3,306 matches
-
premiul Prix Interallié în 2003 pentru nuvela sa, ”Windows of the world” și premiul Prix Renaudot în noiembrie 2009 pentru cartea „Un roman français”. El este, de asemenea, creatorul premiilor Flore (fondat în 1994, luându-și numele de la celebra cafenea pariziană Café de Flore din Saint-Germain-des-Prés) și Sade. Beigbeder s-a născut într-o familie de bună condiție din Neuilly-sur-Seine, Hauts-de-Seine. Mama sa, Christine de Chasteigner, este traducătoarea romanelor romantice intitulate și „mawkish” ale scriitoarei engleze Barbara Cartland; fratele său, Charles
Frédéric Beigbeder () [Corola-website/Science/323953_a_325282]
-
piese ale grupului, în compilația "Siculus '72", ce cuprinde piese ale muzicienilor premiați. În anul următor, Vajda și Elekes ies din formație și sunt înlocuiți de András Orbán (chitară, voce) și László Trifán (chitară, voce). Grupul întreprinde turnee alături de ansamblul parizian Delphin Show International și obține la o nouă participare în Festivalul Siculus locul întâi la categoria muzică beat și premiul popularității. La fel ca formația bucureșteană Sfinx, Metropol scrie muzică de scenă pentru piesa "Noile suferințe ale tânărului W." (1972
Metropol () [Corola-website/Science/319940_a_321269]
-
în schimb ea nu este automatizată: poziționarea telescopului se efectuează în întregime „manual”, cu alte cuvinte, fie vizând o țintă luminoasă urmărită cu privirea, fie efectuând o poziționare pe anumite coordonate cu ajutorul axelor gradate. Actualmente poluarea luminoasă produsă de aglomerația pariziană face dificile observațiile astronomice științifice la Meudon. Chiar și așa, acest telescop mai este folosit uneori de către IMCCE și LESIA pentru a observa ocultarea stelelor de către asteroizi sau Pluto. Utilizatorul principal al telescopului de 1 m rămâne însă Unitatea de
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
care a utilizat termenul într-o accepție legată de creația artistică a fost Guillaume Apollinaire în "Les Mamelles de Tirésias", subintitulată "dramă suprarealistă" (reprezentată în 1916). Începuturile mișcării se leagă de grupul (nonconformist și de evident protest antiburghez) de la revista pariziană "Littérature" (1919) condusă de André Breton, Louis Aragon și Phillipe Soupault, care - reclamându-se de la tutela artistică a lui Arthur Rimbaud, Lautréamont și Stephane Mallarmé - captează tot mai mult din îndrăzneala spiritului înnoitor și agresiv al dadaismului (mai ales după ce
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
să, "Caii la fereastra", este interzisă la Teatrul Nottara din București, cu o zi înainte de premieră, astfel că la începutul lui octombrie autorul cere azil politic în Franța. În perioada octombrie 1987 - august 1988, autorul trăiește primele luni de exil parizian, are întâlniri cu membrii proeminenți ai emigrației române (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Tănase, etc.), ia cursuri intensive de limba franceză, timp de o lună și jumătate locuiește într-un cămin de muncitori imigranți, apoi este găzduit într-un cămin
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
Virgil Tănase, etc.), ia cursuri intensive de limba franceză, timp de o lună și jumătate locuiește într-un cămin de muncitori imigranți, apoi este găzduit într-un cămin al organizației umanitare "Secours Catholiques". În tot acest timp, frecventează intens teatrele pariziene, începe traducerea propriilor sale piese în limba franceză. În lunile august 1988 - octombrie 1989, locuiește la Londra unde lucrează ca jurnalist la Secția Română de la RADIO BBC, unde are un contact benefic cu teatrul anglo-saxon și scrie o piesă în
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
scrie articolul "Poeți și critici", publicat în Convorbiri literare la 1 aprilie 1886. Cu mult înaintea lui Ibrăileanu, Delavrancea semnala succint ideea caracterului specific național al literaturii, având în vedere o strictă condiționare socială și istorică. Beneficiind, din epoca studiilor pariziene, și de o serioasă cultură plastică, Delavrancea va realiza în câteva articole și unele observații deosebit de interesante în acest domeniu. Seria de foiletoane din "România liberă" (1883) va reprezenta primul examen al tânărului critic de artă, pe cale de a-și
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
iunie, gazetarii și adepții ducelui d'Orleans și-au stabilit un cartier general permanent la Palais Royal, adunându-se în fiecare seară mii de oameni, pentru a-i ascultă pe oratorii revoluționari, locul de unde avea să fie dirijată mișcarea populară pariziană. La 11 iulie, Ludovic avea 30.000 de soldați în jurul Parisului și Versailles-ului. L-a demis pe Necker. Alarmați, deputații au crezut că Ludovic avea să dizolve Adunarea și îi va aresta pe cei mai importanți membri ai săi
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fost influențați de agitatorii de la "Palais Royal". Disciplina s-a deteriorat rapid. Din 24 iunie, două companii au refuzat să plece în misiune. La 14 iulie, 5 din 6 batalioane ale gărzii au dezertat și o parte s-a alăturat parizienilor care asediau Bastilia. Deși mai erau 5.000 de soldați din alte trupe în apropiere, ofițerii i-au spus comandantului că nu pot conta pe oamenii lor. Armata s-a retras de pe străzile Parisului către Champ de Mars, în suburbii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
forțat să se predea, fiind ucis și decapitat. Cei care au participat la atacul asupra Bastiliei nu aparțineau clasei mijlocii bogate, ci erau sanculoți-meșteșugari, muncitori și salahori din cartierele muncitorești. În momentul culminant al rebeliunii, un sfert de milion de parizieni erau înarmați. Regele a pierdut controlul asupra Parisului, unde electorii au instituit o Comună care să conducă orașul și l-au numit pe La Fayette comandantul Gărzii Naționale. Adunarea ce și-a luat denumirea de Adunarea Națională Constituantă a elaborat o
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cererea mulțimii, regele și regina au apărut într-un balcon și au fost întâmpinați cu strigatul "La Paris". Familia regală a plecat de la Versailles spre Tuileries. Un mit susține că Maria-Antoaneta, pe când aceasta privea, pe 5 octombrie 1789, mulțimea de parizieni răsculați adunați sub ferestrele palatului de la Versailles, a declarat „ Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!” Singura referire existentă se găsește în Cartea a VI-a din Partea I din "Visările unui hoinar singuratic" , opera autobiografică a lui Rousseau, în care
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
i se spusese că țăranii nu au pâine, a spus că pot să mănânce cozonac.”" Nu există nici o rațiune documentară să se considere că „prințesa” din textul rousseauist este Maria-Antoaneta. Ajuns la Paris, regele s-a considerat prizonier al gloatei pariziene și prin urmare dezlegat de tot ce fusese silit să accepte. Când parizienii s-au răsculat în iulie, ei considerau Adunarea ca pe un aliat. În octombrie, Adunarea a fost ignorată și umilită. Când deputații l-au urmat pe rege
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
zecimal, care a fost aplicat în întreaga Franță. Deputații s-au debarasat de orice corporație cu privilegii speciale. În 1791, breslele au fost desființate pentru că limitau accesul la anumite meserii. În iunie 1791, o alianța de 80.000 de muncitori parizieni a amenințat cu greva generală pentru a obține salarii mai mari, astfel, Adunarea a votat legea Le Chapelier, după numele deputatului care a produs-o, fiind interzise sindicatele și organizațiile patronale. Negocierile colective, pichetarea și grevele au fost declarate ilegale
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
pentru detronarea regelui, scindând Clubul iacobinilor. Cei care nu doreau detronarea regelui au părăsit clubul. Robespierre a rămas să-i prezideze pe radicalii rămași. 72 dintre cluburile iacobinilor s-au dizolvat și cele mai multe s-au întrunit în lunile următoare. Disidenții parizieni au format clubul feuillantii (nume familiar al unui grup politic numit Prietenii Constituției-"Amis de la Constitution"), care domina Adunarea. La 17 iulie 1791, 50.000 de oameni s-au adunat pe Champ de Mars, un câmp uriaș, unde, cu trei
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
declarat stare de urgență, emițând decretul ""La patrie en danger"", care chema toți francezii la luptă. Tensiunea din Paris a fost agravată de sosirea federaților din provincii și de manifestul lui Braunschweig. Erau revoluționari și republicani militanți spre deosebire de Garda națională pariziană și a cărei ofițeri erau regaliști. Își exprimau patriotismul în Cântecul de război pentru armata Rinului, compus la Strasbourg de Rouget de Lisle, fiind denumita ulterior "La Marseillaise" pentru că a fost cântat de federații din Marsilia în marșul lor spre
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
apăra palatul s-a alăturat insurgenților și au început sa tragă. Marsiliezii au replicat cu mitralii. Regele a ordonat gărzilor elvețiene să înceteze focul. Dar 600 de elvețieni au fost uciși, iar dintre insurgenți, 90 de federați și 300 de parizieni au fost uciși sau răniți. Insurgenții au năvălit în Adunare și au obligat-o să recunoască noua Comună revoluționară care a ordonat atacul asupra palatului. Deputații au trebuit să-l predea pe rege Comunei, care l-a închis în Temple
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
încercat să o evite. Cei 300 de deputați și rămași în Adunare au numit noi miniștrii, inclusiv pe cei demiși anterior, fiind numit printre ei și Danton ca ministrul justiției, după ce s-a remarcat în Clubul cordelierilor și în secțiunile pariziene. S-au votat măsuri radicale, printre care și deportarea preoților refractari. Adunarea a decretat că obligațiile feudale răscumpărabile erau desființate fără despăgubiri, dacă seniorul nu posedă titlul de proprietate. Regimul feudal s-a încheiat. Adunarea a dispus ca proprietățile emigranților
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în majoritatea chestiunilor politice, crezând în revoluție și republică, detestând privilegiile, fiind anticlericali și în favoarea unei economii liberale, dorind o Franța mai luminată și mai umană. Însă se priveau reciproc cu suspiciune. Girondinii aveau cea mai mare parte a presei pariziene de partea lor și erau sprijiniți de provincie. Opoziția girondinilor față de mișcările de la 10 august i-au făcut să piardă sprijinul militanților parizieni. Montagnarzii erau mai slabi pe poziții în provincii decât girondinii, dispunând de sprijinul solid al cluburilor și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și mai umană. Însă se priveau reciproc cu suspiciune. Girondinii aveau cea mai mare parte a presei pariziene de partea lor și erau sprijiniți de provincie. Opoziția girondinilor față de mișcările de la 10 august i-au făcut să piardă sprijinul militanților parizieni. Montagnarzii erau mai slabi pe poziții în provincii decât girondinii, dispunând de sprijinul solid al cluburilor și secțiilor pariziene, apărând ca principalii campioni ai Parisului. Girondinii sprijineau liberalismul, dreptul provinciilor de a se guverna singure, fără intervenția Parisului. Însă ambele
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
partea lor și erau sprijiniți de provincie. Opoziția girondinilor față de mișcările de la 10 august i-au făcut să piardă sprijinul militanților parizieni. Montagnarzii erau mai slabi pe poziții în provincii decât girondinii, dispunând de sprijinul solid al cluburilor și secțiilor pariziene, apărând ca principalii campioni ai Parisului. Girondinii sprijineau liberalismul, dreptul provinciilor de a se guverna singure, fără intervenția Parisului. Însă ambele grupuri înțelegeau că pentru câștigarea războiului era necesar sprijinul populației. Girondinii credeau că Robespierre dorea o dictatură sângeroasă, iar
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
îndreptat spre Convenție. S-ar fi putut termina cu o lovitură de stat. Convenția a evitat-o acceptând o serie de măsuri radicale. Secțiunile au impus Convenției să proclame "Teroarea la ordinea zilei". S-a autorizat crearea unei armate revoluționare pariziene. 56 de alte armate, neautorizate, au fost înființate în provincie. Armatele de civili erau menite să asigure aprovizionarea Parisului și a marilor orașe din provincie cu alimente și să ajute la prinderea dezertorilor, pe cei care stocau hrana și pe
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
preoții refractari, suspecții politici și regaliștii. Armatele trebuiau să mobilizeze resursele națiunii pentru efortul de război, confiscând argintăria și clopotele bisericilor și urmau să instaureze justiția revoluționară în regiunile sudice și vestice. Erau 6.000 de oameni în armata revoluționară pariziană, 1.200 de artileriști și 30.000 în armatele provinciale. Activitatea armatei se extindea la 25 de departamente, iar principalul obiectiv era sa ocupe 2/3 din efective, să asigure aprovizionarea cu alimente a capitalei, prin rechiziționări în zonele producătoare
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de interne și s-a întors împotriva iacobinilor. A acuzat Comitetul salvării publice de tiranie și a încercat să câștige puterea devenind susținător al nemulțumirii populare. Hebertiștii aveau puțini simpatizanți în Convenție, dar mulți în Clubul Cordelierilor, Comuna, Armata revoluționară pariziană și în societățile populare. Robespierre i-a antipatizat profund pentru că a ocupat un loc de frunte în campania de descreștinare. Îi displăcea extremismul politic și pentru a-i izola pe hebertiști de mase, la 26 februarie 1794 Saint-Just a propus
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
inspirație pentru poezii. La întoarcere, după mai bine de opt luni, ajungând la majorat (1842) va cere partea de moștenire după tată, o avere considerabilă (cca. 75.000 de franci) care-i va permite să ducă o viață de dandy parizian. Începe să iubească hainele și își petrece zilele în galeriile de artă și cafenelele din "Orașul luminilor". Începe să folosească drogurile, în special hașiș și opium. Se îndrăgostește de actrița Jeanne Duval, o tânără mulatră ("jeune mulâtresse"), a cărei frumusețe
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
Jeanne Duval, permanenta nevoie de bani au întărit din nou predispoziția la depresiei. În timpul agitației politice și sociale din 1847 Baudelaire a fost un socialist fourierist. La izbucnirea revoluției din februarie din 1848 a fost un revoluționar entuziast pe străzile pariziene. El a fondat cu doi prieteni un ziar temporar de stânga si a activat ulterior ca publicist politic. A participat la revolta din iunie în fruntea muncitorilor din Paris. Având în vedere preluarea treptată a puterii de către conservatori, se simțea
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]