34,654 matches
-
din 1964 vine după mai bine de un deceniu și jumătate de teroare, crimă, tortură, umilință. Mărturiile foștilor deținuți ilustrează experiența sumbră a detenției. Există însă o clauză a eliberării: deținuților li se cere să nu vorbească despre viața în penitenciare, și, absurd, să colaboreze cu Securitatea. O astfel de propunere primește și Constantin Noica din partea unui colonel: ""mâine veți fi liber". A adăugat: "Vreți să rămâneți în legătură cu noi? Sau e împotriva conștiinței dvs.?"" 101. Noica remarcă uimit că nimic nu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
dus câteva medicamente. În realitate, deținuta moare de hidropizie, deoarece nu i se acordă îngrijiri medicale. Mama Monicăi Lovinescu se sfârșește după doi ani de detenție, în 1960, pentru simpla vină că solicitase un pașaport pentru Franța. Internată la spitalul penitenciar Văcărești, e vizitată de doi ofițeri de Securitate care îi propun o înțelegere destul de explicită: să-i scrie fiicei la Paris, confirmându-i că e prea în vârstă și prea suferindă pentru a îndura arestul, că viața și eliberarea ei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
printre primele victime ale guvernului Petru Groza. Mărturiile ei reproduc absurditatea experienței din perioada detenției și metodele folosite în scopul supunerii voinței și degradării personalității. Dispariția democrației, arestarea, anchetele, refuzul de a semna declarații false, bătaia continuă, experiența terifiantă din penitenciarul Văcărești, procesul fals, grațierea de către rege, arestarea, permanenta fugă și instalarea fricii dincolo de orice nivel de înțelegere sunt câteva din momentele trăite în ceea ce reprezentanții Partidului Comunist numesc "început", dar care pentru foarte mulți devine "sfârșit". Cartea, foarte vizuală, transportă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mintali, în special acei suferinzi de afecțiuni mai puțin evidente (mai greu de recunoscut), nebucurându-se de un diagnostic de protecție, erau supuși recluziunii și detenției la un loc cu deținuții de drept comun. Așa ne explicăm faptul că istoria penitenciarelor include o parte din istoria psihiatriei și a suferințelor psihice (nerecunoscute ca atare). Această omologare între măsurile restrictive aplicate deținutului de drept comun și represiunea aplicată alienatului a fost îndelungată, fiind frecventă încă și în secolul al XIX-lea. De
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
În aceste condiții, situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem trata omogen o masă de bolnavi care prin însăși structura nosografiei psihiatrice este eterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, există o categorie mare, aceea a alienaților din penitenciar (categorie care există încă și astăzi). Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și blândă și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, filantropică, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament opus. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
că, pe lângă alienații din mănăstiri, există o categorie mare, aceea a alienaților din penitenciar (categorie care există încă și astăzi). Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și blândă și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, filantropică, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament opus. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor timpului, îi vom găsi înlănțuiți și torturați. Reputația tratamentului umanitar al alienaților, recunoscută țărilor românești, ca, de altfel, întregii lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
gardianul și osânditul petreceau împreună, pe cheltuiala acestuia, care, la rându-i, își procura banii din cerșitul prin piețele și ulițele pe care era purtat. În condițiile amintite, istoria bolnavilor mintali în Moldova se confundă, până la un punct, cu istoria penitenciarelor. Într-adevăr, unele instituții de asistență corecțională, de resortul psihiatriei, pot fi identificate retrospectiv numai prin această filieră. Ele nu aveau nici o relație oficială cu Epitropia sau cu oficialitatea sanitară, în optima timpului predominând calitatea de inculpat, înaintea aceleia de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
francezul Ferdinand Dodun des Perrières. Proiectul a fost aplicat mai târziu de M. Kogălniceanu, în 1864, dată la care s-a pus pentru prima oară chestiunea recuperării minorilor delincvenți și a reformării morale a deținuților adulți. Legiferarea ameliorării și organizării penitenciarelor a pus bazele unui tratament uman pe aceste principii moderne în toată Europa și mai mult aplicate în America din inițiativa quakerilor. Conform acestui proiect, sancționat de Al. I. Cuza la 11 august 1862, unitățile corecționale deveneau unități de educație
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la o triere a deținuților, la separarea celor bolnavi de boli organice sau nervoase (fiecărei unități fiindu-i anexat un medic însărcinat cu redactarea unui jurnal clinic) și la apariția unei legislații de protecție a delincvenților minori. În 1874, regimul penitenciar a fost din nou reformat, aplicându-se "sistemul aubursian". Cu această reformă, chestiunea minorilor delincvenți este reluată pe criterii încă mai precise. Art. 24 din lege prevede: "case de educație corecțională" în care minorii urmau să învețe meserii agricole și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
natură". La ieșirea din unitate, minorul primea un rând de haine și o sumă de bani "pentru înlesnirea așezării lui" (art. 24-27 din lege și 64 din Codul penal). Un "Regulament general al Casei Centrale de minori" stipula înființarea unui penitenciar sub denumirea de "Casa de Educațiune corecțională" pentru minorii delincvenți sub 15 ani "osândiți că au lucrat cu pricepere", pentru minorii între 15 și 20 ani osândiți conform art. 63 C. pen. și pentru minorii între 8 și 15 ani
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
practice asupra dreptului criminal, vol. II, București. 8. Filitti (Ioan. C. -), Despre vechea organizare administrativă a Principatelor Române, București, 1929. 9. Filitti (Ioan C. -), Contribuții la istoria justiției penale în Principatele Române, București, Închisoarea Văcărești. 10. Finchelstein (Dr. W.), Reforma penitenciarelor, în "Arhiva Societății științifice și literare", Iași, 1889, pp. 699-717. 11. Cornescu Oc., Văcărești, mănăstire-penitenciar, precedat de un scurt istoric asupra regimului penitenciar în România, București, 1930. 12. Ionescu Dolj I., Curs de procedură penală română, București, 1926. 13. Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
C. -), Contribuții la istoria justiției penale în Principatele Române, București, Închisoarea Văcărești. 10. Finchelstein (Dr. W.), Reforma penitenciarelor, în "Arhiva Societății științifice și literare", Iași, 1889, pp. 699-717. 11. Cornescu Oc., Văcărești, mănăstire-penitenciar, precedat de un scurt istoric asupra regimului penitenciar în România, București, 1930. 12. Ionescu Dolj I., Curs de procedură penală română, București, 1926. 13. Iorga N., Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea, vol. I, București, 1907. 14. Kogălniceanu M., Letopisețele țării Moldovii (publicate de -), ed. I
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de M. Kogălniceanu, t. III, Iași, 1846. 16. Neculce Ion, Cronica. 17. Oeconomu C., Despre vechile așezăminte judecătorești, București, 1891. 18. Peretz I., Curs de istoria dreptului român, vol. II, partea a II-a. 19. Stătescu St., Starea actuală a penitenciarelor noastre, în "Dreptul" nr. 23-26 din martie 1895 și în broșură sub titlul Câteva cuvinte asupra regimului nostru penitenciar, București, 1895. 20. Ungureanu Gh., Pedepsele în Moldova la sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1891. 18. Peretz I., Curs de istoria dreptului român, vol. II, partea a II-a. 19. Stătescu St., Starea actuală a penitenciarelor noastre, în "Dreptul" nr. 23-26 din martie 1895 și în broșură sub titlul Câteva cuvinte asupra regimului nostru penitenciar, București, 1895. 20. Ungureanu Gh., Pedepsele în Moldova la sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea, Iași, 1931. 21. *** Buletin, foaia publicațiilor oficiale a Principatului Moldovei, Iași, nr. 5 din 15 ianuarie și nr. 46 din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
atâția minori autorizați ai avuției publice. Citind ziarele cotidiene cu tot ce se afirmă pe seama multor conducători ai societății fără să fie chemați la răspundere sau fără să se desmintă afirmațiile, avem deseori impresia unei omogenizări etice între cei din penitenciare și unii dintre aceia care umblă liberi și nesupărați de societate sau conduc uneori destinele societății"144. În ultimii ani ai activității sale de la Iași, C. I. Parhon a elaborat studii de sinteză privind câteva din marile sindroame psihice. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Stein, fostul cap al cultului din fostul regat Vandana (de tristă amintire), mai este convins și astăzi că "lucrurile vor intra în sfânta normalitate". Până atunci, cetățeanul Lupadus Stein își câștigă existența în calitate de contabil civil la Fabrica de Confecții din penitenciarul Zdup.) 48. Căsătoria dintre nonagenara domnișoară Julia Zimberlan și Raul B., adică Ludovic Spack, adică dragul Boby, n-a fost anulată Și, fiindcă veni vorba despre implicarea patriotic benefică a înaltului cler în problemele politice ale celor două republici surori
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
n-a putut fi nici instaurată și nici menținută fără ca populația să nu fie implicată în măsuri de forță. La care reprezentantul Palatului Rakavanda Nouă (sediul Președinției Republicii Umaniste Vandana) a insinuat că, totuși, în republica soră sunt prea multe penitenciare și lagăre de muncă. Adevărata democrație se extinde peste tot în țara noastră: chiar și în instituțiile pomenite de distinsul nostru coleg. Doar așa se prezintă democrația în ipostaza ei perfectă! Cum am putea cuantifica democrația în lipsa aplicării ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
RGDF a fost transformat în cazarma Diviziei a IV-a Infanterie. 144. Legea Celulelor Familiale n-a mai apucat să fie adoptată Ultimele luni ale regimului Președintelui General Doctor Albert Bumba au dus la o situație nemaiîntâlnită: "Perioada constructorilor de penitenciare". După ce au fost naționalizate filiala trustului RGDF, ca și marea majoritate a investițiilor străine, care au apărut atât de neașteptat în Republica Umanistă Vandana, țara s-a închis din nou în ea însăși. În afara graniței dintre cele două republici surori
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
ori chiar și o tâlhărie la o structură a statului în speranța că vor fi arestați și condamnați, în închisoare spunându-se că se mănâncă normal, chiar și pe săturate. Această tendință a făcut necesar un număr mai mare de penitenciare. (Președintele General Doctor Albert Bumba se lăuda peste tot cu umanismul de care dă dovadă administrația sa față de cei ce au greșit, astfel încât invita frecvent observatori străini să vadă cu ochii lor condițiile de care se bucurau deținuții în Republica
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
vadă cu ochii lor condițiile de care se bucurau deținuții în Republica Umanistă Vandana. Și, într-adevăr, fotoreportajele difuzate de agențiile internaționale relevau viața civilizată a pușcăriașilor vandani 63.) Așadar, pentru a se putea menține gradul ridicat de confort din penitenciare, a fost nevoie de noi clădiri. Ceea ce a dus la numeroase locuri de muncă pentru constructori. Și, cum alte locuri de muncă nu prea mai erau disponibile, cea mai mare parte a populației active era ocupată în aceste proiecte. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
era ocupată în aceste proiecte. Pe scurt: în ultimele luni ale regimului General Doctor Albert Bumba, după datele statistice greu de verificat, 37,43% dintre vandani se bucurau de regimul din pușcării, în vreme ce 39,05% erau ocupați cu edificarea noilor penitenciare (unele prin schimbarea folosinței unor clădiri fără utilitate sau rechiziționate, altele fiind ridicate după un stas unic pentru întreaga țară). La care se mai adăugau și cei 12,09% din populație angajați în administrarea penitenciarelor. Însă, pentru că munca productivă aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
erau ocupați cu edificarea noilor penitenciare (unele prin schimbarea folosinței unor clădiri fără utilitate sau rechiziționate, altele fiind ridicate după un stas unic pentru întreaga țară). La care se mai adăugau și cei 12,09% din populație angajați în administrarea penitenciarelor. Însă, pentru că munca productivă aproape că a dispărut, foametea a devenit cronică și dacă n-ar fi venit regulat ajutoare de afară, lumea ar fi murit prin inaniție. (Ceea ce, după cum s-a putut vedea din stenogramele summit-ului, Marile Puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
noua lege, oamenii lucrau conștiincios, de parcă și-ar fi ridicat propriile case.) Era acesta un sistem unic în lume din păcate un sistem care n-a rezistat decât ceva mai mult de șapte luni. Multă lume regretă perioada numită "a penitenciarelor", perioadă în care aveai la fiecare două luni parte de mâncare și toate utilitățile în mod gratuit, iar alte două luni un loc sigur de muncă. Singura neplăcere era că în penitenciar erai izolat de familie, dar și acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
șapte luni. Multă lume regretă perioada numită "a penitenciarelor", perioadă în care aveai la fiecare două luni parte de mâncare și toate utilitățile în mod gratuit, iar alte două luni un loc sigur de muncă. Singura neplăcere era că în penitenciar erai izolat de familie, dar și acest lucru era pe punctul de a fi rezolvat: o lege aflată în Parlament prevedea ca fiecare pușcăriaș să-și poată lua cu el și rudele de gradul I în celulă. Din păcate Legea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cu martie 2087 ("Martie 2087? Vorba vine..." repetau vocile răuvoitoare), Republica Umanistă Vandana a trebuit să se descurce singură. Sentimentul de putere, contagiunea socială, sugestia de natură hipnotică, Gustave Le Bon, Gabriel Tarde etc. au revenit în discuție. Întrucât experimentul "Penitenciarul" s-a dovedit și el nesustenabil și după ce nici măcar experimentul " Mărirea salariilor prin tipărirea de bani" n-a dat nici el rezultatele scontate, lipsa cronică a produselor neputând mări consumul, Consiliul Superior de Apărare a Țării, consultând vechile manuscrise din
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]