31,059 matches
-
litera T, care rămase de asemenea un simplu gest. Acum se dovedi rolul foarte important pe care-l aveau de Îndeplinit Femeile Trimise. CÎteva dintre ele Îl ajutară pe Valerian să aducă de la Dacia papuc sticluța cu ulei, sacii de plastic și cele trei boluri, unul cu apă, unul cu sare și unul gol, iar altele o Înconjurară pe Joanna-Jeni, pentru a-i fi de ajutor În caz de nevoie. După ce-și unse mîinile cu uleiul din sticluță, numit Doza
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deasupra a tot și a toate; unde zbuciumul lumii s-a stins, nici păsări nu zbor, nici vîntul nu bate; abia se zăresc printre nori, la mari depărtări, orașe și sate; nu vezi oameni nervoși, nici femei cu sacoșe de plastic În mînă; pe care, spre un scop lipsit de temei, un demon grăbit și sarcastic Îi mînă; nu mai sunt nici pofte trupești, nici ambiții mărunte sau patimi meschine; căci, despărțit de cele lumești, sufletul se ascunde În cerul adînc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Există o metodă sigură care mă va ajuta să aflu tot ce mă interesează: hipnoza. Uită-te bine la bidonul ăsta... - zise și Începu să-l penduleze În aer, deasupra capului lui Pablo - aparent, este un bidon reciclabil din material plastic, plin cu apă și care cîntărește aproape două kilograme. În realitate, este un instrument eficace de hipnoză. Concentrează-te și privește-l cu toată atenția, poate Între timp te vei decide să-mi spui din proprie inițiativă tot ce ai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lumii îi sînt tot mai peste mînă. O știe și el foarte bine, seamănă cu senzația pe care ți-o dă nisipul care ți se scurge printre degete și este luat de vînt, încearcă domnul Președinte o exprimare cît mai plastică, cu gîndul la Arafat, la Fidel și la vizita din China. — Poate nu-i decît un zvon dintre cele care circulă cu zecile în forfota dinaintea evenimentelor importante, reia Sena, dar umblă vorba prin tîrg că n-ați fi dispus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-se de prag își vîrî capul între scaun și masca de protecție de sub volan. Îi pipăi muchiile pînă găsi două puncte de unde putea să apuce cu degetele, și cînd simți că prizele sînt îndeajuns de bune smulse brusc. Capacul de plastic cedă mult mai ușor decît și-ar fi imaginat, pocnind și rupîndu-se în două bucăți egale, pe care le aruncă grăbit pe scaunul din dreapta șoferului. Mai mult pe bîjbîite, pentru că din cauza poziției în care era nevoit să stea cu umerii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cele scoase de noi. Ajungem În vîrful scărilor, iar ei ne azvîrlă Într-o cameră. Apoi se aud și mai multe voci. O voce de fată. O recunosc. — Știam io căl știu dă undeva. Estelle. — Avia șatunci o pungă de plastic păcap? — Puțoi obrazinic! Simt o durere ascuțită În testicule. Le acopăr cu mîinile. Degetele Îmi masează materialul fustei. — Asta-i marfă Ocky! Ocky. Am fost lovit cu piciorul de Ocky. Chestia e băieți... și fete, e vocea lui Lexo, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
le explic eu nevesticilor. Una rînjește schimonosindu-și buzele alea bătrîne și uscate. Vreau să Înșfac o seringă și s-o umplu cu conținutul vechii cutii mov și să i-o Înfig fix În buzele alea bătrîne, hidratîndu-le instantaneu! — Chirurgie plastică, Îi spun eu, tehnici moderne. Toată lumea și-o poate permite, Îmi ridic eu cutia În cinstea tehnologiei. Recepționera mă cheamă, iar eu intru și-l văd pe Rossi. Îi cade falca cînd intru și, dacă m-ar fute vreun pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de lichid a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare ca ceaiul de plante, neîndulcit pe care tocmai l-am terminat de băut. Deschid aparatul de radio, o cutie urâtă, dintr-un plastic gri, incert, din care izbucnesc sfaturile temperamentale , gălăgioase, aproape violente, ale unui medic sexolog. Nu am răbdare să-l ascult și Învârt invariabil butonul spre un post de știri În limba franceză, limba bunicilor mei. Din câteva mișcări Îmi scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alergia la frig... Ceasul ei biologic este o pasăre care s-a prăbușit În abisuri și, cu un ultim efort Încearcă supraviețuirea cu orice chip. După ce a Încetat spălatul vaselor În chiuvetă, Îmi prepar ceaiul, Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine să urlu. Îmi vine să urlu și să mă șterg undeva cu toate sintagmele tale de rahat, care nu fac altceva decât să Îndese În ele cu ghiotura ca pe niște gunoaie Într-un sac de plastic cele mai mari aiureli de pe pământ. Nu vezi că nu te mai ascult? Nu vezi că Îmi tremură pleoapele de nervi. Nu vezi, chiar nu vezi că m-am transformat Într-un fruct stacojiu? Din melc m-am transformat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe multe voci care se Înalță spre urechile călătorilor enervant, și În același timp impresionant. Mâinile apucă banul cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând prin coloritul și conținutul lor: copiatoare, medicamente, detergenți, mobilier, aparatură electrică, mașini, vopsele, cosmetice, mezeluri, la toate adăugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deși Încă Îl mai poartă. Dezvelit și dezbrăcat, pare mai degrabă o păpușă pe care o copilă se pregătește imitând gesturile materne, să o spele. Sub soarele arzător de iunie, ajutorul medicului scoate un instrumentar minim dintr-o sacoșă de plastic. Una după alta ies la iveală un bisturiu, un clește, o foarfecă, o sticlă cu formol, o seringă de dimensiuni neobișnuite....vată, spirt. Lui Antoniu i se face rău și se retrage În spatele magherniței, ca să vomite În voie. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de...,,les neige d,antan,,, ceea ce pentru vagabonzii-cerșetori ai țărișoarei e cumplit: atunci, e ,,sezonul,, lor plin, atunci o Întâlnesc cel mai des pe... ,,Doamna cu coasa,,. Ora nouă dimineața. Antoniu a ieșit pe poarta cimitirului, cu o pungă de plastic În mână, În care se află cele două caiete, În fapt cartea, pe care tocmai a terminat-o. Frigul pătrunzător Îi taie respirația, dar e hotărât să-l Înfrunte cu orice preț și să-și continue drumul. E convins, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
început să-mi caut tabletele pentru astm, răsturnând conținutul geamantanului pe podea. Le-am găsit, am cules de pe jos paharul și am constatat că e crăpat. M-am târât până la bucătărie și m-am apucat să spăl o cană din plastic rămasă de la chiriașul anterior. Brusc, un zgomot ciudat răsună în apartament. Venea de undeva de aproape, dar nu-mi dădeam seama de unde. Parcă se auzea din mai multe părți deodată. Am tresărit, inima mi-a zvâcnit cu putere și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tâmplat, dom’le? Ea scoate un țipăt ascuțit (ăsta-i răspunsul ei) și arată cu degetul sub scaunul meu. — Ce-i asta, musiu, vreun banc tâmpit, de licean? mă ia tata la trei păzește - ce caută chestia aia neagră, de plastic, pe dușumeaua din bucătărie? Nu-i din plastic, zic eu izbucnind în hohote de plâns. E chiar a mea. M-am umplut de sifilis, de la o italiancă de op’șpe ani din Hillside și-acum nu, nu, nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cartea lui Agee într-o săptămână! S-o fi uitat măcar la poze? Aș, mă-ndoiesc! Uf, e de rău“, îmi zic și-mi vâr bilețelul ei în buzunar, să-l păstrez ca amintire - mâine pot să-l trag în plastic, pentru un sfert de dolar - „e de rău! E vorba de-o persoană adunată de pe stradă! Care mi-a luat-o la muie înainte de-a ști măcar cum mă cheamă! Care și-a pus cândva curu’ la bătaie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înfățișându-l pe acesta drept și autoritar, în fața calului, străjuiește Broad Street-ul, e opera lui J. Massey Rhind (ne notăm în caiete acest al doilea nume de sculptor ce nu aduce deloc cu un nume); profesorul nostru de educație plastică ne spune că cele două statui sunt „mândria orașului“ și pornim, doi câte doi, către picturile expuse în muzeul din Newark. Trebuie să mărturisesc că Washington mă lasă rece. De vină o fi calul, faptul că se sprijină de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui Hunter. Când mă Îndreptam să las punguța pe masa din hol ca să o ia Hunter, ceva de pe chitanța de deasupra teancului mi-a atras privirea. Era acela... am luat punguța din nou și m-am uitat mai bine prin plastic. Era acela semnul pentru o liră sterlină tipărită În partea de sus a chitanței? Nu putea fi, nu? Cuprinsă de neliniște, am desfăcut punguța și am scos chitanța. Pe ea scria: BLAKES HOTEL Roland Garden 33 Londra SW7 17 septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de ani care Îi făcuse cunoștință domnului Blount cu beneficiile financiare ale fabricilor rusești de crutoane. Gerski superviza toate interesele domnului Blount În ceea ce privea pâinea prăjită. Ideea lui genială fusese să ambaleze crutoanele În stil american, În punguțe de plastic. Gerski Îl făcuse pe domnul Blount și mai bogat decât era deja, iar domnul Blount Îl făcuse pe Gerski mai bogat decât visase să ajungă vreodată. —Așa, la Pușkin Café, zise Gerski. Ne conduse către ieșire, concediind dintr-o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
teme de artă, tabloul lui Monet Reflexii de nori Într-un lac cu nuferi. Un balcon foarte mare din sticlă le permite celor de dedesubt să privească În sus la mulțimea de vizitatori de deasupra și la elicopterul verde din plastic, care atârnă deasupra scării. —Sophia nu este niciodată punctuală. Face parte din atracția ei ucigătoare pentru bărbați. După ce spuse asta, Marci se strecură prin Îmbulzeala care șerpuia În sus pe scara spre mezanin. M-am ținut după ea, cuprinsă fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dat, vor putea stabili un tipar. Camera copilului era decorată în galben și albastru, cu perdele înflorate la ferestre; lângă leagăn se afla o comodă de răchită. Mai era și un balansoar alb. Deasupra leagănului atârnau niște fluturi galbeni de plastic. Pe comodă era o carte, deschisă la pagina 27. Podeaua era acoperită cu un covoraș în dungi albastre. Pe un perete era prins un goblen pe care scria: Cine-n ziua de joi e născut va avea drum lung de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ton. A apăsat una, două, trei taste la casă, iar pe ecran a apărut scris 149 de dolari. — Ca să fiți dumneavoastră liniștit, să știți că am închis bine de tot pungile, îmi zice. A pus pachetul într-o sacoșă de plastic, în caz că plouă, și mi-a spus: — Să-mi ziceți dacă lipsește ceva. Am impresia că piciorul tot nu v-a lăsat. Pachetul a zornăit tot drumul spre casă. Sub brațul meu, hârtia maronie a alunecat și s-a încrețit. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pentru lume. Îmi deschei un nasture de la cămașa albă și-mi vâr cravata pe dedesubt. Apăsând puternic cu bărbia pe nodul cravatei, așez cu penseta câte un geam minuscul în fiecare fereastră. Decupez, cu o lamă de ras, draperii de plastic nu mai mari decât un timbru, albastre pentru ferestrele de la etaj și galbene pentru parter. Unele sunt trase, altele sunt lăsate. Le lipesc. Există lucruri mai rele decât să-ți găsești soția și copilul morți. Poți să stai și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stă la bar pe Third Avenue și mănâncă sos de ceapă cu mâna. Își înfige în gură două degete lucioase și le suge până face găuri în obraji. Își trage degetele și mai apucă niște ceapă dintr-o cutie de plastic. Îl întreb dacă asta e masa lui de dimineață. Dacă mă întrebi ceva, zice, să vad banii mai întâi. Și-și bagă degetele în gură. De partea celaltă a lui Nash stă la bar un tânăr cu favoriți, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
palma Monei și zice: Păi ce-ar fi să-i mai aduci o ofrandă Zeiței, dar dublă? Suntem în apartamentul Monei, unde toate mobilele sunt mutate într-un mic patio din spatele unui glasvand culisant, acoperite cu o folie groasă de plastic. În urma lor a rămas un salon gol, în care se deschide o cămăruță, unde ar trebui să fie sufrageria. Pereții și covorul de lână sunt bej. Castronul cu potrocale și statueta de alamă reprezentând o chestie hindusă care dansează sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]