14,398 matches
-
încerca pentru a salva (sau măcar echilibra) situația. La un moment dat, Silvia rupse tăcerea, ca străfulgerată de o idee neașteptată. „Stați puțin, poate că nu e totul pierdut. Ascultați...”. Ziua a patra. „Stați puțin, poate că nu e totul pierdut. Ascultați...”, reluă Silvia, după o scurtă pauză. „Nu avem ce face. Ieșim în stradă și le dăm pe gratis”. „Bine, dar asta echivalează cu falimentul. Înseamnă să nu ne mai recuperăm niciun ban din tot ce am investit”. „Știu”, rosti
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
lampadar, apoi spre o icoană a lui Crist răstignit pe cruce pe care o aveam pe perete. Un fior m-a străbătut pe șira spinării și am închis ochii, rugându-mă să fiu suficient de tare pentru a rezista. * Dimineți pierdute, reci, înecate în solitudine. Zile în care încerc să uit de coșmaruri și să încetez a mai număra anii care au trecut peste mine.Nopți în care simt razele Lunii tulburându-mi somnul, dăruindu-mi o atingere otrăvită. Nu mai
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
pe care mi-am turnat-o pe față. Atât cât să nu mă distrugă complet, dar suficient cât să mă lase desfigurat. * Un fapt. O alegere. Un pariu care nu se putea spune, cu certitudine, dacă era unul câștigat sau pierdut. Un singur lucru era cert: editoarea și publicul vor avea materialul promis. Poate că, în afara invidiei ucigașe, se amestecase și sentimentul datoriei în gestul meu nebunesc. Încă traumatizat, privindu-mă cu oroare în oglindă, dar în același timp răcnind că
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
acum ai un temei să afirmi că e bună. Sunt aproape sigură că o voi tipări...”. „Sper din tot sufletul să fie așa. Cât despre perechile de îndrăgostiți, veșnice ca și operele scriitorilor, probabil că vor regăsi ceva din farmecul pierdut, arhaic, dar irezistibil al chemării lui Erik, celebra Fantomă de la Operă...”. Ne-am despărțit în termeni cordiali. * ...Continuu să exist, singur, rătăcit, mutilat. Fiindcă gestul meu a fost unul ireversibil. Nu mai pot fi un individ normal. Nu mă pot
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
atingerea ta unică, neprețuită. La magia pe care o declanșai cu vioara, la spectacolul unic pe care îl dădeai. La tot ce a constituit cândva iubirea noastră, a cărei amintire îmi apărea, tot mai des, ca un fel de Paradis pierdut. O izgonire din Rai binemeritată, pe care mi-am semnat-o singur... Deși n-aș fi vrut. Din victimă, călău... Dacă aș fi știut... E, aici e aici. Dacă aș fi știut, ce aș fi făcut? M-aș fi prefăcut
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
fel cum o făcusem și ultima dată. "Da... Atât îi mai rămâne", am repetat, la sfârșit. "Semeni atât de mult cu ea... dar nu vei fi niciodată la fel ca ea... Iartă-mă!", am adăugat. Am rătăcit prin parcuri, inutil, pierdut, încercând să înțeleg cumva dacă ieșisem pentru vreo clipă în afara jocului sau totul se datora exclusiv unei minți diabolice. Eram vinovat, fără îndoială, dar... Nu îmi ieșeau din minte lumile care se întrepătrundeau, contrazicându-se, sporindu-mi confuzia și dezorientarea
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
fiarelor geriatrice zboară dincolo de orizontul albastru Regina Mării de argint scormonește himere de vânt, Regina tenebrelor află refugiu în poduri Iarna I Înghețul ridică pereți de himeră țurțuri conturează tapetul luna vibrează peste case spartane răscoală de fulgi, de suflete pierdute intră și ies din case albastre la galop, persoane apretate pe ață, oarbe cu mâini efemere, fantome electrice măscărici adormiti în lumi ferecate Iarna II Albul mărșăluiește în bătătura cea veche zăpada se sfărâmă în himere de plumb voci se
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
pana într-o noapte când, brusc, au început să apară gânduri negative, tensiune mare, palpitații puternice și o insomnie cruntă, cu stări de panică accentuată și gânduri de......altă viață. Au început să apară spasme musculare-contracții- ale spatelui, ... X. PARADIS PIERDUT, de Andrei Toader, publicat în Ediția nr. 2045 din 06 august 2016. PARADIS PIERDUT Cînd cerul mă sugruma fără vină Stihia morții se-așterne în al meu vis, Aș vrea să sărut iarăși prin lumină, Acel miracol numit PARADIS. Efervescenta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
de candelabrul pestriț de Murano, răscoală peste obiecte spartane - Se ascundea prin dulapuri îndesate aliniat cu dulcețuri de vișine răscoapte din pomii secerați fără veste în grădina Domnului Ion Ferecată-n mintea ei cea albastră o curte răcorită de suflete pierdute unul câte unul la zaruri și cărți în orașul himeră unde se trecea Râul Negel în încăperea unde intrau și ieșeau în galop vedenii apretate pe ață Oarbe cu mâini efemere, fantome electrice și măscărici dormeau duși în lumi ferecate
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
venetic, miroși a „spaima păgubașului” Culege recolta și „du-te acasă învârtindu-te” Dincolo de câmpuri, dincolo de orizont. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Dincolo de heleșteiele cu nuferi cerbul și elanul se fugăreau besmetici Șarpele cu clopoței aluneca pierdut Se ascundea în scoarța de anin Scotocea muierea-vraci cununi de cedru Pentru foc vânătoresc, o scoarță de mesteacăn Și crăci de arțar zburlite în grămezi Și scoarță din ulm de meșterit canoe cerbul și elanul se fugăreau besmetici dincolo de heleșteiele
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
magic meșterită în Munții Albaștri Elfi din carton urmăreau nemișcați ploaia adormită pe geamul agitat între fotoliul cu arcul zurliu și canapeaua din pânză de sac o furtună de jucării cu ochii din sticlă o vidră din pluș cu privirea pierdută mobile plutind pe termale luptându-se cu umbrele născute pe chipuri surprinse Toate jucării multe grămadă adunate în podul casei cu pini De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Mă jucam de-a v-ați ascunselea Înainte ca
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
ale dragostei. Mângâierile și sărutările lui au înfierbântat trupul fetei neexperimentat în tainele amorului. Răspundea la sărutări totuși cu reținere ținându-l strâns la pieptul ei, în timp ce mâinile lui dibace, au început căutările prin intimitatea partenerei sale. Andrada cu privirile pierdute, nu mai putea să reacționeze la acest val de căldură ce-i cuprinse nu numai corpul ci și gândirea. Dacă nu se aflau rezemați doar de un trunchi de copac într-un luminiș de pădure, Cristian putea să-și ducă
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
primesc cu recunoștință câteva bancnote mai curând simbolice decât că un ajutor material... Încerc să nu am alt orgoliu decât acela al datoriei împlinite. Trăiesc prin ei, muzicienii de geniu, cei care au adus celestul în împlinirea destinului unei planete pierdute, dar și prin voi... Fiindcă un artist fără public este ca o plantă lipsită de apă, ca un călător uitat în mijlocul deșertului, ca o fantasma care a fost lăsată liberă în lume refuzându-i-se contactul cu Creatorul sau... Înțelegeți
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
paharul, vreau să te uit!” - se auzeau din combină muzicală versurile binecunoscutei piese Cargo. * Stau singur, rece, pustiit, ținând o vioară. Întotdeauna am cântat pentru voi... doar pentru voi. Am încercat să-i aduc pe adevărații virtuozi într-o contemporaneitate pierdută. De câte ori v-am amintit că lumea e doar o iluzie? Ce ați putea câștiga mai de preț decât acest adevăr? Scenă e goală... Câțiva porumbei rătăciți își iau zborul către Cer... Către Tărâmul Luminii. Știam (oare din amintire sau din
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
sălbatice!Suntem pe Pământ pentru a-l cuceri. Dar și pentru a învăța legea iertării, a împăcării și a iubirii. A toleranței. Fiindcă, altfel, am fi asemeni haitelor de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada.... XXI. ECOURI PIERDUTE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. Șoapte rătăcite Ale unui zbor frânt, Ecouri pierdute Ale unor amintiri glaciale, Cioburi colorate, Aruncate în dezordine pe jos Ale unor oglinzi paralele În care timpul nu
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
toleranței. Fiindcă, altfel, am fi asemeni haitelor de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada.... XXI. ECOURI PIERDUTE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. Șoapte rătăcite Ale unui zbor frânt, Ecouri pierdute Ale unor amintiri glaciale, Cioburi colorate, Aruncate în dezordine pe jos Ale unor oglinzi paralele În care timpul nu se întâlnește Niciodată Cu noi înșine, Pustietate rece, Toamnă a sufletului, Dedublare a destinului, Vis interzis Îmi ești tu mie, Trecut
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
ale amorului contra cost.Aș putea să mă refugiez undeva la munte, uitat de toți și de toate, respirând aerul pur și rece al ... XXIII. IMPERFECȚIUNE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016. Emoții pierdute Ale trecutului Imortalizate în noi înșine Ca într-o dioramă. Gânduri rătăcite Ale prezentului Tinzând către absolutul A ceea ce am fi putut fi, Dar nu am ajuns niciodată. Ființe damnate Ale viitorului, Negându-și propria identitate În irizații halucinante De
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
din 12 martie 2014 Toate Articolele Autorului Nu știu dacă oamenii mă studiază, dar eu îi studiez pe ei. Aflându-mă uneori în locuri aglomerate, involuntar, se întâmplă să studiez vreo persoană. Încerc să-mi exersez unul dintre simțurile demult pierdute ale omului: detectarea nivelului spiritual al unui om. Deși cei mai mulți sunt tentați să judece omul după aparențe, catalogând o persoană doar după aspect, eu încerc, uneori, să depistez spiritul omului, dincolo de aparențe, așa cum este el pe interior. Dacă la unele
NORMALITATEA, UN CONCEPT RELATIV de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350380_a_351709]
-
și fără egal, taina primă a Universului. Acest primenitor drum începe cu o Pasăre de Aur, o Măiastră, expusă la Salonul Independenților, „aurie, hieratică și aproape nereală”, însuși „logos-ul plotinian”, cum spune același Paleolog (op. cit., p. 15). Din astăzi pierduta Femeie pieptănându-se (1909), se va naște Portretul domnișoarei Pogany (1912), al cărui ciclu evoluează formal spre Danaide, împreună cu Prometeu, dezantropomorfizându-se complet în Sculptură pentru orbi și/sau Începutul Lumii (1916-1924), în sensul manifestării obiectului sculptural anunțat poetic de Apollinaire
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
ce a noastră soartă împarte va fi jertfit pentru dreptate S-a legat pentru vecie cu funia iubirii eterne de ei, părinte și frate, Nevăzută iubire, tu pe vecie nu mori, din Dumezeu e numele tău Doar omul cu simțul pierdut nu știe ce-i bine și-l schimbă pe rău Hristos a venit să ne-nvețe, s-arate ce-i sfânt , ce merită iubit... Și neamuri și iudei în deschisele-i brațe ; pentru toți, preț a plătit. Murind ne-a
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
Contribuția intelectualilor români a fost inestimabilăm să-l amintim fie și numai pe profesorul Teodor Neș, directorul Liceului Em.Gojdu, dar au fost foarte mulți... În fine, în 1955, tot toamna, s-a ridicat cortina din nou, cu „O scrisoare pierdută”, luând ființă iar și iar TEATRU românesc, ca secție a TEATRULUI de Stat, alături de secția maghiară. In toți anii cât am lucrat cot la cot pot depune mărturie că am fost colegi buni, ne-am urmărit reciproc spectacolele și am
NEDUMERIRI de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349004_a_350333]
-
ideea... Nu se poate face teatru și cultură când pungile sunt goale și sufletele pustii...” Și, dacă vreți un final ceva mai vesel, că tot suntem la TEATRU, să vă reamintesc replica cu care-și începe Caragiale piesa „O scrisoare pierdută” și care a stârnit ropote de aplauze în seara premierei orădene, din 1928, a TEATRULUI de VEST: „Rușine pentru orașul acesta să tremure în fața unui om!”. Elisabeta POP Oradea 30 ian 2011 Referință Bibliografică: Nedumeriri / Elisabeta Pop : Confluențe Literare, ISSN
NEDUMERIRI de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349004_a_350333]
-
că o să-ți permită să distrugi întreaga industrie farmaceutică și să revoluționezi medicina?" Mai târziu, Elena Ceaușescu i-a propus, prin intermediari, să-i cedeze invenția... Până la urmă, avea să ajungă prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte invenții românești "pierdute" în străinătate... În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenția sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu
ROMÂNI GENIALI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348998_a_350327]
-
Mi-e teamă că nu vei căpăta nicio explicație, completă aceasta, bănuind intenția polițistului. Te vei întoarce mai bogat cu un drum prin enigmă, glumi Maria. - Riscul face parte din meseria mea, crezi că voi tânji după cele câteva clipe pierdute? Comisarul deschise poarta și porni spre coastă. Nebunul se ridică și se retrase câțiva pași. - Nu te teme, zise Dan. Uite, ți-am adus ceva de mâncare. Îi întinse pachetul însă bărbatul din fața sa trecea cu privirile peste umărul lui
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
ecumenicistă s-a zbătut și se zbate cu înverșunare și violență nihilistă să desființeze: Națiunea, Biserica, Tradiția, Neamurile, Morala, Cultura și să aleagă o serie de lideri care să conducă popoarele, transformându-le, fie într-o masă amorfă, debusolată, dezrădăcinată, pierdută, fie într-o turmă manipulată, îndobitocită și manevrată după bunul lor plac, savurându-le mefistofelic durerea. „Liderii mondialismului” hotărăsc care să fie viața neamurilor și a popoarelor, câți copii au dreptul să se nască la nivel de familie, de rasă
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]