3,522 matches
-
perioada petrecută la Paris, Chopin participă la un număr de concerte. Programele oferă o idee despre bogăția vieții artistice pariziene în timpul acestor vremuri; astfel de concerte au fost cel din 23 martie 1833, în care Chopin, Liszt și Hiller interpretează partituri solo ale concertului lui Johann Sebastian Bach pentru trei clavecine și concertul de pe 3 martie 1838, în care Chopin, Alkan, Pierre Joseph Zimmerman (profesorul lui Alkan) și Adolphe Gutman (elevul lui Chopin) interpretează aranjamentul de opt mâini al lui Alkan
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
o stare de sănătate slăbită. Se poate interpreta că inspirația pentru cele două personaje a pornit chiar de la cei doi. Problemele familiale pun în final capăt relației, care a durat timp de zece ani (1837-1847). Toate compozițiile lui Chopin includ partituri pentru pian. Predominant, pianul este folosit ca instrument singular, însă există și lucrări muzicale unde apar și alte instrumente, precum vioară, violoncel, voce sau orchestră. Peste 230 de lucrări ale compozitorului au supraviețuit timpului. Manuscrise și lucrări din primii ani
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
februarie 1924 în "Aeolian Hall" din New York cu un succes enorm. Între timp, George Gershwin începe o fructuoasa colaborare cu fratele său Îra, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală ""Lady Be Good"" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute și interpretate în lumea întreagă: ""Fascinanting Rhythm"" și """The Mân I Love"". Urmează spectacolele muzicale ""Oh,Kay"", ""Treasure Girl"", ""Funny Face"" și ""Strike Up The Band"" (cu celebra melodie ""I've
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
Premiul Pulitzer". În anul 1933, George și Îra încep să lucreze la un proiect îndrăzneț: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare ("opera folk") a povestirei ""Porgy and Bess"" de Dubose Heyward, inspirată din viața populației afro-americane. Pentru partitura compun arii devenite mai tarziu "songs" de mare popularitate: ""Summertime"", ""I Got Plenty of Nothing"", ""It Ain't Necessarily Șo"". Opera este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfarsit cu 15 minute
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
aplauze. Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme și se mută la Hollywood. Obține un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul ""The Magnificent Adventure"" cu Ginger Rogers și Fred Astaire. În timp ce lucra la partitura pentru filmul ""The Goldwyn Follies"", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoștinței. Se descoperă o tumoră a creierului, este operat dar nu-și mai revine. Moare la 11 iulie 1937
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
cetera" cum i se spune în zona Munților Apuseni)". Un alt nume local al instrumentului: „higheghe cu tolcer” (higheghe = vioară, tolcer = pâlnie) În Europa Centrală și de Vest vioara cu goarnă nu a avut succes, pentru că a fost folosită pe partiturile muzicii clasice (Mozart, Bach, Beethoven, Brahms, Haydn etc.), neobservându-se că acest instrument reda tonuri specifice muzicii lăutărești, tonuri care se disting foarte bine în comparație cu vioara consacrată. E interesant de observat că in Bihor tarafurile carora le lipsește vioara cu
Vioară cu goarnă () [Corola-website/Science/298796_a_300125]
-
fie pentru germani ceea ce tragedia clasică fusese pentru grecii antici. Drama muzicală wagneriană se opune divertismentului operei tradiționale, bazându-se pe o acțiune sacră, alegorie a dramei interioare, printr-o unitate indisolubilă cu textul, scris de Wagner însuși pentru majoritatea partiturilor sale. Wagner introduce ca inovații „melodia infinită" și „motivul conducător" ("das Leitmotiv"), procedeu simbolic de sugerare și evocare a unor teme psihologice, a unor momente-cheie în desfășurarea dramatică. Această concepție și-a găsit întruchiparea în monumentala sa tetralogie "Der Ring
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
îndeosebi de Simfonia a III-a în Do Major, veritabil arc de boltă al adevăratei maturități a lui Sibelius. În 1909, în timpul celei de-a patra călătorii în Anglia, a fost terminat cvartetul de coarde Voces Intimae op.56, unica partitură de muzică de cameră de mare anvergură a compozitorului. Cu ocazia singurei lui călătorii în Statele Unite (1914), chiar înaintea declanșării primului război mondial, Sibelius compune unul din cele mai frumoase poeme simfonice ale sale, Oceanidele op .73. În timpul războiului, călătoriile
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
fibrele tari ale minciunii: Pinocchio,...), ci o extind în mai multe planuri: planul concret al întrebărilor identitare pe care le generează povestea, planul abstract al repertoriului de mișcări, gesturi, contact improvisation, măști, compoziții sonore adaptate ritmului motric. Narațiunea devine o partitură flexibilă și fluidă, care naște variante compoziționale în limbaje diferite. Întâmplările din poveste generează un context relațional deschis care le dă posibilitatea performerilor să improvizeze, activând fire narative intersectate. Istoria băiatului cioban care trebuie să apere oile și care îi
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
conceptele, noțiunile, influențele cu care lucrez. Întotdeauna încerc să găsesc niște parametri și reguli de funcționare, fie că e vorba de un proces, fie de produs artistic. În rest, sunt procese destul de diferite de la o lucrare la alta. Diagrame și partituri din The Agency of Touch Mă interesează în ultima vreme alte formate decât, să spunem, cel clasic, în care oamenii vin pentru aproximativ oră la un spectacol, se uită la un produs pe care tu îl livrezi în niște coordonate
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
cu ajutorul unor parametri performativi. La ce se referă exact acești parametri? Performer’s Lab este un laborator de cercetare prin tehnică de improvizație coregrafica de grup și compoziție în timp real, bazate pe reguli de functionare prescrise (parametri performativi, prin partituri și notații). Metodă se axează pe descoperirea multiplelor resorturi și abordări în acțiunea de a per-forma corpul, pe parcursul procesului de aducere a senzației, calității de mișcare, intenției, gândului, gestului într-un plan performativ conștient și de reprezentare. Vorbește-mi puțin
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
de la flautistul "J. J. Quantz", epistolarul "De Brosses" și până la regele "Friedrich al IV-lea" al Danemarcei. Există numeroase și prețioase mărturii asupra ceea ce reprezenta viața muzicală venețiana și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi. Multe dintre partiturile lui publicate au fost dedicate unor personalitati ale vremii: Culegeri tipărite și copii în manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat în întreaga Europă până în jurul anului 1750 și se știe că, începând din 1720, Johann Sebastian Bach
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
pentru bariton și orchestră”, lucrări de muzică de cameră (printre care „Cvartetul de coarde”) ș.a. Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai liedului în muzica românească. De remarcat faptul că și-a numit cele peste o sută de partituri de gen "Cântece", tocmai pentru a sugera caracterul românesc și particularitățile specifice care despart aceste lucrări de tradiția liedului german, reprezentat în special de compozițiile lui Schubert, Schumann și Brahms. El a compus, pe versuri ale marilor poeți români, numeroase
Mihail Jora () [Corola-website/Science/307120_a_308449]
-
preverdiene, în care belcantoul este investit cu valențe expresiv - dramatice. Este cea mai celebră tragedie donizettiană. Ca și în cazul multor alte opere ale lui Gaetano Donizetti, și succesul ""Luciei di Lammermoor"" depinde de o distribuție de primă mână. În timp ce partitura lui Edgardo trebuie interpretată de un tenor ce depășește granițele belcantoului, îndreptându-se către Giuseppe Verdi, Lucia și Enrico sunt reprezentanți tipici ai acestui stil. Premiera operei a avut loc la 26 septembrie 1835 la Napoli, "Teatro San Carlo". Ea
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
acesteia ales după Revoluția română din 1989. Pascal Bentoiu a făcut parte din jurii ale unor concursuri de prestigiu. Este cel mai reputat expert în muzica compozitorului român George Enescu. A analizat toate lucrările acestuia și a completat unele dintre partiturile rămase neterminate: Simfoniile nr. 4 și 5, poemul simfonic "Isis", "Trioul cu pian în la minor". Este autorul celei mai importante cărți referitoare la opera muzicală a lui George Enescu, "Capodopere enesciene" (în curs de apariție și în limba engleză
Pascal Bentoiu () [Corola-website/Science/308600_a_309929]
-
unor proiecte anuale menite să contribuie la educarea copiilor și tinerilor prin artă cantului: Simpozionul Național de Muzică Corala de la Sinaia, Festivalul Corurilor de Copii și Tineret de la Bușteni, Master Class de dirijat coral la Sinaia și București, editare de partituri ale compozitorilor români contemporani, editarea Jurnalului coral „a capella”. Înființează, în 1994, Grupul Coral SOUND la Casa de Cultură a Studenților din București. Din 1995 începe activitatea artistică a grupului: recitaluri în București și alte localități din țară și participări
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
cu reale calități pedadogice și dirijorale, sârguitori în păstrarea și continuarea unui stil inconfundabil al acestei formații corale. Repertoriul Coralei Patriarhiei este vast, preponderent religios și liturgic, din paleta largă componistică - de la piese clasice la cele contemporane - fiind riguros selectate partiturile care se încadrează cu demnitate în spațiul liturgic al Catedralei Patriarhale. Efortul unei asemenea corale este substanțial; două repetiții săptămânal și concertul (răspunsurile litrugice) din fiecare duminică și sărbătoare solicită corul cel puțin ca într-un concert susținut de orice
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
în ucenicie la un potcovar. În plus, doi canonici, frații Malerbi i-au dat primele lecții de cânt și de bucătărie. Însă, ceea ce este mult mai importat, în biblioteca acestora, la care copilul are acces neîngrădit, se găseau mai multe partituri de Haydn și de Mozart, de care el a profitat. După ce familia sa s-a mută la Bologna, a început să studieze serios și sistematic muzica. A continuat să apară pe scenă, când i se ivea ocazia, dar, ceea ce este
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
capabil este de a fi novator. Uneori, el pare să justifice porecla pe care i-a dat-o unul dintre contemporanii lui italieni, "Il Tedeschino", adică „Micul german”. Acest pseudo-reproș reflectă atenția sporită pe care Rossini a dat-o studierii partiturilor lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart. Oricare ar fi subiectele, glume moderne sau drame sumbre medievale, arta lui Rossini ramâne mereu marcată de primatul absolut a ceea ce italienii numesc „vocalitá”, ceea ce este întrebuințarea vocii ca transmițătoare privilegiată a emoției
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
teatru de proastă calitate pentru care Schubert a compus muzică neînsemnată. Dintre aceste lucrări, două dintre ele au fost compuse în așa fel încât interpretarea lor ar fi extraordinat de dificilă ("Fierabras", de exemplu, are peste 1000 de pagini de partitură manuscrisă), dar "Die Verschworenen" este o comedie atractivă, iar "Rosemunde" conține unele dintre cele mai încântătoare limii melodice pe care Schubert le-a compus vreodată. În 1822, el a făcut cunoștință cu Weber și Beethoven, dar niciuna dintre aceste întâlniri
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
să îngâne două piese muzicale anglofone; restaurante de lux și chelneri scrobiți. În acest film al încremenirilor schematice, actori ca Dinică și Mălăele care au dovedit că, prin verva lor personală, pot face sită de mătase din cea mai nulă partitură, trec neobservați. Secvență rapel pentru inepția abordării: tânăra fiică integră e instalată pe WC când mătușa, purtătoare a verticalității morale, o interoghează, grijuliu, din ușă: „Ai făcut ceva de care ți-e rușine?””" Alex Leo Șerban a criticat filmul deoarece
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
în 3 acte compusă de Giacomo Puccini, pe un libret de Giuseppe Adami și Renato Simoni, după o piesă de Friedrich Schiller, bazată pe un basm persan inclus în colecția lui Carlo Gozzi „1001 de zile” (secolul al XVIII-lea). Partitura, pe care Puccini a lăsat-o neterminată, a fost finalizată de Franco Alfano. Premiera mondială a avut loc la 25 aprilie 1926 la Teatro alla Scala din Milano, sub bagheta lui Arturo Toscanini. În timpul concertului inaugural, la un moment dat
Turandot () [Corola-website/Science/307634_a_308963]
-
spre compromisuri. În anul 1868 a început să lucreze la capodoperă să, Boris Godunov, însă aceasta nu avea o acțiune propriu-zisă, ci era mai degrabă o serie de procesiuni. Este terminată în 1869, după cincisprezece luni de muncă. Din păcate, partitura a fost respinsă de conducerea unor case de operă și a unor teatre, din diverse motive, printre care și acela că nu avea un personaj principal feminin. Lucrarea va fi revizuită și terminată abia în 1874. "Hovanșcina", următoarea încercare a
Modest Petrovici Musorgski () [Corola-website/Science/306634_a_307963]
-
mulțime de absurdități în armoniile lui și uneori și în melodii. Din păcate, nimeni nu va înțelege de ce procedez astfel". Ulterior, ediția Rimski-Korsakov a fost imediat prezentată în toate teatrele de operă din lume și continuă să fie și astăzi. Partitura originală integrală a văzut lumina tiparului în 1928, însă a fost imposibil de prezentat pe scenă.
Modest Petrovici Musorgski () [Corola-website/Science/306634_a_307963]
-
de 7 septembrie, la Sala Mare a Palatului a avut loc punerea în scenă a cantatei Gurre-Lieder a compozitorului avangardist Arnold Schönberg. Această cantată, bazată pe un poem de Jens Peter Jacobsen, este o compoziție impresionantă ca anvergură, având o partitură care prevede sute de instrumentiști și de coriști, voci solo și un narator, care va fi interpretat de artistul Victor Rebengiuc. Corul și Orchestra Filarmonicii „George Enescu” vor fi dirijate de Bertrand de Billy, iar soliștii vor fi Nikolai Schukoff
Festivalul „George Enescu” () [Corola-website/Science/306638_a_307967]