14,286 matches
-
bursuc ori poate o veveriță? 7 Cămașa i se lipise de spinare imediat ce ieșise din sediul secției de poliție. După răcoarea din pădurile prin care fusese cu agentul Pohoață, căldura de afară îl izbise în moalele capului. Pe cerul fără pic de nor, soarele de vară strălucea puternic la asfințit. Fierbințeala izbucnea în valuri din pavaj și din pereții clădirilor. Vizita la parchetul de sus, din munte, nu le adusese nimic nou în cadrul investigației. Stătuseră de vorbă cu ceilalți colegi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu recunosc, adrenalină din belșug. Domnișoară, să nu confundăm! Am spus mai molcomi, adică mai domoliți nu mai înceți. Vorbim mai lin, suntem mai calmi... deși, la calm, voi, ardelenii, ne bateți de departe. Da, se vede. Aveți un pic de accent. N-am ce face, așa vorbim noi. Eu credeam că nu se simte. Nu, nu vreau să mă înțelegeți greșit, îmi place cum sună. Însă e puțin mai neobișnuit, știți ce vreau să spun, consoanele moi au un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
orașului, de vibrația continuă a furnicarului de oameni care trăiau și munceau acolo. Și mai era un dezavantaj, un lucru pe care Mihailovici îl știa foarte bine. Cu toată tihna din acea comunitate mică, nu se putea bucura de nici un pic de intimitate. Acolo, fiecare știa ce face fiecare iar el avea nevoie de discreție ca de aer. În orășelul acela nici nu avea unde să iasă seara să se distreze. Terasa din centru era singurul loc unde se putea duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se tipărea pe vremea aceea, cărți și reviste, spectacolele teatrelor ambulante și numerele de mare atracție ale circului care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tînăr, rezemat de un salcîm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate (textul e reprodus În Întregime). Absolut toate - gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sînt raportate la persoanele În cauză. Mai erau trecute și pasaje din jurnalul lui de elev, note, desene, numele colegilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așa a Început totul. A urmat fereastra de la baie, pe care a Împodobit-o cu floricele mărunte de cîmp, albăstrele, dar a lăsat-o baltă, șoldie, Încît acest motiv floral pictat direct pe sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era bolnav, pe moarte.... „Obiceiuri țigănești.“) Fetița Își apropie oglinda de față, dar pentru o clipă nu văzu nimic. Doar pentru o clipă. Drumul de țară pe care se putea ajunge, mergînd spre nord, la Mako (iar apoi luînd-o un pic mai spre nord-est, chiar la Budapesta), era În acea perioadă a anului ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se așezau la umbra unui copac. Ozerova Începea să picteze În acuarelă, iar celelalte două tricotau. Nilus se tolănea pe pămînt lîngă ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrîu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Eu Îl adoram, fiindcă mereu Îmi aducea cărți pe care mi le dăruia atunci cînd venea În vizită. El a fost singura mea familie și cel mai bun prieten al meu, În toți acești ani. Cu toate că Îl vezi așa, un pic arogant, În realitate are un suflet de aur. În fiecare noapte, negreșit, chiar dacă pică de somn, Îmi citește o bucată de vreme. Dacă doriți, aș putea să citesc eu pentru dumneavoastră, am spus cu solicitudine, căindu-mă numaidecît pentru cutezanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
el. A sunat Tomás Aguilar. Spune că v-ați dat Întîlnire. Ai uitat? — Barceló, care se răsucește ca o jaluzea, am spus eu, Încuviințînd. Nu mai știam cum să mă descotorosesc de el. — E un om de treabă, Însă un pic nesuferit. Ți-o fi foame. Merceditas ne-a lăsat niște supă din aia pe care a făcut-o pentru mama ei. Fata asta e o comoară. Ne-am așezat la masă pentru a degusta pomana lui Merceditas, fata vecinei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Începutul. În felul acesta, Încercînd a imita acele glasuri de la Radio Nacional ce recitau viniete de factură patriotică Îndată după ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Început să umblu. — Așteptați puțin, măcar pînă se mai potolește ploaia, sugeră cerșetorul. Mă luă de braț și mă conduse pînă Într-un ungher de sub arcade unde avea o boccea și o geantă cu haine vechi și murdare. Am un pic de vin. Nu e rău. Beți o țîră. Vă va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o dușcă din sticla pe care mi-o Întinsese. Avea gust de ulei industrial dres cu oțet, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
minte altă ascunzătoare mai bună decît asta. — ăsta-i un cimitir, nu un seif. — Tocmai. Cartea asta are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin În timp ce el scotea din pardesiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bine pe cît mi-ar plăcea. Ne vedem o dată pe lună. Mergem să mîncăm pe aici prin zonă, apoi se duce cum a venit. Știu că acum cîțiva ani s-a măritat cu un băiat de treabă; ziarist și un pic năuc, adevăru-i, din aceia care se vîră mereu În dandanale politice, Însă inimos. S-au căsătorit civil, fără invitați. Eu am aflat după o lună. Niciodată nu mi l-a prezentat pe soțul ei. Miquel se numește. Sau cam așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pățit la față? — Am alunecat prin ploaie și am căzut. — Ploaia aia trebuie că avea o lovitură de dreapta zdravănă. Pune-ți ceva. Nu-i nimic. Nici nu simt, am mințit eu. Am nevoie doar să mă duc la culcare. Pic de somn. — Cel puțin deschide-ți cadoul Înainte să mergi să te culci, a zis tata. Mi-a arătat pachetul Învelit În celofan pe care Îl depusese cu o seară În urmă pe masa din sufragerie. Am șovăit o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de copii, iar Tomás te-a bumbăcit de-ajuns. — Mă mai doare și acum. Bea Îmi zîmbea, cu ceea ce Îmi păreau a fi gînduri pașnice ori, cel puțin, de armistițiu. Și-apoi, aveai dreptate, sînt cam țoapă și uneori un pic Încrezută, zise Bea. Nu prea Îți sînt pe plac, nu-i așa, Daniel? Întrebarea mă luă total prin surprindere, dezarmat și speriat de cît de ușor poate dispărea antipatia față de un dușman atunci cînd acesta nu se mai poartă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
el Însuși, În ce privește culoarea, credința, limba, naționalitatea sau, ca În cazul lui don Federico, obișnuințele private. Ceea ce trebuie pe lume sînt mai mulți oameni răi cu adevărat și mai puțini țugurlani limitrofi. Nu mai vorbiți prostii. Ce trebuie e un pic mai multă milostenie creștină și mai puțină ticăloșie, că parcă sîntem Într-o țară de fiare sălbatice, i-o reteză Merceditas. Se tot duce lumea la slujbă, dar pe domnul nostru Iisus Hristos aici nici Dumnezeu nu-l bagă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sta lucrurile... M-am bizuit că semiîntunericul Îmi ascundea roșeața. — Iertați-mă. Nu știu de ce vă povestesc toate astea. Vă fac să roșiți. — E vina mea. Eu am Întrebat. RÎse, nervoasă. Singurătatea emanată de femeia aceea ardea. — Dumneavoastră semănați un pic cu Julián, spuse ea dintr-o dată. La felul de a privi și la gesturi. Și el făcea ca și dumneavoastră. Rămînea tăcut, privindu-te fără să poți ști ce gîndea, și te duceai ca o toantă și-i povesteai lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Adevărul e că n-am ajuns să-l cunosc În profunzime. Nu te lăsa. Era un bărbat foarte rezrvat și, uneori, mi se părea că nu-l mai interesau lumea și oamenii. Domnul Cabestany Îl considera foarte timid și un pic lunatic, Însă mie mi s-a părut că Julián trăia În trecut, ferecat cu amintirile lui. Julián trăia Închis În sinea lui, pentru cărțile lui și Înlăuntrul acestora, ca un prizonier de lux. — O spuneți de parcă l-ați invidia. — Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fusese spusă, nimic mai mult decât o conversație între doi bărbați despre recentul divorț al unuia dintre ei, toată condusă prin jumătăți de cuvinte ca să nu incite curiozitatea celor din apropiere și care se încheiase în acest fel, cu un pic de ranchiună, cu un pic de resemnare, dar pe care suspinul tremurat ieșit din pieptul bărbatului care divorțase, dacă sensibilitatea era cel mai mare atribut al meseriei de spion, trebuia s-o facă să încline în mod clar spre cadranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
decât o conversație între doi bărbați despre recentul divorț al unuia dintre ei, toată condusă prin jumătăți de cuvinte ca să nu incite curiozitatea celor din apropiere și care se încheiase în acest fel, cu un pic de ranchiună, cu un pic de resemnare, dar pe care suspinul tremurat ieșit din pieptul bărbatului care divorțase, dacă sensibilitatea era cel mai mare atribut al meseriei de spion, trebuia s-o facă să încline în mod clar spre cadranul resemnării. Că spionul nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebuia să se întâmple, Da, recunosc, Gândiți-vă bine înainte de a răspunde, la ce vă refereați cu aceste cuvinte, Vorbeam de despărțirea mea, Despărțire sau divorț, Divorț, Și care erau, care sunt sentimentele dumneavoastră în legătură cu acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că cel mai firesc era să fi scos un suspin, în special dacă stăteați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
recunosc, Gândiți-vă bine înainte de a răspunde, la ce vă refereați cu aceste cuvinte, Vorbeam de despărțirea mea, Despărțire sau divorț, Divorț, Și care erau, care sunt sentimentele dumneavoastră în legătură cu acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că cel mai firesc era să fi scos un suspin, în special dacă stăteați de vorbă cu un prieten, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stabilit, ar sări în masă să spele păcatele unei devieri pe care să jure că nu aveau s-o repete. Devenise evident pentru tot guvernul, cu excepția miniștrilor justiției și al culturii, oarecum șovăitori, necesitatea urgentă de a mai strânge un pic șurubul, cu atât mai mult cu cât declararea stării excepționale, de la care se spera atât, nu produsese nici un efect perceptibil în sensul dorit, pentru că, întrucât cetățenii acestei țări nu aveau obiceiul sănătos de a cere îndeplinirea regulată a drepturilor conferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
detestă să meargă cu viteza melcului când au două sute de cai în motor. Nu le-a durat mult alergătura. Hotărârea, fiind bruscă, fiind precipitată, ca toate cele care sunt rodul fricii, avu rezultatul că, practic pe toate itinerariile, ici un pic mai în față, colo un pic mai în spate, se produseră mici coliziuni, în general automobilul din spate dădea cu botul în cel din fața lui, din fericire fără consecințe de mare gravitate pentru pasageri, a fost o tresărire de sperietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
când au două sute de cai în motor. Nu le-a durat mult alergătura. Hotărârea, fiind bruscă, fiind precipitată, ca toate cele care sunt rodul fricii, avu rezultatul că, practic pe toate itinerariile, ici un pic mai în față, colo un pic mai în spate, se produseră mici coliziuni, în general automobilul din spate dădea cu botul în cel din fața lui, din fericire fără consecințe de mare gravitate pentru pasageri, a fost o tresărire de sperietură și cam atât, un hematom pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]