8,224 matches
-
din Thessalonic, Constantin Mezopotamita, să-l încoroneze de împărat în mod solemn. Principele bisericesc, cumpătareț cum era, opuse acestei cereri îndoielile sale canonice, spuind că nu e competent și că altfel s-a urmat obiceiul, de vreme ce o asemenea funcțiune numai patriarhul din Constantinopol singur are dreptul esclusiv de-a împlini, din care cauză mitropolitul trebui să sufere persecuțiuni nenumărate și-nsfîrșit fu condamnat la exil. Mult mai moale se arătă Dimitrie, arhiepiscopul Bulgariei, care săvârși actul încoronării despotului Theodor pe baza poziției
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de stat ce se convenise deja. Pe când Ioan Asan rămase pe țărmul european în împrejurimele orașului Kalliupolis, soția sa Maria și fiica Elena trecură cu suita împăratului Vatatzes pe țărmul asiatic la Lampsacus, unde se afla împărăteasa Irina. Aicea patriarhul Germanus cunună solemn vlăstarii logodiți ai acelor două dinastii, pe Theodor Laskaris cu Elena. Metropolitul din Tîrnova, care canonicește era subordonat patriarhului din Constantinopol, câștigă aici o poziție autonomă și neatârnată după mijlocirea regelui bulgaro-romîn și din considerație pentru înrudirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fiica Elena trecură cu suita împăratului Vatatzes pe țărmul asiatic la Lampsacus, unde se afla împărăteasa Irina. Aicea patriarhul Germanus cunună solemn vlăstarii logodiți ai acelor două dinastii, pe Theodor Laskaris cu Elena. Metropolitul din Tîrnova, care canonicește era subordonat patriarhului din Constantinopol, câștigă aici o poziție autonomă și neatârnată după mijlocirea regelui bulgaro-romîn și din considerație pentru înrudirea și prieteșugul său, care acuma trăgeau greu la cumpănă; așa ca mitropolitul fu recunoscut și proclamat, prin decret împărătesc și prin hotărârea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înrudirea și prieteșugul său, care acuma trăgeau greu la cumpănă; așa ca mitropolitul fu recunoscut și proclamat, prin decret împărătesc și prin hotărârea sinodului, de neatârnat de orice instanță bisericească superioră și în drept totodată de-a purta titlul de patriarh. După săvârșirea festivității nunții, împărăteasa Irina merse cu fiul și cu noră-sa spre răsărit, pe când soția lui Asan se-ntoarse asemenea la obicinuita ei reședință. Ioan Asan și Vatatzes se puseră în fruntea oștenilor ce aduseseră cu sine, petrecură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
romană a Răsăritului. Împăratul Teodor Laskaris II murind, lăsase moștenitor al tronului și urmaș pe fiul său, de nouă ani numai, Ioan, dar magnații împărăției nu puseră epitropi și purtători trebilor împărăției pe cei doi bărbați, George Muzalos și Arsenie patriarhul, pe care-i însemnase împăratul cu limbă de moarte prin testament, ci rânduiră în locul acestora numai pe Mihail Paleolog, care covârșea pe ceilalți prin înalta sa nobilitate și prin simțul său de om de stat. Acest bărbat ambițios trecu cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
om de stat. Acest bărbat ambițios trecu cu vederea după patru luni deja pe epitropisitul său, singur în drept de-a moșteni, și puse oștirea să-l proclame împărat și să-l ridice în scaun cu tot protestul energic al patriarhului Arsenie, cărele cu toate acestea fu în curând silit să cedeze și încercă numai să mântuie viața prințului Ioan printr-o nouă prestare de jurământ din partea lui Mihail și să asigure venirea la domnie a legitimului moștenitor al tronului, după ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asigure venirea la domnie a legitimului moștenitor al tronului, după ce va fi ajuns maioren. Când după doi an împăratul Mihail merse atât de departe încît puse să scoată ochii detronatului prinț Ioan și-l ținu închis într-o cetate, virtuosul patriarh Arsenie fu cuprins de o indignație turbată și deznădăjduită și aruncă afurisania asupra neomenosului împărat. În zădar așteptă Mihail cel escomunicat cu răbdare cucernică trei ani după dezlegarea pedepsei bisericești rostită asupră-i; în zădar amenința că va apela la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
afurisania asupra neomenosului împărat. În zădar așteptă Mihail cel escomunicat cu răbdare cucernică trei ani după dezlegarea pedepsei bisericești rostită asupră-i; în zădar amenința că va apela la papa; în sfârșit convocă un sinod spre a-l judeca pe patriarh și, fiindcă acesta nu voi să se prezinte înaintea sinodului ca acuzat, fu osândit pentru absența sa, dezbrăcat de demnitate și exilat la Priconesos. {EminescuOpXIV 129} Războiul lui Constantin cu romeii și unirea lui cu cumanii. Vestea despre orbirea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trecuseră de câțiva ani sub domnia romeică, iar acuma le trecea împăratului Mihail în deplina proprietate a regelui Constantin, ca zestre a miresei pețite. Cât despre încuscrirea făgăduită, împăratul se ținu de cuvânt cu bună-credință și întovărăși el chiar, împreună cu patriarhul, pe nepoată-sa până la orașul Silyvria, de unde o trimise înainte la regele româno-bulgar tot cu acea pompă și cu zestre de daruri. Dar nu atât de scrupulos a fost împăratul cu darea îndărăt a făgăduitelor două orașe maritime care, precum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la al doilea conciliu din Lyon, ținut de papa Grigorie al X[-lea], și anume pe marele logofăt George Acropolita în numele împăratului și pe lectorul Ioan în numele întregului cler grecesc, cari întăriră prin jurământ solemn primirea credinței bisericei romane. Numai patriarhul Iosif al Constantinopolului stărui ne-mpăcat să respingă uniunea, făcu jurământ în scris contra păcii bisericești, căzu în dizgrația împăratului și fu scos din scaun sub pretexte nule prin hotărârea unui sinod patriarhicesc. Urmașul său, învățatul Ioan Bekkus, ridicat din chartophylax
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Iosif al Constantinopolului stărui ne-mpăcat să respingă uniunea, făcu jurământ în scris contra păcii bisericești, căzu în dizgrația împăratului și fu scos din scaun sub pretexte nule prin hotărârea unui sinod patriarhicesc. Urmașul său, învățatul Ioan Bekkus, ridicat din chartophylax patriarh, s-acomodă mlădios cu voința și părerea împăratului și astfel se făcu că în anul 1274, în ziua Obezilor Sf. Petru, s-au serbat serviciu solemn în biserica Sf[intei] Sofii, de față fiind împăratul și solii întorși de la Lyon
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alteia pline de turbare anateme și contraanateme. Nichifor, despotul Epirului, și frate-său Ioan, duce de Patras, esploatară turburarea generală, convocară un consiliu provincial în care împăratul fu proscris, dar pe de altă parte și ei fură escomunicați de cătră patriarhul Bekkus. Mai veniră la rând maltratări și silnicii contra amicilor uniunii, până ce grecii începură a nu mai considera pe latini de creștini. Poporul, în loc de-a zice "un grec și un latin", zicea semnificativ: "un creștin și un latin". Un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amicilor uniunii, până ce grecii începură a nu mai considera pe latini de creștini. Poporul, în loc de-a zice "un grec și un latin", zicea semnificativ: "un creștin și un latin". Un singur orn era care dorea serios mănținerea uniunii: influentul patriarh Bekkus. Pentru toți ceilalți puternici ai zilei, neesceptînd pe fiul împăratului și moștenitorul tronului, Andronic Paleolog, uniunea era o manta pentru a acoperi scopuri private personale sau un stâlp de razim pentru foloase politice obștești. Astfel politica ipocrită a împăratului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bisericesc pe cel latin "pentru că unitatea credinței nu sufere o deosebire a modului ei de manifestare". Concesiunile cerute întreceau cu mult pe cele pe cari le recunoscuse ca neapărate și le hotărâse un sinod din anul trecut (1277), prezidat de patriarhul Bekkus. Papei Nicolae III îi mai venea la îndemînă favorabila împrejurare că solii împăratului Mihail, sosiți la Roma, se putuseră încredința în persoană de tăria cu care papa refuzase în mod categoric regelui Siciliei, Carol d'Anjou, permisiunea cerută de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a cășuna însă obștiei vro silă sau pagubă. De vom speria nelavreme vânatul - zise el la sfârșit - atunci tot folosul vînătoarii se va pierde, o perspectivă sigură daca ne amintim puțina bunăvoință a papei". După povețele acestea ale împăratului, patriarhul cu clerul cellalt se retrase în propriul palat de rezidență și invită acolo pe solii papali la o adunare, unde aceștia espuseră fără încunjur aceleași cereri ale papei, pe cari le împărtășiseră deja împăratului și fură ascultați în liniște. Drept
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răsturnă din temelie întreprinderea întreagă a predecesorului său și dete nelimitată putere tendenței contrarie a deplinei despărțiri a bisericelor. Persecuțiunile, permutările și actele de răzbunare ale partidului învingător al adversarilor uniunii cuprinseră tot poporul și ajunseră atât de sus încît patriarhul Bekkus, cel mai sincer părtinitor al uniunii, găsi cu cale de-a preveni furtuna amenințătoare prin abdicarea de bunăvoie și retragerea într-o mănăstire. Iosif, cel cunoscut prin atitudinea sa antiunionistă, se urcă din nou pe tronul ecumemenic {EminescuOpXIV 135
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
confirmă curând după asta adevărul acestei aserțiuni. Intrând odată în curentul primejdios al responsabilității religioase și politice, nu mai era nici o oprire pentru corabia mișcată de furtună. Admițîndu-se odată principiul datoriei de-a se justifica, darea în judecată rostită asupra patriarhului suplantat nu se putea opri asupra unui singur creștet, ci trebuia să cuprindă cu necesitate pe toți capii bisericești de deosebite grade și trebuia să sfârșească prin a include în sine pe toți clericii și mirenii de părere contrarie. O
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a unei dogme neînțeles esprimate și nepricepute, pe care-o primise totalitatea, ci chiar numai îngăduirea tăcută a unei asemenea dogme trecea drept grea crimă canonică și civilă. În urma unei hotărâri a sinodului, Bekkus trebui să ceară iertare de la reinstalatul patriarh Iosif, pentru că, în vremea în care acesta trăia încă, luase asupră-și demnitatea patriarhatului. Deși căută să scuze scrierile sale în favoarea uniunii, arătând că a fost silit să le alcătuiască prin presiunea împrejurărilor timpului și prin voința nestrămutată a împăratului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau preoțești. Dar nu numai zelotismul orb de turbare, ci și mai mult lăcomia de avere și răzbunările personale jucau un rol covârșitor la acest tribunal. Sinodul din parte-i rostea și punea pedepse pe episcopi și pe cei trei patriarhi din străinătate, bucurîndu-se întru acestea de consimțământul și ajutorul împăratului. Chiar împărăteasa, văduva Teodora, fu osândită ca să iscălească crezul înscris, să abjure prin act înscris uniunea și să făgăduiască în mod formal că nicicând nu va pretinde pentru adormitul ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt adevăruri descoperite era eretic, deci scos din biserică și pedepsit cu asprime. Puținii oameni mai cuminți și mai nepreocupați recunoșteau aceasta și o spuneau în gura mare, dar geaba. Într-o dispută teologică între greci și latini, rânduită de patriarhul Grigorie, marele logofăt Nicefor Gregoras sfătui pe amândouă părțile să se lese cu totul de certe asupra unei teme sterpe și insolubile, pentru că ființa lui Dumnezeu e inaprofundabilă și tot astfel nu se poate afla nici legătura între Tatăl cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sacrilege cu latinii. Dar silințele sale pentru a aplana cu binele cearta religioasă rămaseră fără rezultat, întocmai ca și încercările sale de-a liniști pe arseniani, cari de la nedreapta scoatere din scaun a lui Arsenie nu mai recunoșteau legitimitatea niciunui patriarh. În fine, în anii 1283 și 1285 se restabili învățătura veche în sinoadele ținute la Constantinopol și se statornici în toată forma și de drept deosebirea bisericei grecești de cea latină. De atunci comunitatea religioasă între greci și latini se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la o contraacțiune atât de puternică precum nu s-ar fi putut aștepta de la o femeie. În anul 1276 trimise pe un sol al statului, anume Iosif Katharos la Palestina și la Egipet, pentru ca în taină să se învoiască cu patriarhul Grigorie de Ierusalim și cu califul din Cairo în contra împăratului. Patriarhului îi dete să înțeleagă că împăratul e un regent urât de Dumnezeu, un desprețuitor al legii și un violator al religiei, și ea atare nu poate merita nici îndurare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putut aștepta de la o femeie. În anul 1276 trimise pe un sol al statului, anume Iosif Katharos la Palestina și la Egipet, pentru ca în taină să se învoiască cu patriarhul Grigorie de Ierusalim și cu califul din Cairo în contra împăratului. Patriarhului îi dete să înțeleagă că împăratul e un regent urât de Dumnezeu, un desprețuitor al legii și un violator al religiei, și ea atare nu poate merita nici îndurare la Dumnezeu, nici cruțare despre oameni, deci o acțiune comună în contra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oameni, deci o acțiune comună în contra lui nu e numai justificată, ci e o datorie chiar. Califului din Egipt îi oferi alianță ofensivă, conform căreia romîno-bulgarii ar fi avut să năvălească contra romeilor dintr-o parte, trupele egiptene dintr-alta. Patriarhul se arăta în fond nu tocmai antipatic unei asemenea împrotiviri, dar prea se simțea izolat, căci nu putea pune temei pe ceilalți patriarhi. Căci într-adevăr nu numai că în tronul ecumenic stătea Bekkus, un hotărât amic al uniunii, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conform căreia romîno-bulgarii ar fi avut să năvălească contra romeilor dintr-o parte, trupele egiptene dintr-alta. Patriarhul se arăta în fond nu tocmai antipatic unei asemenea împrotiviri, dar prea se simțea izolat, căci nu putea pune temei pe ceilalți patriarhi. Căci într-adevăr nu numai că în tronul ecumenic stătea Bekkus, un hotărât amic al uniunii, ci și Anthimie, patriarhul din Antiochia, mersese la Constantinopole și se supusese poruncii împărătești, iar Athanasie, patriarhul din Alexandria, prea era departe și espus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]