12,546 matches
-
este foarte productivă. Cum reflexul este manifestarea ilustrativă a activității nervoase, numărul și varietatea acestora este un domeniu vast de cercetare. Reflexele condiționate pavloviste ca și studiile secenoviste (I. M. Secenov : Reflexele creierului, 1866) au facilitat discriminarea dintre normal și patologic, neurofiziologia câștigând teren și prin descoperirea activității electrice a cortexului, subcortexului ca și a neuronilor de distanță (izolați) care concură la actul condiționării etc. I. P. Pavlov, autorul teoriei reflexelor condiționate, după 30 de ani de experiențe, dă o nouă interpretare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ani de experiențe, dă o nouă interpretare funcțiilor cerebrale, introducând noțiunea de conexiune temporară, capabilă să ofere organismului capacitatea de a dobândi noi reflexe în cursul vieții. școala neurologică creată de Pavlov aduce contribuții importante în explicarea fiziologiei normale și patologice a sistemului nervos. Gh. Marinescu și A. Kreindler aplică teoria reflexelor condițioonate în explicarea isteriei, nevrozelor, afaziei etc. Metodologia electrofiziologică a aprofundat cunoașterea funcțională a formațiunilor neuronale ale creierului facilitând transferul acestei complexe funcționalități în mașini, apărând astfel cibernetica și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
neurohistologie la Paris, cu cercetări și contribuții de valoare în histologia tiroidei, în patologia tifosului și poliomielitei. Ion Drăgoiu la Cluj, publică „Elemente de histologie și tehnică microscopică“ (1933), preocupându-se prioritar și de cercetări în domeniul fiziologiei microscopice. Anatomia patologică ale cărei baze au fost puse de Victor Babeș prin crearea la București a Institutului de anatomie patologică este dezvoltată de C. Bacaloglu și N. G. Lupu, care s-au preocupat de aspectele anatomo-patologice ale bolilor interne. în acest domeniu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Drăgoiu la Cluj, publică „Elemente de histologie și tehnică microscopică“ (1933), preocupându-se prioritar și de cercetări în domeniul fiziologiei microscopice. Anatomia patologică ale cărei baze au fost puse de Victor Babeș prin crearea la București a Institutului de anatomie patologică este dezvoltată de C. Bacaloglu și N. G. Lupu, care s-au preocupat de aspectele anatomo-patologice ale bolilor interne. în acest domeniu se disting la Cluj, Titu Vasiliu și la Iași Petre Gălășescu. Aurel A. Babeș și E. Crăciun au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
I. șumuleanu. * * * în secolul XX medicina românească se afirmă în toate ramurile sincronizându-se calitativ și cooperant cu medicina modernă mondială. Dezvoltarea clinicilor medicale se datorează modernizării laboratoarelor, care capătă o importanță deosebită, precum și orientării medicinii clinice spre fiziopatologie, anatomie patologică și biochimie, direcție consolidată de Emanoil Riegler și Constantin Bacaloglu la Iași, de Anibal Teohari, Daniel Danielopolu și N. Gh. Lupu la București și de Iuliu Hațieganu la Cluj. Disciplinele evoluează și se ramifică prin aprofundarea cercetărilor. Gheorghe Tudoranu la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și social. Din școala clinică a lui Danielopolu se disting C. C. Dimitriu, B. Theodorescu, I. Bruckner ș.a. N. Gh. Lupu (1884 - 1966), elev al lui D. Danielopolu și I. Cantacuzino, având o pregătire complexă de bacteriologie, fiziopatologie, imunologie și anatomie patologică se consacră în clinică studiilor de hematologie și morfofiziopatologie renală și hepatică. Este promotor al medicinii preventive și al viziunii integraliste a corpului uman, evitând abordarea cu prioritate a unui singur domeniu de cercetare în clinică. Emanoil Riegler (1854 - 1929
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Pe aceeași linie de interpretare merge și Constantin Bacaloglu (1871 - 1942) care conduce între 1905 - 1924 la Iași, clinicile de patologie internă și clinică medicală. Format la Paris, convins de concepția anatomo-clinică a școlii franceze, specializat în laboratorul de anatomie patologică a lui V. Babeș, demonstrează că un clinician trebuie să fie totodată un bun anatomopatolog, adevăr care se reflectă în activitatea de savant și dascăl care a imprimat această concepție școlii medicale ieșene. Polarizează clinicienii timpului în jurul Societății anatomo-clinice pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
România. Pe lângă el s-au format Petre Niculescu, Gh. Băltăceanu, Gh. Niculescu, Gh. Tudoranu ș.a. În 1931 se înființează la Cluj, prima catedră de balneologie și fizioterapie, onorată de Marius Sturza (1876 - 1954). El a studiat corelațiile funcționale normale și patologice dintre organe, funcții și sisteme îmbinând în terapie dieta cu medicația și balneo-fizioterapia. S-a preocupat de popularizarea potențialului fizioterapic românesc. Studii similare au efectuat în Moldova Ludovic Russ junior, primul profesor de clinică medicală la Facultatea de Medicină din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și patologie medicală“, eveniment important în istoria învățământului medical românesc. Iuliu Hațieganu armonizează experiența germană cu cea franceză și cea românească. Se remarcă în patologia tubului digestiv și a aparatului respirator. Gh. Tudoranu (1892 - 1963), clinician strălucit, specializat în anatomie patologică și hematologie creează la Iași prima clinică de profil hematologic din țară. A efectuat cercetări privind imunitatea, coagularea, factorii anticoagulanți etc. I. Enescu (1884 - 1972), fondatorul clinicii ieșene de cardiologie, publică monografii valoroase și în alte domenii ca cele privitor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nociv în care au lucrat. Fondatorul școlii românești de medicină legală este Mina Minovici (1858 - 1933), cu studii de farmacie și medicină la Paris, care a organizat Institutul de Medicină Legală din București, dotat cu laboratoare de toxicologie, microscopie, anatomie patologică, laborator foto, săli de autopsie, instalații de radiotelegrafie, amfiteatru, muzeu, și bibliotecă. El este autorul celebrului „Tratat complet de medicină legală“ în două volume (1929 - 1930). Nicolae Minovici (1868 - 1941) cu studii la Berlin și Paris pune bazele medicinei legale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lucrări. Endocrinologii de la Iași și Cluj se remarcă prin studiul patologiei tiroidei, corelațiile endocrino-metabolice în obezitate și diabet a disgeneziilor gonadice. Al Șutzu (1837 - 1919) pune bazele psihiatriei românești, iar Al. Obregia (1860 - 1937) o orientează spre concepția substratului anatomo- patologic al bolilor psihice, ca și C. I. Parhon (1874 - 1969). Acesta în colectivul Spitalului „Socola“ din Iasi fondează „Societatea de neurologie, psychiatrie, psychologie și endocrinologie din Iassi“ în 1918 și care demonstrează pluralitatea preocupărilor sale interdisciplinare. Arnold Stocker (1890 - 1978
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acțiunii specifice și nespecifice a medicamentelor (1943), amfotropismului zonelor reflexogene, reactivității organelor efectoare etc. Pasionat de încadrarea fenomenelor biologice de autoreglare și control în legi sau scheme, formulează cele trei legi fundamentale, care guvernează funcțiile organismului în condiții normale și patologice. Subliniind importanța ripostei compensatoare de natură simpatică sau parasimpatică atât la nivel central cât și periferic, Danielopolu introduce ideea autoreglării prin forțe antagoniste cu mult înainte de a se fi pus bazele teoretice ale ciberneticii, plasându-se astfel printre precursorii concepției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de al doilea, de serotonină, GABA și catecolamine. În sfârșit, descoperirea polipeptidelor vasoactive de tipul bradikininei de către Rocha e Silva (1949) și peptidelor neurosedative (Kosterlitz și Hughes, 1971) constituie, de asemenea, noi pași înainte pe calea descifrării implicațiilor normale și patologice ale transmiterii neuroumorale vegetative. Studiile cu mijloace tot mai adecvate (biochimice, histochimice, electrofiziologice etc.), privind factorii care interferează cu mediația chimică la scară neuronală, au scos în evidență noi aspecte ale prezenței și rolului componentei vegetative în cele mai variate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unei posibile mediații neurochimice gazoase și a sistemului nervos enteric ca cea de a treia componentă a sistemului nervos vegetativ periferic. În prezent este unanim admis că funcțiile balansate simpatico-parasimpatice stau atât la baza stării de sănătate și diverselor stări patologice cât și a progreselor farmaco-terapeutice actuale. Lucrarea noastră încearcă întregirea principalelor date clasice cu o bună parte din achizițiile cognitive ale domeniului acumulate în ultimele decenii. PARTEA I I.1. DATE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV Ion HAULICĂ Looking
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
substanțe biologic active cu rol de mediatori chimici sau modulatori ai transmiterii sinaptice vegetative. De aici, necesitatea precizării noțiunilor pe baza datelor actuale de anatomie, fiziologie și fiziopatologie vegetativă în vederea înțelegerii și utilizării lor corecte în interpretarea fenomenelor normale sau patologice cu care se confruntă practica medicală. În acest scop, vor fi expuse mai întâi principalele date anatomice, care sunt pentru fiziologie ceea ce geografia este pentru istorie. Ele reprezintă scena pe care se desfășoară acțiunea complexă de reglare și adaptare a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subseros ale tubului digestiv de la esofag la anus, prezintă un larg grad de independență anatomică și fiziologică și constituie cea de a treia componentă a sistemului nervos vegetativ periferic. Pe plan funcțional, sistemul enteric este implicat în procesele normale și patologice de motilitate, reglarea fluxului sanguin local, reacțiilor imune și secrețiilor glandulare. Nervul vag conține și fibre aferente ce transmit informații de la viscere la bulb. Pe de altă parte, parasimpaticul sacrat conține axoni cu origine în segmentele doi, trei și patru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
8) a scoarței cerebrale fie prin intermediul celui de al doilea neuron senzitiv din tractusul spinotalamic, fie prin rețeaua reticulară periependimară și formația reticulată bulbomezencefalodiencefalică. Din cauza proiecției corticale punctiforme, sensibilitatea viscerală nu are caracter discriminativ, ea devenind conștientă numai în cazuri patologice. Cu toate acestea, aferentele viscerale joacă un rol deosebit în reacțiile normale și patologice de reglare, integrare și coordonare somatovegetativă. Întreruperea lor la diferite niveluri prin mijloace farmacologice aduce de altfel mari servicii terapeutice. La nivel medular, prelungirea axonală a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spinotalamic, fie prin rețeaua reticulară periependimară și formația reticulată bulbomezencefalodiencefalică. Din cauza proiecției corticale punctiforme, sensibilitatea viscerală nu are caracter discriminativ, ea devenind conștientă numai în cazuri patologice. Cu toate acestea, aferentele viscerale joacă un rol deosebit în reacțiile normale și patologice de reglare, integrare și coordonare somatovegetativă. Întreruperea lor la diferite niveluri prin mijloace farmacologice aduce de altfel mari servicii terapeutice. La nivel medular, prelungirea axonală a protoneuronului senzitiv visceral face sinapsă atât cu celulele eferente ale coloanei intermedio-laterale simpatice, pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
TNF contribuie prin intermediul receptorilor specifici din hipotalamus, hipofiză și glandele suprarenale la modularea descărcărilor nervoase și endocrine imunitare. Acestea asigură circuitele bidirecționale centro-periferice neuro-endocrino-imune, contribuind la reglarea fenomenelor de imunitate adaptativă produse de diversele tipuri de solicitări stresante normale sau patologice (Haddad, 2008) I.4.6. RELAȚIILE COMPLEXELOR SINAPTICE CU CELULELE GLIALE Complexele sinaptice prezintă relații cu celulele gliale. Prin studii de microscopie electronică a fost demonstrată prezența unor procese astrocitare, care izolau fie suprafețele sinaptice ale neuronilor, fie grupări de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
către toate țesuturile și organele corpului uman. În condiții bazale normale, aproximativ 80-90% din secreția de catecolamine medulosuprarenale este reprezentată de adrenalină și doar 10-20% de noradrenalină. Variații mari ale acestor proporții pot apărea în cazul diverselor suprasolicitări normale sau patologice. Adrenalina și noradrenalina având în linii mari aceleași acțiuni fizio-farmacologice, efectele lor se sumează, potențând reacții ale stimulării directe simpatice. Totodată, componenta circulantă adrenergică prelungește de 5-10 ori efectele reacțiilor simpatice directe, datorită inactivării mai lente a acesteia. La rândul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
provoacă vasodilatație prin mecanismul stimulării receptorilor dopaminergici. În doze mari, dopamina produce efecte vasoconstrictoare, fiind indicată în tratamentul șocului cardiogen, traumatic sau hipovolemic. Astfel, utilizarea dopaminei s-a extins de la tratamentul tremurului parkinsonian la un număr important de alte stări patologice. Supradozarea poate provoca tahicardie, aritmii ventriculare, ischemie miocardică și hipertensiune arterială. I.6.5. SEROTONINA Denumită inițial enteramină, serotonina a fost identificată ulterior cu 5-hidroxitriptamina (5 HT) serică vasoconstrictoare (Page, 1949). Este o amină biogenă rezultată din hidroxilarea urmată de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și al inhibării acestora în somn, cu consecințele respective asupra excitabilității motoneuronilor descendenți în coarnele anterioare. Implicarea serotoninei ca mediator chimic sau modulator al transmiterii adrenergice și gaba-ergice este, de asemenea, cunoscută atât în realizarea unor manifestări psiho-afective normale și patologice, cât și în producerea efectelor antideprimante ale drogurilor triciclice (imipramină, amitriptilină etc.). Mecanismul de producere a proprietăților sinaptice ale serotoninei are la bază participarea a trei tipuri de receptori serotoninici (5-HT1, 5-HT2 și 5-HT3) divizate, la rândul lor, într-un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
etc.). Acționând atât la nivel neurovascular cerebral, cât și în unele teritorii neuro-efectoare periferice, interacționează cu NO, realizând reacții cumulative directe sau indirecte producătoare, în funcție de doză, nu numai de fenomene adaptative normale, ci și de stres oxidativ generator de stări patologice. Împreună cu NO și alte gaze endogene (H2S, NH3), CO constituie o nouă clasă de substanțe chimice mediatoare denumită gazotransmițători. Ca purtători de mesaje biologice, aceștia diferă de neurotransmițătorii clasici prin faptul că sunt sintetizați de toate tipurile de celule, transmit
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La rândul său, sensibilitatea interoceptivă a diverselor organe interne participă la producerea reflexelor vegetative viscerale, autoreglarea și menținerea în limite normale a funcțiilor specifice ale acestora. Organele interne deși sunt nedureroase în condiții normale, pot deveni hiperalgezice în diferite stări patologice ca urmare a lezării fibrelor senzitive A și C. Durerea viscerală directă sau proiectată (referită) diferă de cea somatică prin caracterul său difuz, a lipsei de căi aferente separate spinotalamice și a reprezentării corticale mai puțin exacte (fig. 61). Un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și complementare, asigurând constanța mediului intern și echilibrele homeostazice indispensabile activității normale a organismului. Astfel, componenta vegetativă eferentă asigură prin fenomene de antagonism simpatico-parasimpatic complementar, suportul visceral al manifestărilor somatice și reacțiile adaptative ale organismului la diversele solicitări normale sau patologice. Totodată, căile senzitivo-senzoriale viscerale îndeplinesc rol de primă verigă aferentă atât a arcurilor reflexe vegetative baroreceptoare, chemoreceptoare, voloreceptoare (cardiovasculare, respiratorii, gastro-intestinale etc.), cât și a reflexelor viscerale interoceptive de diferite cauze. În afara zonelor reflexogene implicate în autoreglarea funcțiilor vegetative specifice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]