3,343 matches
-
în fața Părintelui ceresc. Vestea minunilor ce se săvârșesc prin moaștele Sfanțului Mucenic Ioan cel Nou se răspândește în toată Țara Moldovei, al cărui ocrotitor a fost socotit atunci evlaviosul domn Alexandru cel Bun, care cu înțelepciune reușește să obțină din partea Patriarhiei Ecumenice recunoașterea canonica a mitropolitului Moldovei, Iosif Mușat dorea că aceasta împlinire istorică și de mare importanță bisericească s-o pecetluiască cu mutarea sfintelor moaște ale Mucenicului Ioan ce Nou de la Cetatea Albă la Suceava, unde își fixase reședința și
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
de edifici au fost Bazilica Sân Vitale din Ravenna, Bazilica Sfinții Sergiu și Bacchus și Hagia Irene din Constantinopol. Tot în această perioadă a fost construită și cea mai mare capodoberă a arhitecturii bizantine, Hagia Sofia din Constantinopol, catedrală a Patriarhiei de Constantinopol și cea mai mare biserică din lume la acel moment. Printre edificiile laice construite sau renovate în acestă perioadă se numără Marele Palat din Constantinopol, zidurile și fortificațiile de apărare ale orașului și Palatul Scufundat. În această perioadă
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
în 1959 cu confiscarea clădirilor bisericilor și reconvertirea lor în "Muzee ale Ateismului". În 1980 muzeele s-au transformat în școala teologica și în 1991 în seminar. După desfintarea URSS, încercările repetate de greco-catolicilor că și ale ortodocșilor apartiand de patriarhia de Kiev de a ocupa ansamblul s-au soldat cu eșecuri, Lavra dispunând de voluntari cazaci și de pază militarizata. Fostul ministru ucrainean Viktor Ianukovici este unul dintre cei mai fervenți susținători ai Lavrei. De la obținerea independenței țării, comunitatea de la
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
păstorit de preotul Dâlvu de la Obârșia. Până în anul 1916 a fost acoperită cu șindrilă; în acel an s-a pus învelitoarea actuală, de țiglă. Ultima renovare a fost făcută în anul 1969 prin contribuția credincioșilor, dar și cu ajutorul primit de la Patriarhia Ortodoxă Română. Numărul mic al credincioșilor, posibilitățile materiale reduse ale acestor oameni dintr-un sat de munte, se reflectă și în împodobirea bisericii. Biserica a fost pictată în anul 1865 așa cum glăsuiește pisania rău păstrată din partea dreaptă a catapetesmei: “SA
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
punerii în valoare a textelor vechi românești, fiind un deschizător de drumuri în cercetarea circulației vechilor tipărituri de la noi. De asemenea, a fost implicat în cele mai importante proiecte culturale legate de acest domeniu: Biblia de la București (ediția jubiliară a Patriarhiei din 1988), Palia de la Orăștie etc.
Octavian Șchiau () [Corola-website/Science/318756_a_320085]
-
elita culturală ucraineană (intelectuali, scriitori, artiști și clerici) au fost „eliminați”, executați sau închiși în deceniul următor. Campania împotriva Bisericii Ucrainene autocefale a culminat cu lichidarea ei î 1930, parohiile rămase după arestarea a numeroși preoți ucraineni fiind supuse direct Patriarhiei Ruse. După încheierea luptelor primei conflagrații mondiale, partea estică a fostei provicii austro-ungare Galiția și o parte a Volâniei, care făcuse parte din Imperiul Rus, a devenit teatru de lupte în timpul războiului polono-sovietic. Ucrainenii considerau că aceste teritorii le aparțin
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
carectere istoric. Inoketii Ghizel a fost cel care a lansat întro carte scrisă în 1674 pentru prima oară ideea conform căreia Moscova este moștenitoarea de drept a Kievului, capitala Rusiei Kievene. Biserica Ortodoxă Ucraineană a ieșit în 1648 de sub jurisdicția Patriarhiei Constantinopolelui numai pentru a trece imediat sub autoritatea Patriarhiei Moscovei. Adevărul este că ierarhii bisericii ucrainene au încercat mai înainte de 1648 și după această dată să ducă o politică independetntă. Ivan Mazepa a stabilit o relație personală foarte strânsă cu
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
lansat întro carte scrisă în 1674 pentru prima oară ideea conform căreia Moscova este moștenitoarea de drept a Kievului, capitala Rusiei Kievene. Biserica Ortodoxă Ucraineană a ieșit în 1648 de sub jurisdicția Patriarhiei Constantinopolelui numai pentru a trece imediat sub autoritatea Patriarhiei Moscovei. Adevărul este că ierarhii bisericii ucrainene au încercat mai înainte de 1648 și după această dată să ducă o politică independetntă. Ivan Mazepa a stabilit o relație personală foarte strânsă cu mitropolitul Varlaam Iasinski (în scaun între 1690-1707). Mazepa a
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
s-a acordat limbii române statut de limbă regională. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Oprișeni era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%). Comunitățile religioase din Oprișeni cuprind o parohie a Bisericii Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei moscovite și o mare adunare de creștini evanghelici-penticostali. Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Oprișeni se ridica la 1800 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (88,61%), cu o minoritate de germani (1,28%), una de ruteni (1,0%) și
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
de crearea alfabetelor glagolitic și chirilic, urmată de răspândirea literaturii în limba bulgară veche către nord. Bulgara a devenit lingua franca a unei părți însemnate din Europa de est, căpătând mai târziu numele de slavonă veche. În 927 a fost recunoscută independența Patriarhiei Bulgariei. Între secolele al VII-lea și al X-lea, populația locală de protobulgari, de origine turcică, a fost treptat asimilată de restul populației, de origine slavă. Începând cu secolul al X-lea, s-a statornicit numele de bulgar pentru
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
bulgară, oprind expansiunea lui Simeon I către vest. După moartea lui Simeon, în 927, puterea bulgară a intrat în declin. Printr-un tratat de pace din același an, bizantinii au recunosut titlul imperial al fiului său, Petru I, cât și Patriarhia Bulgară. Această pace nu a adus, însă, prosperitate Bulgariei. De la începutul domniei, Petru I s-a confruntat cu probleme și frământări interne cu frații lui, iar în anii 930 a fost forțat să recunoască independența regiunii predominant-sârbești Rascia. Cea mai
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
mai multe raiduri către sud. Deși nu a mai avut forța să intre în Palestina și să revendice Ierusalimul, victoriile lui au dus la recâștigarea unei teritoriu mare din Siria, inclusiv orașul cel mare Antiohia, care a fost sediul unei patriarhii. Niciun împărat până la Heraclius nu a fost în măsură să țină sub control aceste teritorii astfel încât Imperiul bizantin s-a retras din zonă în următorii 75 de ani. Piers Pavel Read scrie că, prin 1025, teritoriul bizantin „"se întindea de la
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
millet-bași) al tuturor supușilor ortodocși ai sultanului, deși, în anumite perioade, unele dintre marile puteri ale vremii și-au asumat rolul de protectori ai creștinilor. A fost cazul Imperiului Rus după Tratatul de la Küçük Kaynarca (1774), ori a Regatului Unit. Patriarhia sârbă fondată în 1557 a avut sub jurisdicția sa o bună parte creștinilor din Imperiul Otoman, până când au pierdut în competiția cu fanarioții în secolul al XVIII-lea. În cele din urmă, Patriarhia Sârbă a fost desființată și a organizațiile
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Küçük Kaynarca (1774), ori a Regatului Unit. Patriarhia sârbă fondată în 1557 a avut sub jurisdicția sa o bună parte creștinilor din Imperiul Otoman, până când au pierdut în competiția cu fanarioții în secolul al XVIII-lea. În cele din urmă, Patriarhia Sârbă a fost desființată și a organizațiile sale religioase au trecut sub controlul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului în 1766. Până în secolul al XIX-lea, armenii aveau un singur miliet, în rândul căruia erau încadrați atât cei care aparțineau de Biserica
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
sub jurisdicția sa o bună parte creștinilor din Imperiul Otoman, până când au pierdut în competiția cu fanarioții în secolul al XVIII-lea. În cele din urmă, Patriarhia Sârbă a fost desființată și a organizațiile sale religioase au trecut sub controlul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului în 1766. Până în secolul al XIX-lea, armenii aveau un singur miliet, în rândul căruia erau încadrați atât cei care aparțineau de Biserica Apostolică Armeană, cât și armenii catolici și cei protestanți. În secolul al XIX-lea
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
și armenii catolici și cei protestanți. În secolul al XIX-lea s-a separat un miliet catolic armean. Nearmenii care erau credincioșii unor biserici înrudiți din punct de vedere teologic cu armenii (așa-numiții noncalcedoneni) s-au aflat sub autoritatea Patriarhiei Armene, deși nearmenii și-au menținut o ierarhie separată. Aceste grupuri au fost ortodocșii siriaci și copții. Biserica Ortodoxă Siriacă a funcționat sub Patriarhatul Armean, dar a făcut o cerere la Poarta Otomană pentru obținerea unui statut separat, aceste cereri
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Lambros Katsonis, care a reușit să hărțuiască flota otomană. În timpul acestui război, rebelii klefți și-au reluat activitatea. În același timp, un număr de greci se bucurau de poziții privilegiate în aparatul birocratic otoman. Grecii controlau afacerile bisericii ortodoxe prin intermediul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, cea mai mare parte a înaltului cler ortodox fiind de origine greacă. Prin sistemul „milleturilor”, ierarhia predominant elenă a Patriarhiei avea controlul asupra supușilor otomani ortodocși, așa numiții "Rum milleti").Începând din secolul al XVIII-lea, membrii
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
de greci se bucurau de poziții privilegiate în aparatul birocratic otoman. Grecii controlau afacerile bisericii ortodoxe prin intermediul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, cea mai mare parte a înaltului cler ortodox fiind de origine greacă. Prin sistemul „milleturilor”, ierarhia predominant elenă a Patriarhiei avea controlul asupra supușilor otomani ortodocși, așa numiții "Rum milleti").Începând din secolul al XVIII-lea, membrii unor familii nobiliare elene din Constantinopol, așa-numiții fanarioți, (care și-au primit numele de la cartierul Fanar) au reușit să câștige controlul asupra
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
erau încă terminate. În ciuda obstacolelor ivite, construcția bisericii din filiala Podu Iloaiei a avansat rapid, iar la 23 octombrie 1997 PS Petru Gherghel, episcop de Iași, a sfințit noul lăcaș de cult cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. La invitația Patriarhiei Române, a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și a Diecezei Romano-Catolice de Iași, cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, a efectuat în perioada 2-8 septembrie 2001 o vizită ecumenică în România. Printre comunitățile catolice care au fost vizitate de înaltul ierarh
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Podu Iloaiei () [Corola-website/Science/320698_a_322027]
-
Kzinti a "trecut" în universul "Star Trek" în episodul seriei de animație "The Slaver Weapon", adaptat de Larry Niven după povestirea sa "The Soft Weapon". În romanul "Destiny's Forge" este dezvăluit faptul că Preoții Negri, o sectă puternică a Patriarhiei , sunt rersponsabili pentru programul genetic de izolare a genelor telepatice și de păstrare a rasei Kzinti la un nivel mediocru de inteligență: puii sunt testați de mici, femelele care dovedesc o inteligență ieșită din comun sunt ucise, în timp ce masculii care
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
parte din insignele și vesmintele distinctive purtate de ierarhi și monahi de rang înalt ai bisericii creștine apusene și de răsărit, fiind un simbol al autorității păstorești și al dreptului de jurisdicție. Paterița face parte din simbolurile componente ale stemei Patriarhiei Române adoptată în 1928. Din timpurile vechi, se purta un baston de către slujitorii sfințiți, ca semn al puterii pastorale. În Orient, cârja a fost întâi de lemn, terminată de obicei printr-o cruce, în forma unui Ț. Cârjele pastorale de
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
(în ) este o unitate bisericească administrativă cu regim special misionar-pastoral, care are rolul de a coordona viața spirituală a credincioșilor ortodocși ucraineni din România. El este subordonat direct Patriarhiei Române. În prezent, își are sediul în orașul Sighetu Marmației (județul Maramureș), pe Str. Bogdan Vodă nr. 12. El este condus de către pr. vicar general Ioan Pițura. Statutul Bisericii Ortodoxe Române, aprobat de Sfântul Sinod al BOR la 28 noiembrie
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]
-
de către pr. vicar general Ioan Pițura. Statutul Bisericii Ortodoxe Române, aprobat de Sfântul Sinod al BOR la 28 noiembrie 2007, prevede la articolul 6 că Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul în municipiul Sighetu Marmației, este o unitate dependentă direct de Patriarhia Română. Articolul 73 al aceluiași statut conține o serie de prevederi cu privire la organizarea Vicariatului și anume : Cei mai mulți dintre ucrainienii din România au fost până în anul 1948 de confesiune greco-catolică. Desființarea Bisericii Române Unite cu Roma în anul 1948 a însemnat
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]
-
în anul 1952, fiind transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare, cu sediul în comuna Poienile de sub Munte (județul Maramureș) și aflat în subordinea Episcopiei Ortodoxe de Cluj. Această organizare a funcționat până în anul 1990, primind anual sprijin financiar de la Patriarhia Română. În perioada regimului comunist, în anul 1963, au fost desființate școlile în limba ucraineană, bisericile ucrainene rămânând singurul loc unde s-a vorbit în limba ucraineană. După Revoluția din decembrie 1989, Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul la Sighet, a
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]
-
Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul la Sighet, a fost reînființat, fiind recunoscut de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru din 12 februarie 1990. El este o unitate autonomă din punct de vedere administrativ, dar subordonat canonic Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. În prezent, Vicariatul Ortodox Ucrainean din România este organizat în două protopopiate: Cele două protopopiate își întind jurisdicția asupra a 32 de parohii cu 32 de lăcașuri de cult în care slujesc 27 de preoți și a
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]