superbă (adică mai mult dezbrăcată), își făcea apariția în loja Operei, alături de mine. Câteva sute de ochi încremeniră privirile asupra ei. Era frumoasă, exotică, decorativă, pretutindeni stârnea admirație. M-am prefăcut că nu observ pe Mihaela, palidă și modestă în rochia ei simplă de seară. Se făcuse mică de tot, în fotoliu, ferin-du-se să n-o descopăr. După primul antract locurile lor rămaseră goale. Plecase cu bărbatu-său, nereușind să reziste până la urmă în vecinătatea mea și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
da o mustrare scrisă. ― Te ascult, dragul meu, și mă întreb dacă vorbești cu adevărat serios. ― Pentru numele lui Dumnezeu, am eu aerul că glumesc? Te rog, domnule ministru, hotărăște... Vreau să știu ce-mi rămâne de făcut. Eram probabil palid și tremuram de enervare. Popișteanu, după un efort vizibil, rosti cu alt ton: ― E pentru prima dată când consimt să-mi calc pe conștiință. O fac pentru dumneata! Și spunând acestea rupse hârtiile. Alexa înghețase pe scaun și ne privea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai aveam nevoie de așa ceva. Am strâns receptorul în palmă cu o încordare supremă, gata să-l sfărâm, și în clipa aceea am avut revelația celor întîmplate cu o certitudine pe care ți-o dau numai marile presimțiri. Probabil eram palid și tremuram pentru că Cecilia care venise să mă poftească la masă, se sperie văzîndu-mă. ― Ce ai? Ești galben ca ceara. Ce s-a întîmplat? ― Mihaela s-a sinucis! Ea nu slobozi un țipăt de spaimă și nici nu se făcu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ei, bine, le părăseam ca să n-ajung eu însumi la propria mea umilire. Mi-era teamă, imensă teamă, înfricoșată teamă de infidelitate. Să ne înțelegem. Vă amintiți de mândria mea fără margini? Mă înnebunea de plăcere o laudă oricât de palidă, de oriunde ar fi venit. Când eram la școală, încercam să captez admirația colegilor și a profesorilor. Dacă epuizam mijloacele cinstite recurgeam la stratageme uneori destul de reprobabile. Ajunsesem până acolo încît umileam profesorii numai și numai să provoc vâlvă și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în sufletul meu rămân niște amintiri de neegalat! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Emoții și copilărie - “Țara dulciurilor” Era o zi frumoasă de toamnă, păsările ciripeau vesele, pregătindu-se de o călătorie care se apropia cu repeziciune. Soarele era palid, dar era destul de cald. Oamenii, cu inima plină de dorință, culegeau porumbul cu răbdare. Eu, un năzdrăvan ce eram, am plecat la un pârâiaș în care erau câțiva peștișori. Am plecat mai în josul râului, pentru că sus nu mișca
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cale spre făurirea legăturii..., spre infinitul cel îndepărtat, spre eternitate. Iubita - ... templu de închinare, trandafir roșu ca para focului, Ce-mi atinge inima cu dragostea-i nemuritoare ca o picătură de rouă, perfectă. În suflet se așterne neaua de amintiri palide; Iubita apropiată, dar totuși ... îndepărtată pecetluiește dragostea-i cu un sărut al bolții întunecate; Simt... simt doar căldură! E dragostea ce-mi bate la ușa sufletului meu pribeag! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Aș vrea să vii... Aș vrea
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nu am reușit să descopăr ființă omenească. Nu a durat, însă, prea mult și vocea s-a făcut din nou auzită: - O, domnule, dar nu mă mai cunoașteți!... Cum se poate?!... A urmat un fâlfâit de aripi și, prin lumina palidă a înserării, am deslușit un ghemotoc negru, care a sărit de pe o creangă mai depărtată a cireșului din preajmă pe una mai aproape de mine. îndată am înțeles despre ce era vorba: stăteam față în față cu prietena mea, Mierla, cea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
un coridor la capătul căruia șiroia pe pereți o lumină ciudată, spectrală. În dreapta și în stânga, se aflau două rânduri de portrete, cu domni foarte severi, țepeni, care mă inhibau. Dând cu ochii de o oglindă, m-am speriat. Eram foarte palid, îmi fugise tot sângele din obraz. M-am grăbit să trec mai departe și am ajuns într-o sală luminată numai pe jumătate. "Oprește-te!" mi-a poruncit o voce din jumătatea de sală aflată în întuneric, în aceeași clipă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dar ce-a fost asta? Am căzut, parcă, într-un gol. Nu mai văd nimic afară, din pricina întunericului, dar, cu siguranță, e vreme rea. Zgomotul valurilor devine din ce în ce mai amenințător și, uneori, simt cum mi se contractă stomacul. Mircea Ciobanu e palid. Ileana Mălăncioiu, în schimb, se ține "tare". La prânz, am mâncat în "marele salon". Aici, regula e ca "bunătățile" să fie aranjate pe o masă lungă, unde te servești singur. Chelnerii stau în spatele mesei și veghează să nu lipsească nimic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]