15,513 matches
-
Galaxiei; de acolo, ceva îi spune că peste Stațiune se va abate o mare nenorocire, încă nu știe sigur ce, probabil un cutremur ori o alunecare de teren ce va face locul una cu pământul. S-ar putea ca toată Planeta să fie supusă unor convulsii cosmice, pentru că în Ursa Mare și în Capricorn, constelații ce influențează malefic Pământul, a zărit același semn: o literă magică, doar de el cunoscută, vestitoare de erupții și prăvăliri de munți! „Așa va fi, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-n stare fără mine! Eu îi scriu fiecare cuvânt; eu îi pun fiecare virgulă. Fiecare punct! E o părere. Romanele voastre au existat dintotdeauna! Două compartimente dintr-o cutie chinezească infinită! Nu-ți convine prezumpția cu Depozitul de Memorie al Planetei. Vanitatea de creator-absolut-pe-foaia-ta-de-hârtie te împinge spre nesăbuință: vei fi la mâna propriilor personaje. Te vor distruge încet-încet: fiecare va lua câte ceva din tine. Tu - niciodată ceva de la ele; nici măcar de la Cititorul de gânduri, iscoadă pe care intenționezi să o introduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spune în zece cuvinte ceea ce se poate spune în unul. Zece, pentru a fi ascuns mai ușor adevărul! Intențiile! Nici zece nu sunt suficiente, romancierii și le maschează în sute de pagini, invocând arta! Din cauza lor, circumlocuția a năpădit țara. Planeta. De secole se străduiesc să abată omenirea de la o viață simplă și clară. Inventează lumi!!! Nu-ți vine să-i strângi de gât? Din cauza lor, milioane de oameni, miliarde, se străduiesc să existe ca în cărți; debusolați, împinși în spații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
avalanșele lor de cuvinte au drept scop, n e d e c l a r a t - pentru că și pe ei îi înspăimântă rezultatul „trudei” lor - instaurarea unei dezordini infinite, pe care, fățarnici și infatuați, o numesc Libertate! Au prins planeta într-un păienjeniș de vorbe. Mistici și mistificatori. Fanatici. Fiecare, constructor al propriului mit! Pot să-l distrug pe Romancier oricând... Știe asta și îmi forțează mâna, crede că voi face din el un martir. Sau, altfel zis, speră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unei regiuni a lumii. Așa cred ei, așa cred mulțimile. Întuneci ecranul, deschizi sonorul: se aude o fanfară; luminezi, oprești muzica: tipii se urcă în mașini negre. De undeva, spre coloană, sunt îndreptate carabine cu lunetă. Te joci cu viitorul Planetei. O Stațiune mai mare. Ce Magistrat ai fi putut să fii!... Castelanul încă nu s-a arătat la față. Între el și restul lumii stă mereu Intendentul, zărit numai de la distanță. Din donjon, veghează, ia măsuri, se adresează nepoftiților printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rămas la vreun cititor este exclusă. Manuscrisele erau studiate în Bibliotecă, scribii lucrau tot în incintă; secție de împrumuturi nu exista. Incendiul a fost pregătit îndelung, a ieșit perfect. Cineva avea interesul să distrugă o parte din memoria scrisă a planetei. Probabil că ultimii atlanți, constituiți în societăți secrete. Știința țării lor dispărute încăpuse pe mâinile unor tirani. În megalomania lor, faraonii se opriseră la arta construcțiilor. Palate și piramide. Dar în momentul în care s-a ajuns la mecanismul invocării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe celălalt. Dezbinarea lor e vitală pentru obște. Niște fuduli. Unul mai cu moț decât altul. Mai invidios și mai inteligent. Mai solitar. Mai slab. În armonie, ar conduce nu o stațiune, ci o țară. Alăturându-și alții, ar domina planeta! Stăpânesc arta cuvântului, dar nu-și pot stăpâni pasiunile. Îi macină teribilismul. Aș fi putut de mult să-i reduc la tăcere. Definitiv. Un exemplu pentru toată Stațiunea. Dar eu nu am fost un tiran; ca Părinte, trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a zămislit, totuși, câțiva autori remarcabili, printre care un poet genial - intraductibil - e un argument al teoriei mele, nu tocmai agreată. Sunt acuzat de lipsă de patriotism; un deformator (?!Ă, cosmopolit, iudă! Potențial transfug! De parcă, plecând din țară, aș părăsi planeta! Încă nu e târziu. Primul în Stațiune - Magistrat sau scriitor - e aproape o batjocură. Mai bine ultimul într-o lume puternică și civilizată. Decât codaș la oraș, mai bine fruntaș în sat. Proverb idiot, care îndeamnă la lene și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gândul la Piatra Filozofală, câte una pentru fiecare familie. Se vorbea de o împărțeală, în donjon erau câteva mii. Nici un Eldorado nu se putea compara cu revărsarea de aur ce urma să facă din Stațiune cel mai prosper loc de pe planetă. Castelanul dispăruse - nici Intendentul nu fusese găsit, semn că era vorba de una și aceeași persoană. Câțiva inși s-au repezit într-un tunel care ieșea nimeni nu știe unde. Nu s-a mai întors nici unul. „E un fum otrăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Într-o consonanță malignă, radioul anunță un accident feroviar în emisfera sudică; în cea nordică a avut loc o lovitură de palat; cobori cu palmele spre șolduri; undeva, se întâlnesc șaptezeci de șefi de stat pentru a hotărî asupra sorții planetei; sunteți, acum, un animal cu două coloane vertebrale, globul pământesc dispare pentru o vreme, radioul își încetează, brusc, emisiunea. Lumea ca o roată, în sistemul Tao; în golul roții, timpul e suspendat: ai pătruns în Axis Mundi. Are loc explozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acelui care stăpânește cu adevărat; doar eu pot să mă pronunț asupra lucrurilor grave. Să le pun în ordine. Sunt născut aici; Romancierul - la sute de kilometri. De când a venit, nu a părăsit Stațiunea niciodată, dar vorbește de parcă a ocolit planeta. „Fără să ieși din camera ta, poți să cunoști Universul!” mi-a zis odată, pe vremea când credeam că se poate sta de vorbă cu el. Citise asta într-o carte chinezească; mereu o citește, în zece ani i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ordinator, este cuprins într-o dischetă pe care nu o ai, l-au parcurs câțiva tehnoredactori, au povestit. Ești urmărit și în vis, au apărut tot felul de tehnici de investigație; cineva se interesează ce știi despre Complotul care amenință planeta, deja declanșat, despre Custode, despre Guvernul Mondial, despre... Te doare capul din ce în ce mai tare, dimineața mai ales. E bine să te vadă un medic, ești agitat. Dar cine mai e sănătos? CARAVELLA. Cât credeați că o să mai tac? Să mai suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în memoria unui ordinator un spațiu cât un vârf de ac. Insignifiantă, Stațiunea va intra în Biblioteca(!Ă Lumii, o încăpere în care pe nu știu câte dischete - sau cum se vor numi - va fi stocată toată literatura scrisă până la dispariția cărților. Planeta va fi condusă de către un despot luminat. Nu îl va înlătura nimeni, pentru că scriitorii, pericolul numărul unu pentru orice tiranie, vor fi dispărut de mult. Vor mai exista, e drept, un fel de ingineri care vor elabora programe pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pornești viața de la capăt. Un prunc bătrân - cu ceva minte - în scutece curate. Cu o iubită/mamă pe care să o protejezi ca pe o fiică. Nici casa nu îți mai place; orașul e prea mare, țara e prea mică, planeta se învârte prea încet: nu te mai suporți. E vremea, poate, să mori. Trăiești, temporal, pe etaje. Dimineața, te doare capul; la prânz, stomacul, efectul ciorbei de cantină; seara, picioarele: umbli prea mult; noaptea, testicolele, urmare a abstinenței pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
externarea cu aproape trei săptămâni. Ai fost eliberat condiționat. Dacă îți vei mâzgăli în continuare notele de plată - impozit, curent electric etc. - cu K-uri, încercând să demonstrezi Poliției, medicilor și Siguranței că acestea sunt semnele primejdiei latente ce amenință planeta, vei reveni în Sanatoriu. Nimeni nu va mișca un deget pentru a te scoate iar; acum s-a găsit cineva. Cei mai mulți se vor bucura. „Uite unde l-au adus himerele!” vor spune. „Scrisul! Și-a dorit să ajungă unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
șarpele și pasărea, dar astea nu sunt motive de internare cu forța. „În roman, ai umplut - din rațiuni de siguranță - un lazaret!”: te faci că nu auzi spusele pseudo-Castelanului. „Nu sunt nebun, doctore; în Saludos, Sey - dublul meu călător - ocolea planeta în vremea când din țară nu ieșea nici musca! Am posibilități nelimitate, doctore; scriu, acum, o carte în care dialogurile se poartă la persoana a IV-a, iar termenii început și sfârșit nu operează, fiindcă nu există! Ce știu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
exista un amănunt, observă el, În timp ce le poruncea polițailor să adune materialul și să Îl transporte la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care stăpânește cel de-a treilea dintre cele nouă ceruri cristaline. Împături la loc pergamentul cu grijă, Încercând să facă astfel Încât umbrirea cărbunelui de scris să nu se altereze. Se pregătea să părăsească Încăperea când privirea Îi poposi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să surprindă orice contradicție sau incongruență, pe care i le semnala magistrului ridicând degetul și pronunțând cuvântul nego. Dante sosise la timp pentru a prinde ultimele replici. Tema trebuia să fie influxul tranziturilor marțiene asupra secrețiilor umede ale plămânilor. Marte, planetă de foc, caldă și uscată, generează În trupuri, prin suflarea sa, o ascensiune a spiritelor. Iar acest fapt, În opinia vorbitorului din acel moment, era semn sigur de reducere a fluxiunilor și a expectorației. Adversarul trebuia să fi susținut contrariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
picioarele lor, o corabie Înconjurată de delfini negri sfârșea prin a le dezagrega În naufragiul ei secular, călcată de copitele cailor purtători de clienți. Iar În jurul fântânii, pe jumătate șterse de timp și de neglijență, simbolurile constelațiilor și cele șapte planete cu orbitele lor. Un Întreg zodiac În descompunere, care se Întindea pe toată suprafața curții interioare. Dante era dezorientat. Câte nopți Își petrecuse pe acele semne, cu conștiința și cu simțurile orbite de lascivitate? Cerul Paradisului... Dar exista cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fusese cu adevărat Antilia. Pe mâinile lui erau niște dungi roșii. Trebuie să fi fost carminul care Îi preschimba pielea Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii. Apa susura dulce lângă el. Își Înmuie o mână În băltoacă și o duse la frunte. Contactul răcoros Îl făcu să Își revină de-a binelea. Efectul vinului se risipea Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu calculul efemeridelor, cu mișcările planetare... Apoi, dintr-o dată, le văzu. Erau sub ochii lui, desenate de mâna fermă a unui copist care reprodusese fără să reflecteze, și poate fără să priceapă, ceea ce marele astrolog Însemnase pe hărțile zodiacului. Ciclurile planetei Venus. Studiul conjuncțiilor cu Soarele pe arcul eclipticii. Totul se afla acolo, sub ochii săi: din opt În opt ani, Soarele și Venus se apropiau de cinci ori În mișcarea lor circulară, iar urma acestor conjuncții pe bolta cerească alcătuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
forță Însutită. Nu e oare dovedit că pietrele rețin această putere În măruntaiele pământului? Diamantul nu e oare rege printre minerale și, În același timp, cel care se cuibărește la cea mai mare adâncime, aproape contopit cu materia Însăși a planetei noastre? Iar acest lucru nu se Întâmplă oare tocmai pentru că, În interiorul său, fascicolul de raze, circumscris la suprafață, se amplifică, așa cum focarul unei lentile se situează exact la jumătatea drumului Între sursa de lumină și punctul său de maximă iradiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adâncuri? Astrologul se lumină. — Cu siguranță așa e. In interiore terrae erimus sicut deos. — Dumnezeu a despărțit lumina de Întuneric, pământul de ape! Și ne-a dat lumina și Pământul În stăpânire, populând tenebrele și apele cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu cred că mai e cazul să precizez că, pentru cei care cred În existența tezaurului, acesta este momentul În care comoara Încărcată pe vas a pornit către un ascunziș ce poate fi situat oriunde pe suprafața sau În măruntaiele planetei. Căutările continuă... Subzistă și o altă variantă a secretului Templierilor: o taină, un mesaj, o informație fundamentală de natură să schimbe destinul omenirii. E vorba despre cuvintele pe care Isus i le-a șoptit de pe cruce lui Iosif din Arimateea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cuantică, nu În farfurii zburătoare. Împotriva a ceea ce se crede Îndeobște, Terra nu are aceeași vârstă cu restul Universului. Nici măcar cu micul colțișor de cosmos care este Sistemul Solar. Și aceasta pentru că Terra nu este ceea ce numim de regulă o planetă naturală. - Nu cred că Înțeleg foarte bine ce vreți să spuneți... - O să Încerc să fiu mai explicit. Natural Înseamnă, Îndeobște, ceva creat de natură, iar eu am folosit termenul exact În acest sens. Tocmai v-am spus că Pământul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]