3,368 matches
-
curs de industrializare. De aici a rezultat numele de Cărbunări. Satul se conducea după cutume proprii, puterea decizională a obștii manifestându-se prin Consiliul bătrânilor. O deosebită importanță a avut în aceste zone de pe valea Arieșului mijlociu organizarea agrară și pastorală. Oamenii au înțeles de timpuriu că pe solurile sărace producția de cereale depinde de îngrășarea terenurilor prin gunoire cu animalele, în special cu oile ținute peste noapte în staul. Suprafețelor mai mari de teren ce era gunoit trebuia să le
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
peste vară un adevărat centru de procesare a produselor lactate: caș, unt, jântiță, urdă, zară, o parte dintre aceste alimente ducându-se zilnic acasă pentru nevoile familiei. Amenajarea interioară a colibei era expresia sensibilității și hărniciei băciței. Tot spațiul acesta pastoral era împânzit de colibe și de staule, câte 10-20 pe câte un versant, în vreme ce dincolo de culme erau altele. Această densitate umană a făcut să se împuțineze fiarele, pricipalul dușman al oilor fiind lupul, care nu o dată făcea pagube, așa că oile
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
laici sunt aleși dintre presbiterii comunităților parohiale. Reprezentanța comunităților în Sinod depinde de numărul credincioșilor, cele mai mari comunități având chiar mai mulți reprezentanți, timp ce comunitățile mai mici doar unu. Cele mai importante instituții (de exemplu liceele, universitățile, instituțiile pastorale și culturale reformate) sunt și ele reprezentate în Sinod, o instituție mai mare putând să aibă chiar 4-5 voturi. Nici membrii sinodului nu sunt absolut egali la vot, un episcop, protopop, profesor universitar având uneori chiar 3-4 voturi, rezultatele votărilor
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
Harghita. Acesta culminează cu vârful Pietrosu 2.102 m, Călimani 2.021m, Izvoru 2.033m și Cerbuc 2.015 m. Acest masiv are cea mai mare suprafață din cadrul munților vulcanici aproximativ 2.000 km pătrați. Munții sunt renumiți pentru viața pastorală, deoarece există o intensă zonă de pășuni alpine 6.La o vechime din epoca terțiară masivul Gurghiu la sud de Mureș culminează cu vârfurile Fâncelul 1.684 m , Bătrâna de 1.634 m, care reprezintă un ansamblu de conuri vulcanice
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
de fier, în Livadia și în satele din jur, deabia în anul 1885, dar în anul 1914 se mai întâlnea uneori plugul de lemn la arat. De asemenea aceleași surse documentare descriu practicile folosite de localnici privind schimbul de produse pastorale (oi, vite, piei, brânzeturi, etc.) mai ales la târgurile din zonă. O altă ocupație curentă a sătenilor o constituia lucrul la pădure. Pădurea pe care o aveau în proprietate cuprindea o diversitate mare de soiuri: fag, frasin, paltin, molid, etc.
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
o formă comună, în toate satele. Subsemnatul a putut vedea în copilărie (deceniul anilor '30), folosirea înblăciului pentru desprinderea boabelor de fasole uscată de pe vrejii ( tulpina fasolii ) și extragerea acestora din teci. Bâta cu o măciucă la un capăt, unealtă pastorală, era folosită pentru sprijin, ca răboj pentru număratul animalelor, armă de apărare sau pentru transportat traiste mai grele. La bucătărie erau folosite obicte confecționate din lemn pentru servit masa: linguri ( fă-cute din paltin, fag ) și < blide> ( farfurii ) de diferite dimensiuni
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
folosite de localnici era legat de modul lor de viață, de tradiții, de vârstă, sex sau stare civilă. Așa cum se cunoaște, prezența elementelor etnografice-folclorice și de artă populară izvorâte din practica veții apar în Livadia ca influențe îndeosebi din activitatea pastorală, de creșterea animalelor. Generațiile de bătrâni până în secolul XX mai foloseau încă un dialect încărcat în foarte mare proporție cu cuvinte amestecate, cele mai multe maghiarisme și foarte multe nemțești, dar și cehești, slave, etc. Era un grai foarte pestriț, cu multe
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Mlaștini", care constituie ultima încercare de a descoperi valorile individuale. Operele scrise în această perioadă fac parte din zona cea mai bogată în sensuri a creației sale. "L'Immoraliste" (1902) ("Imoralistul"), "La Porte étroite" (1909)("Poartă îngustă") și "La Symphonie pastorale" (1919) ("Simfonia pastorala") reflectă încercarea lui Gîde de obține armonia în familia sa și de studiere a relațiilor interumane. Ele marchează și un pas semnificativ în privința interesului pentru problemtica psihologică. "Imoralistul" și "Poartă îngustă" au fost scrise sub forma unor
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
lui Renoir. Tabloul "Propunere jenantă" (1716) se caracterizează prin atmosfera de zburdălnicie frivolă într-un peisaj întins, încadrat de două șiruri de copaci, adăpostind unul dintre cele mai frumoase ceruri din pictura franceză. Compoziția "Plăcerile balului" (1717), asemănătoare tabloului "Plăcerile pastorale" (1718) de mai târziu, denotă frumusețe și eleganță. Societatea aleasă, împărțită în grupuri, are ocupații inutile și insignifiante, dar, evident, extraordinar de plăcute. Culorile delicate ale veșmintelor dau iluzia unei atmosfere de vis și subliniază dimensiunea atemporală a scenei reprezentate
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
culturală cu implicații adâncii în viața socială a locuitorilor acestor meleaguri. Ca serbare câmpenească, Măsurișul a început în anul 1967, idee a regretatului fiu al satului Ioan Sonea, de a transfoma obiceiul împreunișului oilor într-o adevărată sărbătoare. Acest obicei pastoral are loc primăvara, atunci când oile sunt separate de miei. Măsurișul a devenit astăzi o manifestare de mare amploare, ce îmbină folclorul muzical-coregrafic cu tradiția într-un cadru natural de excepție. Toponimele sunt legate de: Costumele populare, țesăturile, culorile, broderiile sunt
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
la Râmniceni. Potrivit vameșilor, în plasă Marginea de Jos sunt înregistrate turme din Săliște, Satulung, Purcăreni, Cernatu, Breșcu, Târlugeni, Galeș, Covasna, Codlea și Prejmer din județul Brașov. Pastorii pătrundeau prin depresiunile Dumitrești, Andreiașu, Vârteșcoiu, dar și prin sud-vest pe "drumurile pastorale" de pe plaiurile Buzăului. Odată ajunși aici, cei mai mulți își fixau târlele pentru iernat sau se îndreptau spre bălti, spre Brăila, sau pentru a trece în Dobrogea. Tot pe acest drum mergeau prin Nămoloasa spre Moldova. Crescătorii de bovine din Ardeal s-
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
îndreptau spre bălti, spre Brăila, sau pentru a trece în Dobrogea. Tot pe acest drum mergeau prin Nămoloasa spre Moldova. Crescătorii de bovine din Ardeal s-au stabilit la Bolboaca. Familiile Rizea, Cernatu și Stănilă își au obârșia în zonele pastorale din marginea Brașovului. În trecut hotarele erau însemnate prin stâlpi, cunoscuți și sub denumirea de Belciuge, iar locul de hotar era un "Belciug". În anul 1837, trec prin punctul de vama Nămoloasa 681 de oi din Belciugul Moldovei, 1457 de
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
specific ciobanilor de peste munți 9guturale), poartă straie muntenești și au stani pe malurile Râmnicului că ardelenii veniți odinioară. Sărbătorile de iarnă poartă amprenta satelor de munte din regiunea Brașovului, astfel colindele sunt realizate preponderent de către grupuri de bărbați, după model pastoral.
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
1572 ocupă o funcție înaltă la curtea ducelui Alfonso II din Ferrara, fratele cardinalului. Familia d'Este era cunoscută ca mecenați ai artelor, susținători - printre alții - ai poeților Ludovico Ariosto și Matteo Maria Boiardo. În anul 1573, Tasso termină poemul pastoral ""Aminta"", o prezentare idealiztă în versuri a vieții de curte. În 1575 termină epopeea pe tema primei cruciade, ""La Gerusalemme liberata"", care va apare în 1581. Opera, în care se amestecă episoade cavalerești cu fantezii romanești, reprezintă - sub forma unei
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
Zehan, la Solovăstru. Slujba de înmormântare, la care conform documentelor Securității au participat circa 4.000 de persoane, a fost oficiată de episcopul clandestin Alexandru Todea, care a ținut și predica. Protopopul ortodox al Reghinului, Mihai Ciobanu, neliniștit de activitatea pastorală a episcopului Todea, s-a exprimat astfel: „"Îl trimit eu de unde a venit"” (adică la închisoare). Este doctor honoris causa al Universității Naționale de Muzică București și al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, la propunerea Facultății de Teologie Greco-Catolică. În anul
Virginia Zeani () [Corola-website/Science/298701_a_300030]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea Rășinariul a fost sediul reînființatei episcopii ortodoxe a Transilvaniei. Modesta căsuță țărănească, reședință a episcopilor de origine sârbă Ghedeon Nichitici și Gherasim Adamovici, se mai păstrează și acum. Astăzi satul păstrând parțial vechile preocupări pastorale este intens încadrat în noul ritm de viață. Dintre cei peste 5000 de locuitori, mulți lucrează în noile societăți comerciale din sat și din Sibiu, Rășinariul fiind legat de oraș, din 1947, printr-o linie de tramvai electric. La recensământul
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
a urmat clandestin cursuri de teologie, fiind îndrumat și sprijinit în mod permanent de către episcopul Alexandru Todea. A fost hirotonit apoi ca preot la 9 decembrie 1982, de către Alexandru Todea, unchiul său. Virgil Bercea a desfășurat ca preot o activitate pastorală clandestină în municipiul Târgu Mureș și în împrejurimi. În perioada 1990-1992 a urmat o specializare în teologie dogmatică la Universitatea Urbaniana din Roma, unde și-a susținut licența. După examenul de licență s-a întors în România, la Blaj, unde
Virgil Bercea () [Corola-website/Science/299546_a_300875]
-
de filosofie clasică la Colegiul Cantonal din Sarnen. A făcut studiile teologice la seminarul diecezan din Fribourg (1959-1964). După încheierea studiilor, la 28 iunie 1964, a fost hirotonit preot în capela Colegiului "St. Michel" din Fribourg. Și-a început activitatea pastorală la Bazilica Notre Dame din Geneva (1965-1969), unde a funcționat ca și Vicar. Din anul 1969 a activat ca și colaborator al Congregației pentru Cler și al Biroului pentru Pastorația Turismului (până în anul 1970), și apoi al Congregației pentru Episcopi
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
i sunt comunități pastorale autohtone de oieri români similare în multe privințe cu aromânii (în special cu ramura 'rămânilor fărșeroți' și cea a 'grămuștenilor' cu care de altfel au coabitat în stâne situate mai ales în două regiuni distincte din sudul Transilvaniei, dar și
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
aidoma aromânilor "cărvănari". Ei nu sunt cunoscuți sub un alt nume, deși ocazional sunt denumiți și mocani bârseni, deși apartenența Săcelelor ca atare la Țara Bârsei, entitate politico-geografică medievală germană cunoscută sub numele de "Burzenland", este disputată. <br> Alte comunități pastorale limitrofe mocanilor săceleni sunt 'moroienii' din culoarul Rucăr-Bran, la hotarul dintre Transilvania și Muntenia (Valahia). Aceștia se mai numesc și 'colibași' sau "colibași brăneni", deși nu este clar dacă cele două comunități, a căror denumire a căzut în desuetudine, sunt
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
iar locuitorii lor pot fi descriși de asemenea ca mocani. În anumite sate de pe versanții Munților Vrancei zonă numită și "Ținutul Vrancei", cum ar fi Răcoasa, Reghiu și altele, unde există documentată încă din evul mediu timpuriu o puternică tradiție pastorală și de oierit, locuitorii sunt numiți (și se numesc ei înșiși) mocani. Nu este clar dacă acești mocani vrânceni reprezintă o mocănime propriu-zisă. În caz afirmativ, ei ar forma cea de-a șaptea mocănime — situată la punctul de întâlnire dintre
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
mai puțin sociale: Un caz particular îl reprezintă satul Mociu , situat în zona deluroasă (impropriu numită) Câmpia Transilvaniei pe drumul care leagă Clujul de municipiul Reghin. Locuitorii din Mociu se numesc moceni sau moceani, iar zona are o puternică tradiție pastorală, reflectată într-un folclor muzical specific, similar până la identitate cu cel al saracacianilor. . Coincidența face ca o ramură a aromânilor din sudul munților Pind să fie cunoscută sub numele de moceani sau mociani. Unii antropologi au sugerat că denumirea "mocean
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
Ianina. Alți autori, ca de exemplu Kostas Krustallis, susțin că ei au apărut în provincia Valtos ("Baltos"), mai precis din localitatea Sahareți (redenumită între timp Περδίκκας - Perdikkas). Krustallis este de părere că atât sărăcăcianii cât și un alt trib nomad pastoral din regiune - el al "caragunilor" - erau ambele ramuri desprinse din trunchiul aromânilor (vlahilor). Provincia Valtos s-a aflat pentru un timp sub suzeranitatea Almogavrilor Aragonezi în timpul când aceștia dominau centrul Greciei. Unii istorici (cum ar fi italianul Antonio Baldacci care
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
mare. Cunoscută cu titlul "Liturghia Sf. Grigorie Dialogul", este una dintre cele trei liturghii oficiate în bisericile ortodoxe și greco-catolică, alături de cea a lui Ioan Gură de Aur și cea a lui Vasile cel Mare. A mai scris "Cartea regulii pastorale", adresată preoților, în care vorbește despre cumpătarea în asceză.
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
pe motivul oprimării religioase (catolicizare forțată). Din punct de vedere etnocultural, Vaideeni reprezintă o zonă de interferență între zona etnografica a Olteniei de sub Munte și zona etnografica Mărginimea Sibiului care și-a pus puternic amprenta asupra graiului, portului și tradiției pastorale. Populația comunei numără 4.360 de locuitori (2002), sătul incluzându-se în categoria așezărilor rurale cu funcții predominant agricole (creșterea ovinelor și bovinelor). Păstrarea acestui profil până în prezent a conferit comunei statutul de nucleu de conservare a specificului național. Sectorul
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]