5,205 matches
-
evidentă. Se Îndepărtară rîzÎnd În Întuneric. CÎnd am dat fuga să-l ajut, Fermín se lupta zadarnic să se ridice și să-și găsească dinții pe care Îi pierduse În apa murdară a bălții. Îi sîngerau gura, nasul, urechile și pleoapele. CÎnd m-a văzut teafăr, a schițat un zîmbet și am crezut că o să moară pe loc. Am Îngenuncheat lîngă el și l-am luat În brațe. Primul gînd ce mi-a trecut prin minte a fost că era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era carne sub bandaj. Focul Îi secerase pleoapele și privirea lui Înfrunta vidul perpetuu. Infirmiera care m-a găsit căzută pe podea, plîngînd, m-a Întrebat dacă știu cine e. I-am zis că da, că e soțul meu. CÎnd un preot rapace și-a făcut apariția pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Un frig teribil mi se răspîndea prin trup, glasul Îmi pierise, iar privirea mi se Încețoșase. M-am tîrÎt spre ieșire, Însă Tomás m-a Înșfăcat de braț și m-a izbit de perete. — Ce i-ai făcut? — Tomás, eu... Pleoapele i-au căzut de nerăbdare. Prima lovitură mi-a tăiat respirația. Am alunecat pe pardoseală, cu spatele rezemat de perete, cu genunchii slăbiți. O strînsoare teribilă m-a Înșfăcat de gît și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am mai putut ține. Fermín, fără nici un efort, mă culcă la loc pe laviță. — Nu te duci nicăieri, Daniel. Ce erau pastilele alea? — Alifia lui Morfeu. Ai să adormi buștean. Nu, acum nu pot... Am continuat să bîigui pînă cînd pleoapele și lumea s-au prăbușit fără drept de apel. A fost un somn negru și gol, un somn de tunel. Somnul celor vinovați. Se lăsa seara cînd lespedea acelei letargii s-a risipit și am deschis ochii Într-o Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și, ridicîndu-l ca pe o marionetă, Îl arunca În fîntîna Înghețată bocnă, cum mîna Îngerului Îi străpungea pieptul, țintuindu-l, și cum sufletul blestemat i se risipea Într-un abur negru ce cădea În lacrimi Înghețate peste oglinda fîntînii, În timp ce pleoapele i se zbăteau pînă la moarte și ochii parcă i se prefăceau În țăndări cu scrijelituri de promoroacă. Atunci m-am prăbușit, incapabil să-mi mai susțin privirea măcar o clipă. Întunericul se colora Într-o lumină albă și chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
căzute din castani și dulcele ciripit de păsărele ce năvălea pe geam... Căzut pradă unui sentiment de duioșie, Într-o dimineață, reîntâlnind-o În fața chioșcului de dulciuri, masterandul Oliver, apropiindu-se de ea tiptitl-tiptil, Îi mângâie cu degetele sale lungi pleoapele, care, În Închipuirea lui, arătau ca niște fluturi de mătase. Și atunci Olivia, ondulându-și părul galben peste umeri, Își Întoarse spre el fața, făcându-l pe Oliver să sară doi pași Îndărăt. Întreaga față a Oliviei era o scorbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru a-și mișca șoldurile și poșeta prin oraș!? Dacă, În loc de chip, femeile ar poseda sâni sau tocuri cui, ar fi totuna, medita el. Ba poate tocurile cui ne-ar fi mai de folos. La ce bun să bâjbâi sărutând pleoapele și gura odată ce ajungi cu buzele și degetele În același loc?! Un portmoneu sau o poșetă În loc de chip ar rezolva multe probleme. Portmoneul, desigur, ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
avut putere, s-ar fi sculat din pat și le-ar fi alungat pe geam. Slăbiciunea Îl punea Într-o situație ingrată. Medicul Încercă să-și păstreze judecata rece. Între timp, durerea de cap se accentua. Cu degetele răsfirate deasupra pleoapelor, Noimann privea În gol. Înghesuite În dulap, costumele păstrau o tăcere respectuoasă. Ridicându-și cu un efort suprem mâna dreaptă spre tavan, Noimann dădu comanda: „Pe loc repaus!” și Întreg regimentul se destinse, adoptând o poziție de așteptare. „Vax”, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fixe, masa se răsuci de la dreapta la stânga, Înălțându-se câteva degete de la podea... În gând, medicul Își frecă mâinile de bucurie. Masa se apropia de pat, clătinându-se În aer. Medicul Închise ochii și numără până la zece... Când Își deschise pleoapele, observă că distanța dintre el și sticlă se micșorase considerabil. Noimann făcu un efort, Întinzându-și brațul În direcția mesei. Mai trebuiau câțiva centimetri și efortul său ar fi fost răsplătit din plin. Noimann tremura de nerăbdare. Masa părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și apoi până la cincizeci. Nici când ajunse la numărul cinci sute, cei câțiva centimetri nu fuseseră parcurși. Ce era de făcut? Masa Înainta, iar patul tot dădea Îndărăt. Noimann Încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau. Întredeschizându-și pleoapele, medicul văzu că o sticlă de pe masă dispăruse și că, În locul farfuriei cu resturi, se afla acum o pălărie de pai cu boruri largi, plină cu bucăți de prescură stropite din belșug cu ulei și vin. Acum masa Înainta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
herb cioplit din oase, ce reprezenta zodia Vărsătorului. Saloanele erau pline de trupuri de femei care gemeau Întinse pe scaune ginecologice, amplasate nu pe podea, ci pe tavan. Noimann le observa cu atenție picioarele care, În locul unghiilor, erau Împodobite cu pleoape și gene vopsite strident, posedând, În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Închipuite și rosturile dintre șine și schimbarea de macaz a gândurilor, când trenul eternității sale ajungea la bifurcații. Poate că există, totuși, Își spunea stomatologul, anumite momente când șinele acestor trenuri se intersectează. Și atunci, cel veșnic adormit Își deschide pleoapele năpădite de dulceața somnului etern și aruncă o privire pe geam. Apoi adoarme la loc. Poate că marșul său avea În vedere tocmai acest fapt. Beția cruntă și ștergerea memoriei erau mijloace prin care medicul Încerca, În disperarea lui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și subțiri, care mânuiau cărțile (și zarurile) cu o măiestrie ieșită din comun. De fapt, Întreaga Înfățișare a lui Satanovski era un paradox. Nasul Îi era nespus de mic, lipit parcă sub o frunte Înaltă, scobită la tâmple, sprâncenele stufoase, pleoapele galbene, bărbia bombată ca o pară, care se mișca neverosimil În sus și În jos, În dezacord cu buzele și ochii verzi cu reflexe cenușii, astfel că, atunci când Satanovski vorbea, erai tentat să urmărești mișcarea mecanică a acestei protuberanțe faciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iluzie”, murmura Bikinski, stând la masă țeapăn, transpus, cu fața albă și gândurile duse cine știe unde. Satanovski râse, mișcându-și de data aceasta o ureche, pe care o coborî mai Întâi până la colțul gurii, după care o ridică pe una din pleoape. „Aveți perfectă dreptate”, spuse el. „Totul nu este decât o iluzie.” Cealaltă ureche parcurse același traseu, așezându-se pe cealaltă pleoapă. „Vedeți?” hohoti el. Noimann aruncă o privire spre Bikinski, iar Bikinski spre Noimann, apoi ambii Își Îndreptară ochii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceasta o ureche, pe care o coborî mai Întâi până la colțul gurii, după care o ridică pe una din pleoape. „Aveți perfectă dreptate”, spuse el. „Totul nu este decât o iluzie.” Cealaltă ureche parcurse același traseu, așezându-se pe cealaltă pleoapă. „Vedeți?” hohoti el. Noimann aruncă o privire spre Bikinski, iar Bikinski spre Noimann, apoi ambii Își Îndreptară ochii spre inginerul Edward, care poseda acum nu una, ci două perechi de urechi. Făcând Încă o scamatorie, Satanovski Își deplasă toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
câine. Când veni ospătărița să strângă resturile de la masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
picând În transă. Inginerul, cu ajutorul unei pene muiate În frișcă, desenă pe cealaltă talpă un triunghi. Lily Fundyfer Își mișcă buzele, gemând ușor. Atunci, Noimann Îi aminti de rămășag și Satanovski se Întinse În stânga femeii, după ce În prealabil Îi acoperi pleoapele cu doi bănuți vechi, intonând cu un glas subțirel, ca de scopit. Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
știa cât timp durase toată această scenă. Ținea minte doar că, la un moment dat, zăcea lungit În dreapta femeii, simțind pe deasupra frunții o adiere rece. Apoi văzuse cum niște degete, mișcându-se lent, ca-n somn, Încercau să-i Închidă pleoapele. Apoi totul se stinsese și În sufletul lui năvălise bezna. Clipele cădeau peste trupul lui obosit, acoperindu-l Încetul cu Încetul. Timpul se lungea, secundele se colorau, luând forma unor cărți de joc ce cădeau cu nemiluita peste fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca un adjuvant. „Accesorii pentru machiaj. 1. pensulă Twenzeres, lungime 9,5 cm oțel inoxidabil, 2. pensulă pentru aplicare fardului tip Bush. lungimea 16,8 cm; 3. pensulă pentru buze tip men, lungimea 11 cm; 4. pensulă pentru fard de pleoape Clinton, lungimea 16 cm; 5. periuță pentru gene și sprâncene Hillary; 6. ascuțitoare dublă marca Sherif, 3 x 3,4 x 2,5 cm”. De unde se pricopsise Noimann cu astfel de ustensile pentru „tortura modernă”? Nu cumva, mergând spre lăcașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu mare grijă pentru viața de apoi. Prin urmare, acolo nu se poate fără adjuvante, nu-i așa? Simțurile dispar. Gustul, văzul și auzul. Dar pipăitul și mirosul? „Rimel Plumb Aut Mascara, luciu de buze Full de Popi, fard de pleoape Cvinta Roială... lac de unghii Ridicați pontul... pudră compactă Pas parol... ruj Kiss, cremă de noapte Faust, spumă de baie Ghizell... spray de corp transparent, deodorant Mefistofel, feminitate Îngrijită, ruj Bonsay, șampon Spărgătorul de nuci, lac de unghii Lacul lebedelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se știe de ce, mereu târcoale. Ieșind din birt, stomatologul Paul, strângându-și geanta de voiaj la șold, trecu În sala de așteptare, plină de tot felul de boccele, de fum gros de țigară și de fețe obosite ce-și Întredeschiseră pleoapele, cercetându-l În treacăt, ca pe un obiect oarecare. Intenția lui Noimann era să caute o bancă sau un scaun liber pe care să așeze, pentru câteva clipe, ca să-și adune gândurile. Privind trupurile sucite În poziții neobișnuite, dormind claie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cizmele cu care venise până aici. Părea să aibă puțin peste douăzeci de ani, dar figura ei copilărească, puțin speriată și obosită, nu se armoniza de loc cu fardul pe care și-l adăugase În grabă, la toaletă probabil, pe pleoape și pe sprâncene, pe pomeții obrajilor. Avea o frumusețe aparte, sportivă, sinceră și băiețoasă, cu un procent de feminitate foarte mic, dar perfect integrat În ansamblu. De altfel fiecare element al chipului ei părea urât luat În parte și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dacă deschid geamul? Ea tocmai Își rodea o unghie și, când Îndepărtă degetul de buze, Popescu Îi văzu acel zâmbet enigmatic. „Ea este! Dar cum o cheamă? Cum o cheamă?“ Se gândi că poate, dacă-și șterge puțin albastru de pe pleoape și rimelul și rujul, numele ei va reveni dintr-o dată În memoria lui. Bătrânul se afla pe prispa casei lui cu pereții văruiți În albastru deschis și Încerca să ascută pe o piatră un briceag vechi și mare cu plăsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
avertitând că ploaia ar putea Începe din nou până seara. Era o vreme În același timp frumoasă și apăsătoare, de vină era probabil cantitatea mare de vapori care plutea În aer, astfel că fata simți deodată că i se Îngreunează pleoapele și, fără să termine treaba, se Întinse pe pat și adormi. În timp ce dormea simțea că nu vrea să doarmă, avu coșmaruri și auzi zgomote cărora nu le găsi nici o explicație. Trezindu-se, nu mai auzi nimic, liniștea era de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit, Cât marea și oceanele îngroapă?...
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]