3,524 matches
-
bisericii noi și sfințirea acesteia, sătenii din Capu Câmpului au donat vechea biserică de lemn credincioșilor ortodocși din satul Iacobești, ea fiind resfințită un an mai târziu, la data de 10 septemrie 1939. Actele de donație au fost semnate de parohul Vasile Andrici. Biserica de lemn a fost reclădită la Iacobești de meșterul Bucur Ohrenciuc din Dănila. Un pridvor pătrat aflat pe latura sudică a naosului datează dintr-o etapă ulterioară de construcție. Timp de aproape 70 de ani, biserica de
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
statut de parohie. Acest lăcaș își sărbătorește hramul pe 8 septembrie, având-o ocrotitoare pe Maica Domnului. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, s-au efectuat ample lucrări de restaurare, cu efortul exclusiv al credincioșilor și al preotului paroh. Biserica de lemn din Iacobești a fost resfințită, la 9 septembrie 2008, de către un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. În curtea bisericii se află un monument ridicat în amintirea ostașilor
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
cel Nou din Suceava (1950-1961). Biserica Cumpărătura a fost o lungă perioadă filie a Parohiei Bosanci, aici slujind prin rotație preoți din acea localitate. În anul 1991, filia din Cumpărătura a primit statutul de parohie de sine stătătoare, primul preot paroh fiind Iulian Florea. Printre preoții care au slujit aici menționăm pe preoții slujitori Constantin Ignătescu, Alexandru Galațian, Miltiade Iftode, Traian Traci, Vasile Butnariu, Traian Coclici și Ioan Irimescu, precum și pe preoții parohi Iulian Florea, Lazăr Croitor, Florin Dura și Mihăiță
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
statutul de parohie de sine stătătoare, primul preot paroh fiind Iulian Florea. Printre preoții care au slujit aici menționăm pe preoții slujitori Constantin Ignătescu, Alexandru Galațian, Miltiade Iftode, Traian Traci, Vasile Butnariu, Traian Coclici și Ioan Irimescu, precum și pe preoții parohi Iulian Florea, Lazăr Croitor, Florin Dura și Mihăiță Brahariu. Parohia cuprinde 92 de familii ortodoxe. În apropiere de biserică, a fost construit și un turn clopotniță de zid. are plan dreptunghiular, cu absida altarului pentagonală decroșată, pronaos poligonal și pridvor
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
precum și un praznicar. În curtea bisericii, pe partea estică, în apropierea altarului, se găsesc două morminte. Primul este al căpitanului Teodor Pauliuc (1900 - 1939), erou al Armatei Române, iar al doilea mormânt este al Ioanei Divisevici (1995 - 2003), fiica preotului paroh Orlando Divisevici. Biserica de lemn din Călinești-Enache este construită din bârne de brad, cioplite și îmbinate în „cheotori”. Pereții din bârne sunt placați în interior și în exterior cu scânduri vopsite în culoarea albă. Ea are un soclu de piatră
Biserica de lemn din Călinești-Enache () [Corola-website/Science/317160_a_318489]
-
Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. Parohia ortodoxă „Sfanțul Dumitru” a fost înființată în anul 1826, preotul Vasile Burlinschi fiind numit că paroh. Acesta nu le-a mai permis credincioșilor greco-catolici ruteni să-și țină acolo slujbele religioase. Parohia „Sfanțul Dumitru” a fost desființată în anul 1833, biserica de lemn devenind o simplă biserică de cimitir. Deoarece satul Russnakendorf devenise o mahala a
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
funerară a preotului Vasile (+1846) având inscripție cu caractere chirilice. În decursul timpului, biserica a fost întreținută și restaurată pe cheltuiala sătenilor. Între anii 1911-1913, biserica a fost reparată radical prin strădania deosebită a slujitorilor ei în frunte cu preotul paroh și epitropul Lazăr Condrea, fiind adusă la forma în care se prezintă astăzi. Lăcașul de cult a fost reparat în anii 1956 și 1968 pe vremea preotului Alexandru Țurcanu. Lucrările din 1956 au constat în reînnoirea fundației, construirea unui trotuar
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
N. Carpenschi și Livodaru, ajutați de com. de reparații și de alți enoriași. Biserica a fost resfințită la 18 decembrie 1956 de către protopopul Vasile Flondor și de preoții Constantin Bogdan din Iași, Ștefan Covalciuc din Lungani - Bogdănești și Alexandru Țurcanu, parohul local, în zilele arhipăstoririi PF Justinian Marina, patriarh al Bisericii ortodoxe Române și locțiitor de arhiepiscop al Iașilor și de mitropolit al Moldovei și Sucevei. Reparațiile efectuate în anul 1968 s-au efectuat de către meșteri tâmplari și tinichigii locali, ajutați
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
enoriașii din Vorovești, de unii credincioși din satele Uricani și Valea Ursului și de Arhiepiscopia Iașilor. Biserica a fost resfințită la 15 septembrie 1968 de către protopopul Constantin Andone și de preoții Constantin Barnea, secretar al Protopopiatului Iași și Alexandru Țurcanu, parohul local, în zilele arhipăstoririi IPS Iustin Moisescu, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei. În perioada 2002-2005 s-au executat o serie de construcții și dotări mai noi ale Bisericii "Sf. Gheorghe" din Vorovești, prin contribuția enoriașilor. Este
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
de la sine putere demolarea prin decopertarea acoperișului și a pereților exteriori, motivând construirea altui locaș, fără aprobarea consiliului parohial"". Ca urmare a acestei sesizări, conducerea Mitropoliei de la Iași a organizat o comisie de anchetă care l-a audiat pe preotul paroh. Acesta a recunoscut că a dat jos lutul de pe pereții bisericii din lemn fără nici o aprobare specială, susținând că a făcut acest lucru ca urmare a faptului că lutul cădea, se formaseră găuri, iar lemnul construcției este pe alocuri putrezit
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
fac de către preoții din împrejurime, ca apoi în anul 1962 să vină ca preot la Sărcia Bujorel Lupșici. A fost la noi până în 1965, ca apoi să vină ca preot Octavian Păuță, până în 1967. Apoi , din nou biserica rămâne fără paroh, până în 1971, când vine ca preot Romolus Ioța. În 1977 și dânsul părăsește satul, iar până în 1979 vine să facă slujbe religioase preotul Ioan Sfera din Torac. În 1979 vine la noi ca preot Constatin Suru. Dânsul slujește biserica noastră
Biserica ortodoxă română din Sărcia-Sutjeska () [Corola-website/Science/317264_a_318593]
-
Bibescu (1842-1848) și a Mitropolitului Neofit II, de către căminarul Toma Baltă - care locuia în Mahalaua Sfântul Vasile - suportând aproape în totalitate cheltuielile necesare construcției. Pe la anii 1870, se vor zidi în curtea din spatele bisericii câteva odăi de locuit pentru preotul paroh și pentru paracliser, pe cheltuiala doamnei Elena Filipescu; această creștină evlavioasă care provenea dintr-o familie boierească ce locuia pe Podul Mogoșoaiei, va lăsa de asemenea, în baza unui testament, o donație anuală către biserica Sfântul Vasile, de 800 lei
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
Elena Filipescu; această creștină evlavioasă care provenea dintr-o familie boierească ce locuia pe Podul Mogoșoaiei, va lăsa de asemenea, în baza unui testament, o donație anuală către biserica Sfântul Vasile, de 800 lei, din care 100 se dădeau preotului paroh iar restul erau folosiți la repararea și întreținerea bisericii. În raportul Comisiei Sfântului Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Române pentru fixarea parohiilor urbane și rurale, București 1888, la pag. 2- Plasa de Sus, este menționată la nr. 5 Parohia Amza
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
a Domnului (6 august). În prezent, în biserica de lemn din Mănăstioara se slujește de patru ori pe an (în sâmbăta a patra din Postul Mare, de Sânziene, de Schimbarea la Față și de hramul bisericii, Intrarea Maicii Domnului în Biserică) de către parohul din satul Plăvălari. În curtea bisericii se află o cruce veche de piatră cu o inscripție cu caractere chiriclice din care se distinge numai: "„Aciestă S. Cruce sau făcutu de Toader...”". Biserica de lemn din Mănăstioara este construită din bârne
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
în locul celei dispărute anterior anului 1698, de către arhitectul Gheorghe Donaub din Bistrița, cu contribuția credincioșilor din comuna Băla, fiind adusă de la Teaca, tencuită și modificată. Iconostasul bisericii s-a efectuat de către cioplitorul Sandu Cotoară din comuna Băla, sub îndrumarea preotului paroh de atunci, fondatorul parohiei Băla, Dănilă Rusu. Biserica s-a zugrăvit pentru prima oară în anul 1888, iunie-august, de către maestrul, zugrav Teodor Tecariu și de maestrul Gheorghe Belingern, ambii din Nicula. Biserica s-a sfințit în anul 1888 sub preotul
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
iar în jurul bisericii se află o grădină-cimitir în suprafață de 690 m.p., conform Cărții funciare Reghin, care se continuă cu cimitirul parohial (comunal). Biserica parohială din comuna Băla s-a renovat în primăvara anului 1944, sub preotul Gheorghe Gherghel, fostul paroh, când s-a zugrăvit în interior după forma autentică veche. În anul 1949, s-a văruit în exterior ca și în anul 1956, când s-au reconstruit ferestrele bisericii. Ca obiecte de valoare culturală bisericească, biserica din comuna Băla are
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
bisericii. Ca obiecte de valoare culturală bisericească, biserica din comuna Băla are o Evanghelie veche cu litere chirilice, tipărită în anul 1763, un Liturghier și un Penticostar, tot cu litere chirilice, tipărit în anul 1796. După preotul Rusu Dănilă, primul paroh titular, au urmat ca preoți slujitori ai bisericii Dr. Vasile Vass, Alexandru Bărbulescu (1892-1910), Protopop onorific Emil Andreșanu (1910-1940), Gheorghe Gherghel (1940-1948), călugărul Toma Gherasimescu, misionar, Dumitru Niculescu, misionar, Victor Runcan, misionar, Gheorghe Antonescu (1951-1954), Aurel Aldea (1954-1964), Gheorghe Stoica
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
Bărbulescu (1892-1910), Protopop onorific Emil Andreșanu (1910-1940), Gheorghe Gherghel (1940-1948), călugărul Toma Gherasimescu, misionar, Dumitru Niculescu, misionar, Victor Runcan, misionar, Gheorghe Antonescu (1951-1954), Aurel Aldea (1954-1964), Gheorghe Stoica (1964-1967), Horga Alexandru (1967-1984). Din anul 1984, a fost numit ca preot paroh în această parohie Miron Constantin, absolvent de facultate de teologie și inginer. Preotul Miron a inițiat ample lucrări de renovare, terminate în anul 2000. El a reparat, în proporție de 85%, Sfânta Biserică, înzestrând-o cu un turn nou și
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
1823 și dacă Boașca ar fi fost parohie independentă sau afiliată altei parohii. Din declarațiile Legioarei Mocioi și ale Nataliei Coteț, ambele descendente ale familiilor preoțești care au slujit biserica din Boașca și Frâncești, se pot preciza cronologia și preoții parohi care au slujit în aceasta. Astfel, în jurul anului 1808, preot în bisericuța de lemn din Boașca a fost Ion Popescu, supranumit „Moșu Popa Bătrânul” care a slujit în biserică până în anul 1839, când a decedat. Acesta a fost martor al
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
bisericuța de lemn din Boașca a fost Ion Popescu, supranumit „Moșu Popa Bătrânul” care a slujit în biserică până în anul 1839, când a decedat. Acesta a fost martor al incendierii vechiului lăcaș prin represaliile turcești și deci el este preotul paroh care a construit în anul 1823 biserica Sf.Gheorghe, realizată prin străduința lui și a locuitorilor satului Boașca. După moartea preotului Ion Popescu, locul la biserică a fost luat de fiul său preotul Gheorghe Popescu care și acesta la rândul
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
biserici din centrul satului Frâncești. Atât clădirea bisericii cât și zestrea patrimonială din interior au rămas pradă degradării și sustragerii obiectelor de cult, datorită nepăsării autorităților statului și lipsei de interes manifestate de unii slujitori ai bisericii. Pe timpul păstoriei preotului paroh Nicolae Davițoiu o parte din patrimoniu care exista în biserică ( 18 icoane și 7 cărți), au fost predate cu proces-verbal Muzeului Județean Gorj și date spre conservare la Mănăstirea Tismana. După evenimentele din 1989, deși această biserică se afla înscrisă
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
parietale. După aplicarea tencuielii, în anul 1962, biserica a fost repictată în forma în care se prezintă și în zilele noastre. Odată cu această operațiune au fost înlocuite și o parte din icoanele iconostasului, cele vechi păstrându-se în grija preotului paroh. O altă parte din vechile icoane ale iconostasului au beneficiat de o repictare ce le-a compromis valoarea inițială. Ușile împărătești sunt bogat și frumos decorate, cu păsări, viță de vie cu ciorchini sau îngeri. Medalioanele în care sunt reprezentați
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
pictarea interiorului, întrucât nu există posibilitatea financiară de a construi alta nouă, populația fiind îmbătrânită și prea săracă. Biserica a fost resfințită în anul 2002 de către P.S. Vasile Someșanul cu ocazia renovării iconostasului din biserică. În cursul anului 2010, Pr. paroh Leon Oltean cu sprijinul enoriașilor și a Primăriei Urmeniș, a efectuat numeroase restaurări în ceea ce privește atât interiorul bisericii cât și al reconsolidării fundației acesteia constând în: reconstruirea boltei bisericii cu plăci de rigips, repararea și finisarea pereților interiori ai bisericii, turnarea
Biserica de lemn din Șopteriu () [Corola-website/Science/317781_a_319110]
-
probabil a preotului Simion, și motivul ctitoririi bisericii, întru iertarea păcatelor celor dragi, plecați. Este posibil ca anul 1768 din inscripție să corespundă cu momentul în care s-a încheiat construcția bisericii din Josani. La 2 februarie 1798, Teodor Barsanz, parohul din Vadu Crișului și vicearhidiacon al Crișului Repede, se adresează printr-o cerere episcopului Ignatie Darabant rugându-l să intervină la Capitul ca să se permită mutarea bisericii de lemn din Josani în mijlocul satului, pe motiv că biserica este clădită pe
Biserica de lemn din Josani () [Corola-website/Science/317855_a_319184]
-
Elena” a devenit biserică parohială. Lăcașul de cult a fost pictat în interior, în tehnica frescă, între anii 1969-1974. Începând din 1999 s-au efectuat o serie de lucrări de reparații, renovare și extindere ale edificiului bisericii, sub supravegherea preotului paroh Ștefan Ropotă. În 1999 s-a înlocuit catapeteasma veche cu una nouă, din lemn de stejar și de trandafir. Biserica a fost extinsă prin adăugarea unui nou pridvor de aproape 150 metri pătrați, cu două nivele, la etajul superior urmând
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași () [Corola-website/Science/318004_a_319333]